Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Pentru prima data


Jurnal live din Maroc:  A-10-a zi - Vineri (28 octombrie 2011)
Pentru prima data


-Stiti reclama aceea la Nescafe Brasero ? Cand mirosul iti intra sub usa si iti indunda narile si toate simturile se trezesc la viata ? Asa m-am trezit eu azi cu parfum de cozonac proaspat scos din cuptor si aburi de ceai imbibat in menta proaspta.. Sa te tot trezesti asa dimineata.

-          Azi m-am jucat cu Kari pentru prima ora cu plastelina. Pana la urma a inteles ca bucatile colorate trebuie modelate si nu putem desena cu ele J A facut si el niste scari J

-          Au venit zugravii sa ne zugraveasca exteriorul casei. Cred ca ne mint cand zic ca e gata pana marti LDeabia astept sa vad rezultatul

Si acum sa va povestesc vestea cea mai importanta : Azi am iesit prima data singura in oras ! Adica ma rog, cu Kari. Dar fara soacra sau sotul! Pana acum niciodata nu m-am mai dus singura, nici in Safi, nici in Casablanca, niciunde in Maroc! Ma refer sa ies din cartier singura ca asa pana la magazine peste drum sau la cateva strazi distanta am fost. O singura data am luat taxiul si m-am intors singura acasa in timp ce asteptam sentinta la judecatorie. Eram insarcinata si ma simteam rau asa ca asta nu se pune.
Deci azi a fost oficial prima iesire. Prima data cand sotul meu a autorizat iesirea. Nu ma tine legata aici (stiti voi ca am fost in Portugalia, Spania, Italia, Franta singura) dar aici e altceva. Aici ii e frica pt mine. Pt ca ii cunoaste pe marocani si fiindca nu cunosc nici o limba de circulatie in Maroc (mai exact araba sau franceza). Nici nu stiu exact cum s-a intamplat minunea in Safi, mai ales fiindca aici sunt mult mai multi oameni inculti si nebuni. Si nu sunt obisnuiti cu strainii. Dar vroiam sa ies sa fac cateva poze prin cartier si apoi la Lumea Copiilor, locul de distractii pt copii din magazinul Marjene si sotul meu nu avea chef sa iasa. Si intr-un moment a zis, bine hai ca iti desenez harta, te invat cum sa vorbesti cu taximetristul si sa spui adresa, ti le scriu pe hartie si in secunda 2 eu eram imbracata cu copilul la usa. J
Plimbarea prin cartier a constat in 3 poze si 3 stradute ca mi-a fost cam frica sa scot aparatul din geanta. Daca se intampla sa imi fure vre-un nebun geanta nici nu stiu sa strig dupa ajutor ! Nu intr-o limba in care sa ma fac inteleasa. Am coborat sa iau taxi. Unde prima masina cea a venit era un taxi gol cu un sofer ce avea fata de mexican. Nu mi-a inspirat incredere dar nu tin minte vre-un taximetrist care sa nu aiba fata de mafiot, hot sau talhar pe aici. Deci era in ‘limitele  normalului’ J

La ‘Lumea copiilor’ erau vreo 50 de copii intr-o incapere. Dar daca Kari a vrut l-am lasat. Erau si copii mari, de vreo 13 ani care ii blocau pe cei mici asa ca eu faceam de afara pe instructorul. Ma-u ascultat.



L-am lasat singur cam 30 de minute cat am luat Pampers si m-am invartit putin pe acolo, destul cat sa il aud pe Kari strigand mmmaaaammmaa si sa il vad extra fericit cand m-a vazut ! Cred ca niste copii mai mari l-au cheftalit cand au vazut ca nu sunt acolo ! Cu toate ca nu stie vorbi bine mi-a spus (boc la cap, minge, nu vreau stau, nimic) J. In clipele alea imi venea sa ii iau la bataie pe toti copii de acolo. :))) Bine ca m-am calmat la timp pt a incepe runda a doua.
Cand am iesit a trebuit sa vad pe propria piele cum e sa iti i-a toti marocanii taxiurile de sub nas! Cica regula lor e asta: cum vad un taxi ca da coltul spre usa magazinului urla taxxxxxiiiii si chiar daca opreste in fata ta, el a strigat primul, el se urca. Am luat asa cateva tepe a la New York (ca numai acolo am mai vazut practica asta) dupa care am devenit o marocana (pt scurt timp stati linistiti :) ) si am inceput sa strig si eu, si sa ma bag si eu si sa las educatia la o parte pt cateva minute! Ca altfel acolo ramaneam. Am prins un taximetrist tare de treaba! Unul la care i-am zis adresa si a inteles din prima :))) Si care a inteles liman si lissar (dreapta/stanga pe araba) :)  Cand am ajuns acasa am fost fericita ca un copil mic care merge pt. prima data singur la scoala! :)) 

Daca ma intrebati de ce mi-a fost cel mai frica, as zice de taximetristi. Fiindca v-am zis ca aici fiecare lucreaza pe cont propriu. Si deci te urci in masina lui si apoi ..... 
Nu se stie de astfel de incidente, dar mie tot groaza mi-a fost!


See you! ... soon
Thanks for visiting,

Daca v-a placut acest articol dati Like si Share pe pagina de Facebook : Click Here!




Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)

11 comentarii : Leave Your Comments

  1. Felicitari ca te-ai descurcat singura! Nu te-ai gandit sa te apuci sa inveti araba? Asta bineinteles daca te gandesti sa stai o perioada mai lunga in Maroc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Liliana36:

    Vàd cà lucrurile s-au schimbat mult în Maroc, cel putin în privinta taxiurilor. Tin minte cà pe când eram eu copil, taxiurile la Rabat erau albastre. Erau destule si, copile fiind, ne urcam douà si ne duceau la scoalà fàrà nicio problemà si fàrà niciun risc. Nu cred sà fi luat taxiul singurà mai mult de o singurà datà; atunci mi-a cam fost fricà, recunosc. Stàteam la Résidence Casabella, pe Rue Moulay Abd-El-Aziz, colt cu Rue El Brihi, unde e si acum Radio Televiziunea Marocanà (RTM). Cu foarte putine exceptii, stàteam numai români acolo! Si vreo doi bulgari. Drumul pânà la Scoala Lamartine era cca 1,20 dirhami. Ce vremuri! Nu mà sàturam sà privesc peisajul, arhitectura si plantele exotice, cu toate cà îl fàceam zilnic, de cele mai multe ori pe jos.

    Oricum, precedentul este creat, acum stii cà poti merge fàrà însotitor. Zic cà e util sà înveti câteva cuvinte, expresii si fraze. Cele pe care le-am învàtat în anii cât am stat acolo le tin minte si acum, si le schimb cu plàcere când se întâmplà sà întâlnesc vreun arab. Vorbitorii nativi spun cà am un accent foarte bun. Desigur, araba din Maroc nu e cea din Siria, de ex.; doar unele elemente de limbaj se folosesc si colo, si dincolo. Asa cum existà hoch deutsch, existà si hoch... arabà. Dar pe asta putini o stiu.

    În Maroc am învàtat cum se tine poseta, strâns pe lângà corp, având mereu mâna pe ea, si dacà se poate, purtatà de-a curmezisul pieptului. Mi-a prins bine lectia asta toatà viata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne, Alice, e prima data cand-l vad pe Kari.. (sunt convinsa ca ai mai postat, dar mi-au scapat mie) si e unul dintre cei mai adorabili kinderi pe care i-am vazut!
    Cat despre iesirea ta, sunt sigura ca e primul pas catre o lunga prietenie...cu iesirile zic. O sa te adaptezi, ai sa vezi, o sa fie totul ok, e mult pana inveti regulile de acolo, pana te acomodezi cu oamenii si obiceiurile locului. Dar sunt convinsa c-ai s-o faci de minune.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur mult ca aventura ta s-a terminat cu bine, Alicee. :) Chiar ca iti trebuie mult curaj pentru un asemenea pas...

    RăspundețiȘtergere
  5. ai fost viteaza Alicee , bravo :)

    RăspundețiȘtergere
  6. of, oricum, daca sotul tau zice sa ai grija, e mai bine sa il asculti de data asta (ha! nu-mi vine sa cred ca azi asa ceva :)) ), dar pentru siguranta ta... oricum, felicitari pentru curaj! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. Palpitanta mica ta incursiune in lumea marocana. Probabil ca in curand ti se va parea un lucru normal sa iesi singura :)
    Ciudati copiii aia. Oare s-au agatat de el pentru ca nu vorbea limba?
    Acolo nu ii supravegheaza cineva?

    RăspundețiȘtergere
  8. Hm... Ziceam la articolul despre preturi ca as putea trai in Maroc datorita maslinelor ieftine. Dar parca imi vine sa ma razgandesc dupa articolul asta.

    Ce sa zic? Poate esti si tu nitel speriata, cam cum am fost eu cu trecutul strazii in China, pentru ca mi s-au spus tot felul de povesti horror cu pietoni calcati pe zebra si uitati acolo.

    Dupa ce mi-am intrat in ritm n-am mai avut probleme. Acu' nu-ti recomand sa umbli noaptea singura pe strada cum faceam eu. Totusi arabii nu sunt chinezi.

    RăspundețiȘtergere
  9. :-)))). Inteleg sentimentul ! Eu am simtit asta in prima vizita in Bucuresti :- D

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie