Momente de criza, panica in vacanta – discutii turistice

Pt cei noi pe blog sa va explic: la discutii turistice fiecare comentator (ce comenteaza pertinent si la subiect) va fi provocat printr-un link in urmatorul articol din aceasi serie (adica martea viitoare). Va astept pe toti sa discutam, ps: si voi cititorii mei fara blog :)!
 
Dupa ce saptamana trecuta am vizionat in mod exccesiv Expedition Impossible despre care v-am scris in weekend, vazand concurentii ajunsi in momente de criza cand trebuiau sa isi depaseasca limitele pt a putea merge mai departe, m-am oprit si m-am gandit la vacantele mele si la momentele mele de criza, de panica, de stres! Atunci cand am fost chiar eu in pielea concurentilor, cand a trebuit sa am curaj si sa nu ma opresc din drum, fiindca asta nu era o optiune !

Am avut foarte multe astfel de momente in vacantele mele fiindca intotdeauna am mers la risc! Poate ca mi-a placut sa fortez si eu putin nota ! Sunt o aventuriera, intotdeauna am fost !



Si acum sa va povestesc cateva intamplari:

In Romania

"Pierdut gazda: rog ajutor!"
Primul exemplu a fost atunci cand m-am pornit cu un prieten cu ocazia pana la Marea Neagra ! Asta nu a fost o problema, insa cand m-am trezit la 3 dimineata pe un drum national din Pitesti si nimeni nu ne lua a inceput sa fie o problema ! Sa ma stresez !Noroc ca totul a tinut o ora ! Ca apoi dimineata sa am a doua tura de palpitatii ! Ne-am cazat in gazda la o familie din Constanta, chiar langa Mamaia, asa ca ne-am lasat bagajul (cu mare parte din bani, haine, placa de par, camera foto-TOT) si ne-am dus pe plaja ! Eram nedormiti de 48 de ore ! Am adormit pe plaja iar cand ne-am trezit ne-am dus « acasa ». Problema a fost ca nu mai stiam apatamentul ! Nici macar scara nu o stiam, toate erau la fel ! Am incercat un apartament unde credeam noi ca e, dar nimic ! Auzeam un caine inchis in casa, in conditia in care stiam ca gazdele noastre nu au caine! Atunci am intrat intr-o stare de stres, primul meu moment de criza cu adevarat memorabila ! Urma sa dorm in gara, sau cine stie pe unde, fara bani, fara haine curate (cele de pe mine erau pline de nisip si miroseau deja a sare) ! Nu stiam numele celor la care stam, nimic ! 
Dar am avut noroc ca nu m-am pierdut total cu firea ci am cautat repede sa gasim o solutie ! Si chiar daca nu va vine sa credeti, imaginatia mea a folosit la ceva : Am cautat pe lista de localnici persoanele care au restante la plata intretinerii, gandindu-ma ca sigur oamenii care au nevoie disperata de bani o sa isi inchirieze sufrageria ! Si asa a fost ! Singurii restantieri erau gazdele noastre ! :)))

"noi doua pe marginea strazii la 2 noaptea prin munti"
Apoi in anii facultatii m-am dus cu prietenea mea la Vascau sa facem chestionare ! Era o excursie de o zi, ajungem, facem 10 chestionare si ne intoarcem la Cluj ! Era o toamna tarzie, prin Arieseni ninsese, era un frig de inghetau pietrele ! Facem cu chiu cu vai chestionarele, oamenii nu prea erau incantati sa stea cate 15 minute sa ne raspunda noua la intrebari pe frig, asa ca ne expediau repede ! Si tot asa, tragand de oameni, de raspunsuri s-a facut intuneric ! Inapoi nu mai erau autocare (habar nu aveam de mersul lor in zona) bani vreo 20 de ron, doar ne gandeam ca 200 de km se fac usor (fara sa luam in calcul ca acestia erau prin munti) ! Un domn ce ducea marfa ne-a dus pana in Campeni ! Am ajuns pe la 1 noaptea ! Acolo am ramas in drum ! Inghetam de frig, venea o masina la 30 de minute, a fost horror! Noroc ca in apropiere era o nunta si a fost furata mireasa si dusa la discoteca langa care stateam noi si 1 tanar s-a oferit sa ne duca pana acasa cu 70 ron! Bani nu aveam asa ca l-am refuzat sperand ca vom prinde ceva ! Pana la urma la 2 si ceva a trecut din nou cu masina, a intrebat daca nu ne-am razgandit si ne-am dus cu toate ca nu aveam bani ! Dar deja nu mai puteam ! Plangeam de frig si de situatie ! Chiar nu vroiam sa ramanem singure in zona, discoteca urma sa se inchida, ce era sa facem ? In Turda i-am zis baiatului ca nu avem bani si trebuie sa ne ducem sa facem rost ! Am crezut ca o sa ne de-a in cap dar a fost foarte de treaba si a asteptat linistit pana i-am dus banii !

In Strainatate

"Italia - fara cazare, avion pierdut"
Momentul maxim de criza, de nervi, de frustrare a fost in prima mea vacanta singura in Italia ! Prima data fiindca am gresit  localitatea, m-am dat jos din  tren mai repede decat trebuia (aveam adresa gresita, adica interpretarea mea a fost gresita) si m-am trezit la 9 seara intr-un sat ce se intindea pe un varf de munte, aveam bagaj, nu mai aveam tren, nici cazare, satul era pustiu ! Atunci mi-a fost frica !  Dar am urcat incet pe deal in sus si in varf am gasit un Hostel unde culmea norocului aveau un pat (cu toate ca eram in iulie) ! Dar asta nu a fost maxima ! Ci a treia zi cand aveam avion spre Barcelona si m-am blocat in tren si am pierdut avionul ! Atunci imi curgeau lacrimile rauri, ma plimbam de nebuna pe strazi prin Pisa, fara harta, fara plan ! Avionul inapoi il aveam peste 5 zile asa ca eram in culmea disperarii! Banii imi erau numarati nu imi permiteam sa ma cazez oriunde, nu vroiam nici sa imi stric toata vacanta sa stau intr-un orasel, optiunile erau limitate Florenta (pe care o mai vazusem si pe caldura din iulie nu imi doream sa o revad) si Riviera Italiana (despre care nu stiam aproape nimic)! Inchipuiti-va sa mergeti in vacanta fara sa stiti nimic despre destinatie! Pana la urma am ales noul, m-am intors la Hostelul la care am stat si mi-am facut vacanta colindand statiunile de pe Riviera! As fi putut vedea mult mai multe in timpul pe care il aveam, dar a fost foarte frumos, after all!

"Paris - iesi afara din aeroportul nostru!"
Un alt moment nasol din vacantele mele a fost anul trecut la Paris! Aveam avionul inapoi spre casa la 6 dimineata! Asa ca am luat ultimul autocar spre aeroport cu gandul sa 'dorm' acolo! Altfel nu aveam cum sa ajung asa de dimineata la aeroport fiindca autocarele nu circula toata noaptea si se face cam 1 ora si ceva din Paris pana in Beauvais! Deci trebuia sa plec cel tarziu la 3 ora la care nu existeau autocare! Si big surprize! La ora 11 seara m-au dat afara din aeroport ca in Paris-Beauvais aeroportul nu e deschis peste noapte! si uite asa m-am trezit in strada, cu un bagaj cat casa, fara bani de stricat pe hoteluri (mai ales ca era vorba de 4 ore)! Din pacate zona nu mi s-a parut deloc safe, avea sa se inchida totul si eu sa raman acolo, nu era iulie sa ma pun pe bagaj si sa numar stelele asa ca m-am dus la un hotel din sat! Portofelul meu a suferit un accident de 60 de euro! 50 euro camera + 10 euro taxiul dimineata, ca la ora aceea nu mergeau busurile! Lovely, right? :(( Binenteles ca totul a fost cu aventura, ca acei 60 euro nu ii aveam dar am rezolvat sa plateasca sotul meu pe net! Tehnologia m-a salvat de data asta :)))

Acum va intreb pe voi:

         MikyBuna, Calina Andreea Daniela, Gabriela, Rwxylove,  Speranta, Monnie, Bogdan, AnaCrisa Cassady,   si toti ceilalti care doriti sa participati

Ati avut momente de criza in vacanta? Cum ati trecut peste? 
Cum va manifestati atunci cand ajungeti in astfel de situatii?

25 de comentarii:

  1. Noi nu am avut aventuri de genul asta. Tin minte ca intr-o seara am cautat hotelul vreo jumatate de ora. Ah, si a mai fost un weekend cand n-am gasit cazare pe nicaieri, si am dormit in gazda la cineva din sat. Cam atat. Cred ca suntem mai norocosi :-D

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu intru de obicei in panica in astfel de momente, cred ca iti aduci aminte de toate clipele mele de restriste petrecute in vacante si relatate pe blog . Cel mai teribil a fost cand m-a muscat un animalut marin si in cateva secunde mi s-a umflat piciorul si am simtit o durere acuta prelungita. Atunci nu-mi doream decat sa fiu acasa, in suguranta, in bratele mamei. Eh, tot copii ramanem si la 30 de ani. :P Au mai fost si altele, dar asta e fost prima si a avut cel mai mare impact asupra psihicului meu. A doua zi dezvoltasem deja oroare de apa. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. O aventura a fost cand mi-am pus in cap sa vin la nevasta-mea, cu masina personala, de acasa de la mine (din Moscova) pana in Bucuresti la ea. Era prin anul domnului 1998. Aveam 19 ani :D . Si eram bou. Putea sa-mi fie mie frica de rachetii ukraineni? MIE??? :D. Noo.. Asadar ma incarc in masina (o troaca de toyota la mana a doua la care muncisem sa o fac functionala, deci curat "reliable"), umplu portbagajul pana la refuz cu prostiile mele (carti!) si purced (SINGUR!) spre patria Romana. Pana la iesirea din patria mama a fost gigea. Apoi, in coana Ukraina s-a dezlantuit infernul. Dupa o coada IMENSA la granita, vamesul ukrainean vede portbagajul plin si-mi cere sa vaza ce-i. "Pai carti, nenea". Ramane omul cu ochii ca la melc. "Ia scoate-le baietica". Eu ma sumetesc si-l intreb daca "chiar citeste". Atat mi-a trebuit :D. Am scos toate cartile, TOATE, una cate una, prin rasfoire, cu nenea nervos si cu kalasnikovul langa mine. Ca sa vada daca e ceva ascuns in podeaua portbagajului. Nu era. Apoi le-am pus la loc. Asta in timp ce colegul lu' Jenia ala, le explica celorlalti de la coada luuuunga ca si din cauza mea asteapta. Au trecut atatea masini cu urari urlate pe langa mine.. toate se refereindu-se la cartile mele si unde sa-mi bag cultura. Eu faceam cu degetul (aveam 19 ani, da?). Bineinteles ca in conceptia stimabilului nu se putea ca eu singur sa citesc atatea carti, era clar ca le vand, asadar am avut de platit. Cam toti banii mei la vremea aia. Apoi am aflat ca cartile nu sunt vamuite :D. Dar oricum banii aia nu ar mai fi ramas cu mine, asa ca deh.. Dupa ce am scapat de monumentele culturale ale granitei ukrainei, am inceput un frumos drum prin stepa cu benzina pe duca si fara ban ramas in buzunar. Am ajuns in primul orasel, cu senzorul din rezervor deja rosu continuu ca ochisorul lui Sauron, si mi-am sunat prietenii pe care-i stiam prin Kiev. De la telefon public cu monede. Doar-doar o avea vreunul vreo cunostiinta prin oraselul ala uitat de Dumnezeu... Desigur (si cine stie neamurile slave stie ce zic) am gasit pe cineva. Asadar, ramas fara monede m-am dus, cu piciorul, canistra si cu moaca mea de rus, in zambetele extaziate ale TUTUROR barbatilor ukrainieni care treceau pe langa mine, sa caut acea bunica care avea un nepot, care avea un prieten, care poate putea face rost de benzina (va e clar ca nu se punea problema de bani imprumut si benzina "normala"). Dupa indelungi si interesante momente de diplomatie slava, cu o pereche de bocanci in minus am facut rost de benzina suficienta cat sa ajung in alt orasel..unde alt prieten avea un prieten..si tot asa pana la Kiev. Imbracat inca. La Kiev urma sa vizitez oricum parintii mamei celui mai bun prieten. Care, cumva cu mila&sila pe care o afiseaza orice ukrainean fata de simtul economic al rusului, mi-au dat bani de benzina.
    Intremat m-am carat din Kiev si bineinteles ca am vrut sa o iau pe scurtaturi. Pe un drum secundar, vad roti din acelea mari pe tractor pe mijlocul drumului. Stiam ce-i asta :D. Rachet. Asta era sistemul. Puneau obstacol pe drumuri mai putin circulate si cand te dadeai jos ieseau din boscheti. Si aici m-a cam apucat isteria pe motiv de panica. Am oprit, am iesit cu...piedica pentru volan (aia anti-hotz) si am inceput sa urlu cu ea in mana, in ukraineana, sa vina sa-i omor, mor cu ei de gat si nu le dau cartile mele. Cred ca eram o imagine superba. Au murit aia de ras. Evident. Pana la modul in care m-au scutit doar de bani si radioul de la masina. Nu si de masina. Dupa episodul asta am avut noroc ca m-am lipit la un convoi militar. Vorba vine mergeam frumos la distanta dar in spatele lor... Cand am ajuns in Romania imi venea sa pup indiscriminativ, in extaz amoros, toata natia.
    2. Desigur ca odata ajuns in Bucuresti n-am oferit initial toate amanuntele. Din contra am fost erou. Caci asa se scrie istoria :D.
    3. Cum s-a vazut. Rezolv. Sau daca nu se poate...ies cu ranga si mor cu problema de gat :D Si daca s-a rezolvat situatia, nu-i nimic...gasesc eu alta!
    Vladimir

    RăspundețiȘtergere
  4. Merau am sperat ca povestile alea cu rachetii sunt doar povesti :-D. Ah, v-am povestit ca-mi venise ideea sa plec cu masina la Moscova?

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim5:49 p.m.

    Acum de abia intra in legenda. Atunci erau dureros de reale :D. Am un coleg ukrainean, se duce des pe acasa. Mi-a zis ca acum e MULT mai sigur. Mai depinde si de numarul masinii. Al meu era de Moscova, eram damnat din start (iubirea inter-slava). Ukrainienii (de rand) simpatizeaza foarte tare romanii. Ca si Rusii de altfel (problemele nationale sunt mai degraba spre alti slavi, bulgari, polonezi..). Desi daca masina era scumpa cred ca treceau peste prietenia intre popoare.
    Cred ca ar fi cam greu de obtinut viza in conditiile astea (cu masina pana la Moskova). Nu imposibil, dar trebuie bine organizat. Pana la urma ce v-a impiedicat? :D Pe mine, de atunci, doamna mea :). Apoi drumul e un pic cam plicticos. Adica monoton. E o tara rarefiata.
    Vladimir

    RăspundețiȘtergere
  6. Pai... lipsa de timp si nevoia de viza :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Wow! Deci sa nu plec cu masina spre Moscova! :))

    Alicee...tare faza cu lista de intretinere :))

    Eu nu prea am avut aventuri iesite din comun in vacante, sau cel putin nu imi vine nimic in minte acum...

    Momente de criza si panica am avut din plin in drmetiile mele montane, dar astea nu stiu daca se pun. Cred ca nici o drumetie nu a scapat fara aventuri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Apollo foarte norocosi! eu as avea o lista cu intamplari memorabile!! cu crize si nervi :)

    Nice din pacate ai avut ghinion, eu nu am mai auzit pe nimeni sa i se intample asa ceva! Clar ca ti-a sifonat vacanta :((( Eu sunt mare iubitoare de apa, cel mai rau am suferit de otite, in mai multe vacante la mare! :)

    Vladimir excursia ta spre tara a fost AVENTURA!!! Dar astea ti le amintesti mai apoi cel mai usor, cel mai in detaliu! O sa ai ce povesti nepotilor :)
    Totusi eu zic sa ne faci si un inventar, de la destinatie pana la Kadia cu cate ai mai ramas?? :))) mai aveai ceva in portbagaj???

    RăspundețiȘtergere
  9. Larisa povesteste-ne cateva de pe munte! trebuie sa fie interesante ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Certific ca NICI o care nu a suferit daune in timpul procesului de tranzitie! :)) Dar eu am ramas fara bani (x2) ceas, bocanci, un walkman si un briceag elvetian. Comorile mele. Dar nici un pret nu e prea mare pentru onoare! :))
    Masina a ramas fara roata de rezerva si radio (cu casete la acea vreme).
    Vladimir

    RăspundețiȘtergere
  11. am ales intr-un an un drum ciudat spre forestier un final de concediu la munte. se insera si daciei din dotare i-a murit o piesa, ceva electric la motor. in jur nimeni, telefonul fara semnal, era absolut "mirific"! pana la urma sotul din dotare a "tiganit" piesa si am plecat pe unde doar tractoarele mergeau. intr-un final de panica dezastruoasa, am gasit un fel de han, s-au uitat aia ciudat rau la noi, dar ne-au dat niste paturi sa dormim. bine ca era lumina slaba si n-am zarit prea multe detalii ale lenjeriei! dimineata ne propusesem sa urcam la cetatile ponorului, insa a plouat si am decis sa venim spre casa pe un alt drum la fel de hartopit. a fost cam extrem , insa spre norocul nostru, daciana a rezistat :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Vai saraca de tine, Alice cate ai patit! :D Cea mai de pomina calatorie a mea a fost in primul an cand am plecat din tara. Eram foarte fericita purtatoare a unei burse pe vreo 4 ani cel putin, cu prelungire pana la 6, incantata foc si mai ales foarte putin stiutoare. Vlad se ocupase deja de inchiat casa si toate actele conexe, ma astepta sa trec si eu prin calvarul administrativ din prima luna, dar nu ma gandeam la asa ceva. Aveam banii numarati ca intotdeauna cand muti casa, dupa ce am terminat facultatea gasisem o slujba cu un salariu foarte bun, atunci cand ni-l dadeau si nu o duceam deloc rau. Dar totusi pentru ca un singur bilet doar dus costa cat unul dus-intors, oricum ideea era sa ne intoarcem de craciun in tara asa am preferat sa plecat cu un bilet "deschis" dus - in august, intors - in decembrie. Exact in perioada in care imi faceam eu planurile de calatorie Malev-ul avea oferte pentru Geneva. Drumul la dus a fost ok, eram asa de incantata ca n-as fi observat nici daca as fi mers in picioare tot drumul!
    La intors Vlad n-a mai gasit la Malev bilet ca sa mergem impreuna, el si-a luat la Swiss urmand sa ajunga a doua zi. Eu vineri, el sambata.
    Vineri seara, aflam ca intarzie avionul, dar totusi ne-au facut check-inul zicandu-ne ca plecam intr-o ora, problema fiind la cei din Budapesta probabil ne vor astepta. Am ajuns insa cu 3 ore intarziere, dupa ce avionul din Budapesta-Bucuresti plecase de vreo 20 de minute. La serviciul clienti era bataie, nu eram singura in situatia asta, din avionul meu mai erau vreo 20 de persoane, plus o gramada de alte curse date peste cap. Cel din personalul aeroportului au ridicat din umeri zicandu-ne ca nu e vina lor ca e furtuna de zapada, dar ca ne vor oferi un avion a doua zi pe la pranz. Am anuntat acasa ca am de asteptat vreo 10 ore in aeroport. Vlad face glume ca am plecat cu o zi inainte si o sa ajungem in acelasi timp. Deh, ce sa-i fac, asa era! A doua zi, ofticata si obosita pentru ca n-am prea dormit pe scaunele din aeroport, nespalata ca nu m-am asteptat sa raman pe aeroport si n-aveam cele necesare. Ne urca intr-un avion de Lufthansa (cred) care se oferise sa-si puna un avion la dispozitie ca sa mergem spre Bucuresti. La 15 minute dupa bording complete ne anunta cu un ton foarte normal ca serviciul tehnic a gasit o defectiune si nu ne lasa sa decolam. Cei din aeroport au ridicat din umeri zicand ca este problema Lufthansei, ei nu mai au nicio resposabilitate pentru noi. Dupa vreo 5 ore in care nu primim nicio veste, ba chiar disparuse tot personalul din zona ca nu m-ai gaseai pe nimeni, ne dau bagajele si ne cazeaza intr-un hotel din apropierea aeroportului, zicandu-ne ca poate maine plecam. Vlad ajunsese deja in Romania si incerca sa ma incurajeze ca pot sa ma duc sa vad Budapesta ce bine! Eram franta, am aterizat direct in baie si am dormit dusa pana a doua zi, cand cei de la hotel ne-au dat micul dejun si ne-am intors la aeroport unde in sfarsit am aflat ca Tarom a trimis un avion dupa noi ca sa ne aduca acasa. Aproape 48 de ore de la plecare am aterizat pe Bucuresti, multumindu-i din suflet Taromului si jurand ca a doua ora nu mai pun piciorul intr-un avion al Malevului.

    RăspundețiȘtergere
  13. In general pe munte in momentele de criza deciziile sunt vitale. De multe ori, nu prea ai ce sa faci, decat sa mergi inainte..pt ca doar esti, fireste, in mijlocul muntelui :))!
    Mi s-a intamplat sa ma prinda ploaie din aia mocaneascacare nu se mai opreste, pe traseu si sa trebuiasca sa il continui chiar daca eram uda pana la piele, ca doar nu putem chemma salvamontul sa vina sa ma salte de acolo, din varf de unde eram.
    Mi s-a intamplat sa nu urmaresc prcnozele meteo si sa ma prinda codul galben pentru viscol in varf de munte, cu vizibilitate 0 in toate directiile si cu sentimentul ca milioane de ace iti inteapa fata. Noroc ca am putut modifica ruta, si am inoptat la o cabana din apropiere.

    Mi s-a intamplat sa ma lase picioarele si sa nu simt ca nu mai ma pot misca. Ce am facut? Am injurat nitel si am mers mai departe...ce alta solutie as fi avut :))! Am jurat de nustiu cateori ca nu mai calc la munte...dar m-a tinut vreo cateva ore juramantul!

    Am mai avut momente de criza din cauza oamenilor cu care am mers, care ori mergeau prea repede si ma lasau in urma ori prea incet si trebuia sa sa ii astept ore in sir.

    Si etc etc etc....si cate vor mai urma probabil :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu prea am avut momente de criza...as putea spune ca m-am temut sa nu gasesc cazare la mare, am ajuns in statiune dimineata, nu rezervasem nimic si nici nu gasim camere foarte bune. Dar pana la urma s-a rezolvat. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna.Nu am avut momente din astea.chiar nu luam bilete sau ceva vorbit.noi ne suim in masina si o intindem cand obosim oprim si cautam hotel .am citit ce ati patit uni .interesant.si placut tot o data.pt ca raman amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  16. Noi nu am avut niciodata probleme sau surprise in vacante, sunt mult prea precauta si imi planific absolut totul inainte, chiar si planuri de rezerva :D.

    RăspundețiȘtergere
  17. Am avut si eu anul trecut in Thassos, cand am incurcat orasul din care trebuia sa luam ferry-boatul la plecare. Am inteles gresit cand am discutat seara cu celelalte 2 familii cu care mai eram, iar a doua zi am trecut pe langa orasul care trebuia si ne-am dus in urmatorul. Doar noi, pentru ca ceilalti ne intrebau unde suntem, ca in 15 minute pleaca ferry. Ce-am facut? Am intors, am calcat acceleratia si am ajuns in ultimul moment sa prind ferry. Am facut cele 30 de minute pe care le facusem la dus ... in 15 minute. Sotiei inca ii tremurau picioarele cand am ajuns pe ferry, iar ceilalti ne-au spus ca nu credeau ca mai ajungem la timp. Iar urmatorul transport era peste 2-3 ore parca, ceea ce ne-ar fi dat peste cap plecarea in comun cu ceilalti. GPS era doar unul, la ei :( Oricum, de-atunci mi-a mai crescut stima pentru Loganul meu :)

    RăspundețiȘtergere
  18. La mine de fiecare data cand plec cu ai mei urmeaza o aventura. Acum cativa ani de la Arad si pana in Belgia mama a trebuit sa impinga zilnic masina la plecare. A facut fite pana in ziua cand au plecat inapoi spre Ro, atunci a naibii masina a pornit singurica si nu au mai avut probleme cu ea pana acasa.

    Apoi anul trecut in timp ce mergeam catre Ohrid (MK) iar am avut distractii cu masina. Ni s-a tot stricat, prima data in BG intr-un tunel la 60 de km de Sofia si apoi prin Macedonia.. intr-o zona populata de albanezi care nu prea vorbeau bine macedoneana. Si cu toate astea am reusit sa ajungem in Ohrid cu o oarecare intarziere. Dar am avut aventuri cât pentru un an! Partea bună e că o să avem povești pentru cei mici când e cazul.

    RăspundețiȘtergere
  19. Vladimir nasol rau de tot! Adica te-au cam usurat de ceva produse :((((

    Aa cei cu Dacii cred ca toti au astfel de povesti :))! Pana la urma bine ca v-a dus pana acasa, ca daca nu ramaneati si voi si Dacia in drum!!!

    Kadia urata experienta! Si zic asta cu certitudine fiindca si noi am trecut printr-un asemenea stres! Pe termen mai scurt ce-i drept! Trebuia sa zburam cu Iberia (via Traom) din Bucuresti in Spania si de acolo spre Maroc tot cu Iberia. Aveam avion de linie deci, cumparat cu 500 euro! Si ce sa vezi ca Taromul anunta defeciune ce se remediaza in minim 4 ore! Deci cu siguranta pierdeam celalat avion!!! Tot cei de la Lufthansa ne-au salvat, ne-au luat pe toti (eram 7) care mergeam pe ruta asta in Maroc si ne-au dus ei atunci in Frankfurt si dupa 1 ora si ceva ne-au dus in Maroc :)! Totusi la inceput a fost cu mare stress eram obositi, plecam din Bucuresti si noaptea dinainte calatorisem cu trenul, apoi de la 8 dimineata eram in aeroport si aveam avionul la 3 dup-masa!!! Iti dai seama ca vestea a fost o bomba pt noi!!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Larisa da! Cele mai mari probleme cu natura sunt conditiile meteo nefavorabile! Fiindca iti strica toata excursia si nu poti gasi remedii sau alternative!!!

    Mihaela fara cazare in prealabil nu prea m-am dus in vacanta! Mie nu imi place sa risc, fiindca oricum mi se poate intampla ceva nasol, asa ca macar sa stiu ca eu temele mi le-am facut!!!

    Speranta in timp e asa, raman amintiri, ai ce povesti prietenilor, copiilor etc, daca in momentele alea iti vine sa te iei de cap :))

    RăspundețiȘtergere
  21. Roscata eu de obicei fac palnuri de rezerva dar nu ma pot gandi atat de departe ca pierd avionul sau ca adresa ce o am e gresita, si nu strada ci orasul!!! :))

    Daniel, Loganul e o masina buna! Mie imi place mult :))! Oricum interesanta experienta, cred ca fost cu palpitatii!!! saraca sotie :))

    Dianora asa e! Pana la urma in asta consta vacantele in numarul de avenuri, de oameni, de experiente traite!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Am mai multe momente de criza in vacanta. Primul in 2007 in Madrid, cand am pierdut avionul. Pentru ca eram la final de vacanta nu aveam bani de bilete si riscam sa dormim in aeroport mult si bine. Noroc ca mi-a venit ideea sa o sun pe mama care mi-a pus bani pe card si asa am luat bilete la Tarom. Primisem biletele de avion cadou si ne-am facut o mini vacanta, dar la final am ajuns sa platim de doua ori mai mult :(
    A mai fost unul, dar nu de panica ci de nervi, in Viena cand nu ne-am dat sa inchiriem masina pentru ca suntem romani. Din nefericire de la aceeasi filiala cu doua saptamani inainte inchiriasera niste romani o masina si nu au mai adus-o inapoi. Angajatul de acolo era practic speriat de noi si nu a contat ca aveam acte, ca aveam carduri, ca voiam o masina mica... nu ne-au dat si gata. Abia la o alta filiala am aflat ce se intamplase, dar deja luasem bilete de tren spre Bratislava si apoi Praga si nu mai puteam da inapoi...
    Cel mai panicos moment a fost in Bulgaria, mergeam cu masina la Istanbul, am dat de niste lucrari la sosea, traseul a fost deviat, gps-ul ne-a lasat, iar harta ne-a dus pe un drum cu piatra cubica listat ca drum national, pe care oricum nu circula nimeni si pentru zeci de kilometri nu am vazut nici o asezare, nici o benzinarie, nimic. La final am ajuns intr-un sat de romi, unde toti erau pe strada si trebuiau sa se dea la o parte sa putem trece. Sincer ma crezut ca unul se va sui pe masina si se va balansa ca in filmele americane. Am zambit tamp, am facut din mana copiilor care ne faceau din mana si am iesit. Am mai mers vreo cativa kilometri si am dat de un fel de autostrada... Apoi vama era blocata de tiruri si am stat vreo trei ore printre niste giganti dintre care nu ne vedeam si evident nu puteam iesi. A venit politia, a bagat tirurile pe niste drumuri laturalnice si s-a deblocat vama. Am ajuns cu greu la vreo 2 noaptea in Istanbul si cand am vazut hotelul si un pat ni s-a parut ca am ajuns in rai. La dus am facut dublu decat la intors si am pierdut cam o zi din vacanta...
    Cam astea au fost cele mai mari momente de panica. Atunci as fi omorat pe cineva de nervi si de stres, da altfel ce iti mai povesteam eu acul? :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Despre sperietura sperieturilor am scris aici (cu ocazia eruptiei vulcanului din Islanda)

    http://www.printreranduri.com/2011/04/cum-am-dovedit-cu-un-dram-de-noroc_18.html

    Am mai avut doua momente de panica, odata cand ne-am trezit pe aeroportul din Dubai fara viza la intoarcerea din India (am mers prin Dubai), cursa din ziua respectiva Dubai-Buc. se anulase si trebuia sa mai ramanem 2 zile in Dubai, iar viza noastra de Dubai era single-entry, o consumasem la venire :-(

    Iar a doua oara de curand, in Kenya, cand am ramas impotmoliti in noroaiele din parcul national unde faceam safari, cu putin timp inainte de zborul inapoi acasa. Am cam bagat-o pe maneca atunci, ce sa zic, din fericire am avut noroc... O sa povestesc pe blog la un moment dat, e mai mult de spus.

    RăspundețiȘtergere
  24. Chiar daca ti-am raspuns am revenit pentru un bonus ;)
    Ai de la mine o recomandare dar si o leapsa sanatoasa.
    Te bagi la leapsa sau macar la un comentariu?

    RăspundețiȘtergere
  25. Cand am fost in Italia cu trenul am avut si momente in care am crezut ca sunt pierduta..pe vremea aia trebuia sa ai o invitatie la mana, dar nimeni nu mi-a spus pana la vames ca trebuie sa fie si tradusa. Vroiau sa ma dea jos in Craiova, era trecut de miezul noptii, nu aveam semnal si plangeam.. imi era teama sa nu ajung marfa proaspata.. intrun final m-au lasat.

    Alta situatie, a fost cand am plecat din mangalia ca sa ajungem in bucuresti la aeroport. era august, un trafic infernal, soferul a luat-o pe o "scurtatura" care ne-a umplut de praf fiind drum de tara.. trenul l-am pierdut la fix, am intrat in panica. De data asta nu am mai plans, dar eram isterica :)) sotul a luat legatura cu rudele si cu ajutorul info de pe net am gasit un autocar de noapte spre bucuresti. A fost extenuant, iar cand am ajuns in Corfu a doua zi am uitat de toate!

    RăspundețiȘtergere