Muzeul etnografic Lupsa - vacanta in Apuseni (1)

Probabil va intrebati de ce mai intru in Muzee etnografice cat timp am vizitat deja peste 10. Ca toate prezinta viata la tara, ca toate au acceleasi obiecte prezentate din ani diferiti, eventual cu motive diferite in culori diferite dar esenta-i acceasi. Si tocmai asta imi place. Am copilarit la tara, m-am trezit cu alarma cocosului, cu mirosul placintelor unse cu dulceata stiu cu ce se mananca treburile gospodaresti ale femeilor de la tara, stiu despre ce-i vorba in gradina, cand trebuie semanat, sapat, arat, cules! Stiu ce importante sunt florile, animalele, legumele pentru sateni. Si ce buna-i painea in vatra. Imi amintesc de fiecare 15 August, sau Sfanta Marie cand mergeam la Bucium (targ) si cum ma bucuram de porumbul prajit si merele caramelizate ....

Tocmai asta imi place. Fiecare muzeu etnografic ma duce cu gandul la copilaria mea. Vase, rame, pieptene, papusile de portelan si multe alte detalii ce ma fac sa calatoresc in timp in cea mai fericita (si lipsita de griji) perioada a vietii mele.


Dar pe langa toate acestea iubesc muzeele etnografice fiindca mi se par unice in lume! Nu tin minte sa fi vazut vre-un muzeu etnografic ce sa se asemene macar putin cu cele de la noi. Care sa spuna atat de multe despre un popor si vremurile care nu sunt chiar atat de apuse. Multe le-am mai prins si eu.
In alte tari totul se rezuma la machete, la picturi, la cateva obiecte si vase din lut. Poate ca London museum sa fie ceva in genul celor de la noi, mai complex si la scara reala dar cam atat...


Iar Muzeul etnografic din Lupsa nu e cu nimic mai prejos decat restul. Are peste 8000 de exponate si e o poveste vie a vietii de la tara din inima Muntilor Apuseni. Tin mortis sa il vad desi cand ajungem e inchis si la magazin ni se spune ca trebuie sa o asteptam pe doamna sa ne deschida. 

Ok, asteptam

Vine doamna, platim biletul de 2.5 ron si ne spune ca vrea sa-i propuna primarului sa scumpeasca biletul ca nu prea vine lume! Din momentul asta imi devine antipatica fiindca stiu ca la Londra sau la Paris sunt muzee incredibile, fara comparatie, ce sunt gratuite, si saracu turist ce vine la muzeu in "Cucutenii din deal" percepi taxa! Si dupa ce fac cateva poze imi zice ca taxa foto e 15 ron, desi nu scrie nicaieri de taxa, moment in care imi devine de 2 x mai antipatica. Si cu asta raman :)
Trecand peste asta, doamna cu clasa si stofa de business si de turism, macar stie sa faca ceva bine! Sa povesteasca cate-n luna si in stele si nu o roaga nimeni semn ca e pasionata de tot ce inseamna istoria romanilor si de viata la tara asa cum era pe timpuri. Datorita ei obiectele prind viata, ascultam povesti, avem multe de invatat de la ea. Se vede ca o face cu pasiune si probabil ca-i parem noi simpatice, 3 tinerele interesate de asa ceva. (Se plange ca tinerii nu sunt interesati de origini si cei putini care vin si intra, arunca o privire din departare si ies). Nu au rabdare sa li se explice, sa inteleaga la ce folosea fiecare obiect ...



Ce o sa vedeti la Muzeul etnografic din Lupsa??? de toate
*Piesa cea mai "valoroasa" si ciudata in accelasi timp e un pieptene cu ace de arici
*Imi plac tulnicele atarnate de perete care erau un mod de comunicare in trecut. Fiindca satele si oamenii erau atat de izolati comunicau cu ajutorul tulnicelor


*Vedem patine si schiuri (din lemn) au chiar si genul de role pe 4 rotile ce le-am prins si eu! iar sanii din greu. Or fi fost ele de acum 100 de ani dar in esenta mergeau pe zapada si pe gheata si asta ma face sa cred ca am evoluat in multe sensuri dar multe lucruri au ramas la fel!
*Unic in tara sunt lanturile de lemn cu care trageau arborii taiati din padure pana acasa! Efortul mi se pare supra-omenesc sa cari tulpini groase de arbori (multi) cu aceste lanturi! dar nimeni nu a spus niciodata ca viata la tara-i usoara! din contra ....


*Vedem unelte de lucru, stupuri fiindca in Apuseni se practica mult Apicultura, ceva minereuri din solurile bogate ale muntilor etccc

La final ma declar multumita cu ce am vazut! Ne continuam calatoria prin Apuseni si asteptam sa vedem gospodariile oamenilor, cu unelte si obiecte in varianta utilizata si azi ...

Toate articolele cu Vacanta in Apuseni le gasiti aici--> Romania

VOUA VA PLAC MUZEELE ETNOGRAFICE?
CE OBIECTE/SECTOR VA ATRAGE CEL MAI MULT?

 Multumesc

Portal Cazare www.Haisitu.ro cazare in Judetul Alba   

Magazin Online  www.Copilas.ro - Haine de copii ieftine

Outlet Sportiv www.Bravosport.ro - Ghete de iarna pentru femei

10 comentarii:

  1. eu nu m-am nascut la tara, dar iubesc tot ce inseamna asta! am o casa la tara mostenita, o pastrez chiar daca mi-e tare greu si ajung rar!

    RăspundețiȘtergere
  2. Și mie îmi plac muzeele etnografice.
    Este pe sufletul meu tot ce înseamnă sat și viața la țară de oriunde de pe planeta asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca sa intelegi mai intelegi mai bine intr-o calatorie tot ce vrea sa exprime zona aceea , o vizita la un muzeu etnografic va fi ca cireasa de pe tort. Ultimul pe care l-am vizitat a fost in Grecia, in orasul Polygyros, din peninsula Halkidiki si a fost o experienta grozava, mai ale ca era infiintat de o familie din oras.Si era si intrarea gratuita!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu sunt fan muzee in general. Muzeele etnografice imi plac deoarece au o dubla importanta: in primul rand ele conserva valorile patrimoniale prin colectiile pe care le detin, iar in al doilea rand, selectii ale acestor colectii sunt prezentate publicului prin expozitii permanente (ceramica, obiceiuri, port popular, podoabe, textile, instrumente muzicale,etc.) si temporare (expozitii tematice).

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate, muzeele etnografice sunt unice, povestesc cel mai bine despre tradititiile si specificul unui popor, iar cele de la noi parca ale noastre sunt cele mai complete. N-am vizitat decat Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, dar sunt convinsa ca exista multe altele la fel de interesante in tara, cum este si cel despre care ai povestit tu.
    Ar trebui sa le valorificam mai mult totusi. Cred ca pentru un turist strain ar fi inedita o vizita ghidata printr-un astfel de loc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Alice, dar chiar sunt vreo doua informatii tare interesante din ceea ce povestesti tu aici. Asa ca doamna, chit ca o fi povestit neintrebata, dincolo de pasiune a dovedit totusi si o buna cunoastere a ceea ce prezinta, ceea ce e de admirat. Lasind deoparte partea cu taxele de care te izbesti peste tot in Romania.
    Iar acum sa raspund la ceea ce ne-ai intrebat : da, mie imi plac muzeele etnografice. desi n-am crescut la tara. Si desi imi par asemanatoare, fiecare are specificul sau, nu le poti confunda. Iar vara asta am vizitat Muzeul Astra din Sibiu. Ghici la cine anume citisem laudativ despre el ? ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. si mie imi plac muzeele etnografice si nu ma plictisesc niciodata cand vizitez unul.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am vizitat, pana in prezent, doar Muzeul Satului din Bucuresti. Niciodata nu ma satur de moara de apa, moara de vant, de cumpana sau fantana.Imi aduc aminte de zilele fericite ale copilariei petrecute la tara...

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu am crescut la tara, la bunica mea, dar nu a avut nimic din ce e in pozele astea. :))

    RăspundețiȘtergere
  10. sunt copil de asfalt, multe dintre obiecte nici nu stiu la ce folosesc, dar povestile m-au tentat intotdeauna. nu sunt neaparat un fan al muzeelor, dar daca se iveste ceva interesant, de ce nu?

    RăspundețiȘtergere