Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Cum e viata cu un strain - 3 luni cu o negresa din Caraibe


In articolul de azi am sa va povestesc despre cum e sa locuiesti cu un strain, problemele ce apar inevitabil cand te muti in casa cuiva, despre experienta si aventura gasirii unei chirii la Londra, despre cum e viata cu o negresa si care sunt diferitele dintre modul nostru de viata si al lor.
Dupa cum va spuneam a doua zi, foarte prompt agentul imobiliar indian s-a afisat la usa cu un zambet larg care imi aducea parca un cadou cu fundita. Avea pentru mine o camera in casa unei d-ne din Nigeria, da, da Nigeria, culmea chiar aproape la 5 minute de casa lui I, ceea ce pentru Londra e incredibil, miracol as putea spune avand in vedere distantele, nr de agenti imobiliari si nr de chirii din oras. Si chiar mai mult, se incadra in cei 250 de lire pe care eram dispusa sa ii dau pe luna, pret sub pretul pietei la acel timp ( o camera dubla in sistem single intr-o casa, era de la 300 lire in sus). Dupa ce I m-a invatat ca trebuie sa par foarte serioasa, sa zic ca am job, sa zic ca am de gand sa stau minim 1 an si ma pot intretine, agentul a fost de acord sa ma lase sa vad casa si sa ma intalnesc cu gazda a doua zi. Fiindca da, la Londra nu te alegi unde sa stai ci proprietarii aleg cu cine. Asa se intampla cand cererea e mai mare decat oferta ... lucru valabil in multe domenii la Londra.


Viata cu un strain – Prima impresie
 
Si iata am ajuns in a-3-a zi pe Insula. Am asteptat-o pe I sa iasa de la munca si ne-am dus impreuna sa ne intalnim cu proprietara si sa vedem casa. Imi placea ideea de a sta aproape de I. si chiar mai mult faptul ca plateam doar 240 de lire pe luna cu toate cheltuielile si netul inclus. Insa ma speria putin ideea de a locui cu o doamna din Nigeria, aveam prejudecati in ceea ce priveste igiena si cultura in care ma bagam. Eram ametita de tot ce mi se intampla, atatea lucruri erau de rezolvat, atatea noutati pentru mine, ma bucuram ca I era acolo si ma putea ajuta. Daca camera era ok puteam spune ca sunt norocoasa. In sfarsit nu voi mai dormi in salon cu bagajul desfacut pe jumatate. Sa gasesti chirie in Londra poate dura si saptamani ... iar mie nu mi-a trebuit decat 3 zile!
Aveam codul casei fiindca asa e la Londra, o strada o puteti gasi si de 20 de ori deci sa stii doar Numele Strazii e irelevant. De aceea au un sistem mai complex, un cod unic pentru fiecare apartament/casa care arata ceva de genu ``USQ79`` si cu site-ul Travel Planner (probabil cel mai accesat din Londra) poti introduce codul si iti arata unde sa gasesti fizic adresa, in Oras. Seamana putin cu codul postal, doar ca noi il folosim mult mai putin. Oricum nota 10 pentru sistemul englezesc!
Asadar dupa ce am aruncat o privire pe harta ne-am dus sa gasim casa. Zona era foarte frumoasa, Walthomstow chiar  e un cartier minunat si daca m-as intoarce acum la Londra as cauta ceva tot acolo.
Am batut la usa si ne-a deschis Kassandra, o doamna trecuta de 40 de ani, cu o fata tipica de negresa, cu un par roscat ondulat pana peste umeri si un zambet larg pe fata. Ne invita inauntru unde intr-o clipa ne este prezentata sufrageria din care retin doar ca era mica (cat un dormitor la romani), avea o canapea de piele neagra, pe jos un covor cu print de tigru, un tv imens cu plasma, un mic bar intr-un colt si un semineu mare in celalalt plus o masa de sticla plina cu bauturi fine. 
Camera mea era modesta in comparatie cu sufrageria, insa era mare. Avea un pat imens acoperit cu o cuvertura visinie, o oglinda, bucati anapoda de mobilier (un cufar plin de carti, o masuta de sticla, niste sertare mari de lemn, un suport mare de cd-uri, un dulap dublu de lemn masiv) niste tablouri pe perete si un geam mare. Nu pot zice ca era lux, arata mai repede a camera pentru studenti, dar curata si ma gandeam ca cu putin efort puteam creea atmosfera de ACASA.
Bucataria era ingusta si lunga, avea un aragaz electric, cuptor cu microunde si cam toate electronicele care te pot ajuta la ceva in bucatarie, un bol mare plin de fructe si zeci de borcane pline cu biscuiti, cereale, bomboane si alte bunatati plus un stativ plin de vinuri si sampanie care aratau destul de ciudat pentru o doamna ce locuieste singura.  Si cand am ajuns in baie si am vazut samponul si gelul de dus turnate in niste sticle de lichior din cristal deja am inceput sa imi pune probleme daca nu cumva d-na le cam tragea la masea. Erau doar detalii .... baia era imensa si impecabila, toata casa emana caldura si intimitate insa d-na zambea cam mult si sticlele erau cam multe. Mi-a spus ca daca doresc pot sa ma mut maine la ea.
Am plecat de acolo cu dubii. Imi placea totul mai putin ideea de a sta cu o d-na care bea. Imi repetam in gand ca nu trebuie sa ma iau dupa aparente, ca toate astea sunt supozitii, insa in accelasi timp mi se rulau in cap filme tot mai aiurea privind acest aspect. Seara a venit agentul imobiliar si i-am spus tot ce gandeam si am ramas socata cand mi-a spus ca sa stau linistita, asa e la Londra, femeile beau mai mult decat barbatii. Cand am auzit sa cad sub masa, aproape mi se confirma ca era adevarat si-mi parea foarte rau fiindca chiar imi placea casa dar a continuat ca d-na e super de treaba si ca el nu a vazut-o niciodata in stare de ebrietate si in plus ca sa fiu linistita nu trebuie sa platesc Garantie dar sa platesc cei 60 de lire in fiecare zi de miercuri a saptamanii. Fiindca da, la Londra platile se fac pe saptamana, nu o data la Luna. Si la chirii si la job.
Am acceptat fiindca era calea cea mai usoara, nu as fi putut sa cer nimic mai mult, chirie ieftina, aproape de I si sa fiu scutita de a da garantia, astfel putand sa ma intorc  in tara chiar si dupa o luna.

Viata cu un strain  – SOC Kassandra nu era din Nigeria

Primele zile in casa Kassandrei fusesera pline de stres. Imi era frica constant. Frica sa imi las laptopul la vedere, frica sa nu imi dispara lucruri/bijuterii, frica sa nu gaseasca locul unde imi ascundeam banii. Nu aveam cheie la camera fiindca trebuie sa avem incredere una in alta, zicea ea. Nu vroiam sa fiu paranoica, ma gandeam ca si ea e om ca mine, si ea depune efort sa aiba incredere in mine insa totusi sa locuiesti cu un strain include atat de multe.
Nu dupa multe zilele au inceput sa curga regulile, cum sa curat aragazul electric fara sa il zgariu, cu ce produse si in ce ordine sa curat baia, cum si unde sa imi spal si intind hainele, nu am voie sa aduc pe nimeni strain in casa, momentan nu are loc in frigider pentru mine, dar zicea ca o sa-mi cumpere unul (si dupa o saptamana mi-a cumparat) unde se afla aspiratorul, unde sa pun scrisorile care le voi gasi pe prag, cum sa impart gunoiul dupa legile reciclarii si care e tomberonul pentru fiecare punga in parte, si mai ales cum sa inchid usa si care e cheia pentru fiecare din cele 3 inchizatori diferite. Chestii marunte si de bun simt dar toate treburile astea erau stresante.
In rest nu prea povesteam mult. Insa dupa 2 saptamani incepusem sa ma obisnuiesc cu noul stil de viata, cu noile reguli, cu Kassandra. Era usor sa te obisnuiesti cu ea fiindca nu o vedeam si nu o auzeam prea des. Stiam ca e acasa doar cand auzeam radioul cu melodii reggae ce mergea non-stop. Foarte rar o vedeam in sufragerie si chiar si mai rar ne intalneam in bucatarie. Si cand ne intalneam (momente in care nu am reusit sa ne evitam) vorbeam un discurs mecanic, prestabilit gen „buna, cum ti-a fost ziua, azi ploua afara/ce nasol sau azi e cald afara/ce bine ....”. Apoi am observat asta in comportamentul englezilor, toti sunt preocupati de vreme, toti vorbesc despre vreme desi80% din timp vremea e naspa, deci se plang si sunt deprimati.
Intr-o zi ne-am pomenit amandoua iesind din casa asa ca era aiurea sa nu mergem impreuna pana la statia de autobuz pt care faceam vreo 10 minute. Pe drum am intrebat-o una alta, la fel si ea pe mine, cu ce ma ocup, daca imi place la Londra, etc. Insa eu am dat-o cu bata in balta din prima intreband de unde e. Mi-a raspuns ofensata ca e englezoaica, nascuta la Londra, dar cand am insistat intreband de origini mi-a raspuns Caraibe. Okkkk, deci nu era din Nigeria. Linistea s-a lasat intre noi si dupa inca 1 minut am ajuns in statie si asta a fost tot. Pe autobuz m-am gandit la agentul imobiliar care se dadea prieten cu ea dar el nici nu stia de unde e. Probabil pt el orice negresa era din Africa si Nigeria e o tara din Africa. Asta da logica...

Dupa o luna la Londra in continuare nu stiam nimic despre Kassandra
Nu stiam daca are familie, daca avea sau avusese sot vreodata, daca avea job, prieteni, etcc.
Stiam expresia de a nu-ti cunoaste vecinii insa eu experimentam ceva si mai mult, de a nu cunoaste persoana cu care locuiam. Nici macar numele de familie nu i-l stiam pana intr-o zi cand am avut curiozitatea de a citi pe o scrisoare. Mi se parea incredibil dar credeti-ma ca se poate trai si asa :) Eram curioasa insa daca ea nu parea interesata de mine probabil fiindca chiar nu era interesata am zis ca e de prost gust sa pun eu intrebari impertinente despre lucruri care nu erau treaba mea. Intr-un final cred ca a fost mai bine asa. Trecutul e trecut, poate ii era frica ca povestindu-mi relatia noastra se va schimba, simteam uneori ca ma vede ca o fiica, mai repede decat o prietena, asta poate sa fie un motiv in plus pentru care nu dorea sa ajungem la discutii prea intime.

Insa in accelasi timp o simteam foarte apropiata de mine si stiam multe lucruri despre ea:
-O identificam din Caraibe cand punea radioul si o auzeam fredonand melodii reggae, cand isi prindea parul intr-o esarfa colorata lunga, ca un turban, cand era cald si soare si se imbraca in haine multicolore, cand ma uitam mai atent la pozele inramate cu ea facand baie intr-o mare azur cu nisip alb, poza cu ea intr-o pozitie provocatoare zambind din hamac sau alta in care statea la un bar cu o esarfa prinsa peste costumul de baie savurand dintr-o nuca de cocos cu pai.

-O identificam ca fiind eglezoaica cand vorbea. Avea un accent atat de british incat „Sorry” era cel mai folosit cuvant din conversatia noastra, rugand-o mereu sa repete :), cand isi bibilea gradina ca toate englezoaicele pasionate de gradinarit, cand se bucura ca un copil ca e soare afara si trebuie sa iasa in parc sa profite, cand vedeam toate ambalajele de cereale din dulap!

-stiam firmele hainelor cu care se imbraca. Era genul de doamna imbracata frumos, ingrijit, curat, dupa ultimele trenduri ale marilor magazine: Zara, M&S, H&M etcc

-ii stiam toti pantofii cu toc din baie, fiindca intr-o luna avusesem timp sa ii admir (peste 30 de perechi)

-stiam culoarea ei preferata: roz bombon care se regasea in hainele de pat din satin, bikini si sutienele de pe sfoara, halatul de casa scurt, papucii de casa fluffy

-stiam ca iubeste trandafirii fiindca aveam pe hol 3 vaze pe care le umplea cu trandafiri rosii taiati din gradina de 3 ori pe saptamana

-stiam ca iubeste lumanarile fiindca seara toata casa era luminata cu lumanari parfumate subtil

-stiam ca mananca mancaruri sanatoase, isi prepara zilnic legume proaspete (in general din cele pe care nu le-am mai vazut in viata mea) si carne la cuptor. Cand o mai prindeam in bucatarie si ma vedea gatind imi dadea mereu pont-uri si zicea ca intr-o zi vom gati impreuna. Imbratisam ideea

-stiam ca are un dormitor superb fiindca deseori lasa usa larg deschisa ... cu mobila alba din lemn masiv, sculptata cu modele fine, cu o toaleta plina cu creme si farduri Dior, Clinique, Lancome si alte firme si un pat imens cu baldachin, plus o splendida vedere spre gradina din spate de care se ocupa rareori un gradinar in varsta ce spunea glume si ea radea cu pofta la glumele lui

-stiam ca nu se pricepe la gadget-uri si tehnologie desi avea in posesie 3 telefoane Iphone, HTTC si LG + un Kindle nou nout de care m-a rugat sa ma ocup sa isi poata comanda online carti, deci se pare ca-i place si sa citeasca.

-Stiam ca e o doamna cu suflet mare, romantica, usor visatoare, ca serile le petrece stand infofolita in patura, citind reviste in sufragerie alaturi de un pahar de coniac sau lichior. Insa dupa 30 de zile niciodata nu o vazusem beata sau macar ametita! Probabil ca toate sticlele faceau parte din decor, la fel cum umplea bomboniera sau fructiera cu cele mai apetisante fructe, la fel cum imprastia in casa zeci de lumanari sau schimba florile.

Si lucrul cel mai important  era ca stiam ca pot sa am incredere in ea. Dupa o luna m-am intors in tara de ziua sotului. Mi-am lasat mare parte din lucruri si nu mi-a disparut nimic, as putea chiar sa bag mana in foc ca 99%  ca nu a intrat in camera mea.
La plecare m-a servit cu un pahar din bauturile ei scumpe si am ciocnit pentru prietenie. Imi era prietena, nu una la care as  fi putut sa-i povestesc cele mai intime probleme insa una in care puteam sa am incredere, care ma respecta si ma lasa sa ma desfasor in voie in casa ei. Niciodata nu mi-a reprosat ceva, nu mi-a atras atentia desi mai incurcasem gunoiul, mai uitam sa inchid cate o inchizatoare la usa din fata, uitam cu zilele uneori sa imi iau hainele de pe sfoara si sa cumpar hartie igienica.

Va Urma ... Kassandra a plecat in vacanta in Caraibe, cum a fost singura la Londra

Citeste toate articole despre Londra aici --> ANGLIA
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

18 comentarii : Leave Your Comments

  1. Daca ar putea citi articolul acesta cred ca ar fi fericita
    Ar fi o idee sa-i trimiti un mail cu articolul tradus, de Craciun
    Asa arata un cadou original

    Povestesti foarte frumos Alicee, astept continuarea

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant articolul! Intamplarile tale din Londra sunt ca o poveste, ca un roman bun. Imi face mare placere sa le citesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. O poveste adevărată cu parfum englezesc!
    Kassandra pare o femeie frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-a placut relatarea ta...astept urmarea!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc doamnelor, m-ati facut sa zambesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Povestile (reale) din Londra au un aer mai intim, felul cum povestesti e mult mai cald ca deobicei, un alt stil. Mi-a placut!
    Madam de care ti-am spus ca ar avea f multe proprietati in Scotia si foarte multe chirii nu erau cu contract, evident la preturi mai mici decat piata... spunea ca ar fi o lege sa nu existe incuietori la dormitoare. Nu am facut cercetari pe baza celor spuse.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mihaela acest set de povesti este unul personal, despre mine si viata mea la Londra. In plus faptul ca per total m-am simtit foarte bine acolo il face un jurnal mai cald, mai pozitiv.

    Uite nu stiam de legea asta, cred ca in cazul meu oricum nu a fost vb de o lege ci mai mult de dorinta de a avea incredere una in alta. Care daca o castigi poti trai linistita, altfel exista mereu un stres, cat de mic ... iar pe termen lung devine frustrant.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai avut noroc ca ai nimerit la o femeie de nota 10 din cate am citit. Eu la inceput am stat cu alte 4 fete: 2 spanioloaice, o italianca si o frantuzoiaca. Apartamentul era foarte mare, fiecare avand camera ai, dar peretii erau super subtiri. Pe una dintre spanioloaice, care avea camera lipita de a mea o auzeam mereu in momentele ei intime si cand patul se lovea de perete, pana a reusit sa-l rupa. Gura italiencei rasuna toata casa, vorbea la telefon incontinuu, dar puteam auzi discutia fara probleme. Mi-a fost foarte greu la inceput pana am gasit un apartament doar pentru mine, iubitul meu si prietena mea. Acum e liniste si pace, nu sunt discutii sau certuri.
    Deci, pot spune ca ai fost o norocoasa ca nu ai gasit o femeie galagioasa si nu avea probleme cu bautura cum credeai tu. Ai dreptate ca englezoiacele beau mai mult ca barbatii, mereu le vad in weekend ca abia se mai tin pe picioare. Dar acum sa te tii, vor incepe Christam Party organizate de companiile la care lucreaza. Anul trecut eram intr-un pab si o tipa s-a lasat in chiloti si sutien de beata ce era. Bodguardul o ruga sa se imbrace iar ea spunea ca se simte foarte comoda asa. Parca era la ea in sufragerie. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. mi-a placut mult povestea, sunt curioasa de continuare :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumos articolul si interesanta experienta, astept continuarea :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru talentul pe care il ai, pentru povestile de viata, pentru cat ai calatorit pana la 25 de ani,pentru cate ai experimentat la o varsta atat de tanara, pentru pozele superbe cu care ne incanti mereu cand vii din vacante merita sa te gandesti serios sa scrii o carte
    Te urmaresc prin mail dar acum am intrat sa citesc articolul ca la mine nu ajunge numai maine. Nu poti face sa fie trimis mai repede?

    RăspundețiȘtergere
  12. ai avut mare noroc sa stai cu o persoana exceptionala, asa ca e bine sa nu judeci lumea dupa numarul de sticle din casa.Poti fi un mare ticalos chiar daca esti abstinent si invers,Ai avut mare noroc, am auzit de romani care stau trei familii intr-un apartament, cu copil mic, cu o soacra venita in vizita etc.mi plac oamenii care nu se amesteca in treburile altora.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce tipa interesanta, ai avut noroc sa nimeresti asa bine. Ai descris-o atat de frumos pe Kassandra incat mi s-a parut un personaj dintr-un film... O experienta grozava sa locuiesti acolo cateva luni.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce fel de job avea doamna aceasta ?Daca avea atitia pantofi si 3 telefoane nu era saraca, atunci de ce inchiria o camera unui strain?

    RăspundețiȘtergere
  15. Georgiana super nasoala prima experienta dar bine ca s-a rezolvat. Apropo, la Londra asa au toate casele pereti foarte subtiri .... :((( Cat despre englezoaice ce beau prea mult am vazut si eu destule. Dar cred e ca e vorba de traditie.

    Aa, Andreia sper ca maine sa postez si urmatorul capitol

    Camelia multumesc pentru cuvintele frumoase. Cred ca pentru o carte mai am nevoie de experienta in ale scrisului. Multa!
    Cat despre mail, nu pot face nimic :(((

    Anonim da, incerc sa nu judec dupa aparente dar problema era ca nu imi facea contract, plateam garantie si chirie 500 de lire si apoi sa ma mai trezesc ca lasa cheile in usa si raman afara sau cine stie ce grozavii si cu banii dati (si fara posibilitate de recuperare) nu era totuna

    RăspundețiȘtergere
  16. Nice depinde de noroc, nu pentru toti e o experienta groazava si nu toti imbratiseaza toate regulile impuse de altii. Cand stai intr-o casa la comun cu altii, nu e totuna cu a sta in casa cu proprietara .... e ca si seful si subordonatul :) Dar per total a fost o experienta interesanta

    Anonim nu m-a luat in casa pentru bani. Lucra intr-o parfumerie, era englezoaica si da avea bani! Daca era pentru bani nu cerea o chirie asa mica cand putea sa bage 2 pers (era camera dubla) si sa ia 450-500 de lire, nu a cerut nici macar garantie si cand lasam banii de chirie pe masuta de pe hol treceau zile si nici nu ii lua. M-a luat fiindca nu ii placea sa stea singura in casa. Fiul ei se mutase si asta era prima data cand inchiriase cuiva.

    RăspundețiȘtergere
  17. Interesanta experienta Alice. Vezi, uneori nu e necesar sa stii chiar tot despre persoana de langa tine, ca sa-ti poata fi prieten (a).

    RăspundețiȘtergere
  18. Cred ca-ti dai seama c-ai avut un noroc greu de cuantificat, cu fiinta asta. Si da, e normal c-ai stat o vreme in stress si eu as fi reactionat la fel.
    Vezi ce "expensivi" suntem noi da....nu neaparat in sensul bun

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie