Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Din Bucuresti in Istanbul - 16 ore de calatorie

Pregatiti-va confortabil fiindca azi incep seria despre circuitul in Turcia care o sa vi-l povestesc in detaliu! Vor fi articole lungi in care o sa descriu pe larg ce inseamna un circuit, cu bune si rele, nu doar din perspectiva turistica si culturala ci mult mai mult. o experienta personala!

M-am trezit la 4 dimineata in Hotel Capitol din Bucuresti. Am facut un ultim dus, am aruncat o ultima privire pe geam, am admirat pentru ultima data acea priveliste minunata cu Bucurestiul ce se trezeste la viata si m-am dus rapid la magazin sa imi iau ceva de rontait si o sticla de apa, sa am pe drum. Dupa care m-am urcat intr-un taxi, cu un sofer in varsta care mi-a cerut doar 15 ron in loc de 50 ron cat cerusera ceilalti taximetristi si am ajuns in spatele garii unde ma astepta autocarul cu pancarda `Circuitul Cappadokia 8 zile`, ghidul si cei doi soferi.

drumul-spre-turcia

Facand cunostinta cu partenerii de calatorie

In jurul meu era super agitatie, toata lumea s-a imbulzit la bagaje si apoi s-a format o coada mare in fata usii, desi stiam ca se urca dupa o regula fixa:
1. In functie de data la care ai platit vacanta
2. Cuplurile nu se despart.
Deci stiam ca eu voi sta in spate asa ca nu m-am stresat. Astfel am avut timp sa arunc o privire peste grupul cu care voi calatori, in proprortie de 99% pensionari. Fiindca eu eram singura tanara si mi se parea foarte ciudat. In plus iti dai seama repede `ce rol` joaca fiecare. Cuplul nedespartit, baba mereu nemultumita, tataie cel nervos, doamna in cautare de curtezani, prietenele calatoare, doamnele vesnic tinere si grupul vesel. Acestea sunt cateva personaje pe care le vei intalni in fiecare circuit. La fel cum antipatiile si prieteniile se creeaza in primele zile. In cazul meu in prima zi, in prima secunda, cand am vazut o doamna cu o blana lunga si 3 bagaje, cu ochelari de soare (la 6 dimineata) si super nervoasa ca a fraierit-o si pe ea taximetristul asa ca acum se rastea la toti.  Din start am zis` Doamne numai langa ea sa nu stau`! Partea proasta e ca am picat fix langa ea si pe penultimul scaun, partea buna e ca am fost repartizata pe scaunul de la geam! Macar atat :)

***Ca idee iubesc locul de la geam fiindca pot admira peisajele de pe traseu, pot face poze mai calitative si imi pot rezema capul - acum asta nu prea mai conteaza fiindca am perna de calatorie- dar oricum, tot e mai comod.

***Dezavantajul de a sta pe ultimele scaune e timpul pierdut la fiecare coborare, cand ghidul zice aveti o ora sa vizitati, tu trebuie sa tai instant 5-10minute pana astepti dupa toti sa isi ia sticla, geanta, tigarile, banii, dupa oamenii in varsta ce coboara incet si mereu isi uita cata ceva! De aceea ar fi ideal sa prinzi loc langa usa.

Cu toate ca plecarea trebuia sa fie la 6, evident ca au fost intaziati carora li s-a oferit sfertul academic, ca sa ajunga. In final am plecat la 6 si 15 fix, desi o doamna nu a mai ajuns la timp. (Concluzia e ca daca intarzii, ai mari sanse sa pierzi si vacanta si banii!). Insa evenimentul acesta a fost ulterior folosit din greu de ghid ca sa ne aminteasca mereu cat de important e sa pastram programul si sa nu intaziem la punctele de intalnire. Si a functionat.

Am parasit Bucurestiul exact la rasarit, asa ca am simtit ca am inceput cu dreptul calatoria. Doar ca toata starea mea zen avea sa fie nimicita de colega de drum care in prima ora mi-a povestit ultimii ei 5 ani de viata cu un debit verbal greu de stapanit. Noroc ca a interupt-o ghidul cu detalii despre program caci altfel mai petrecem vreo 7 ore ca sa aflu totul si despre ceilalti 70 de ani. In final povestea ghidului a reusit sa o adoarma asa ca urmatoarele 3 ore a fost pace si liniste.

Doar ca ce poti sa faci daca calatoresti singura? Nu poti decat sa asculti conversatiile tuturor celor din jur:
-pe bancheta din fata erau prietenele calatoare, doua doamne dragute si pline de viata ce calatoresc de 10 ani impreuna si au cumulat peste 30 de excursii in toata lumea.
-pe bancheta din spate tataie cel nervos care mereu vorbeste o data cu ghidul, ba il mai si corecteaza.
- pe bancheta paralela un cuplu foarte muncitor si foarte laudaros, fiindca am aflat cu ce se ocupa tot neamul si toate domeniile de activitate in care au activat. Si evident in toate au exccelat.
-mai in fata e cuplul nedespartit, cei mai tineri dintre pensionari, probabil pe la 60 de ani dar se tin bine. Ambii or fi fost ceva manechine la viata lor fiindca arata extrem de bine. Domnul aduce a George Cloony grizonat.
-am reperat-o rapid si pe doamna in cautare de partener, fiindca si-a ales barbatul cel mai atletic si singur din grup si la tinut la discutii lungi si plictisitoare (fiindca el isi mai baga castile in urechi uneori). Oricum s-a tinut de el toata calatoria si in final cred ca a functionat (ce circuit ar fi fost ala fara putin romance?). Evident ca asta a fost subiectul de barfa Numarul 1. E amuzant in calatorie cu pensionarii :)


Primele ore in Turcia
Dupa care am luat si eu somn, apoi am facut un popas unde ne-am desmortit putin in Bulgaria. Iara somn, iara popas pentru pranz, iara discutii interminabile despre politica si picanterii din lumea mondena. Gen ce mai face Draguleasca si cum ii merge la Columbeanca. Cand s-a ajuns aici mi-am bagat castile in urechi si m-am deconectat total cu doua filme cu calatorii (pacat ca nu imi tine bacteria la laptop numai 3 ore). In Bulgaria drumul e deprimant rau, fiindca se merge pe centura nu vezi absolut nimic interesant. Asa ca as fi dat orice sa compresez timpul si sa ma trezesc direct la destinatie. Dar pana atunci am ajuns in Turcia  (la ora 16) unde procesul la vama dureaza destul de mult (controlul pasapoartelor, a bagajelor, fiecare coboara din autocar sa-si ia pasaportul stampilat de la ghiseu) majoritatea sunt numultumiti ca trebuie sa astepte afara, in picioare (de zici ca nu au stat jos in ultimele 10 ore). Imediat dupa frontiera am facut primul popas in Turcia, unde ne-am si schimbat banii. Am prins un curs avantajos, 2.8 lire turcesti = 1 euro. Am schimbat 150 de euro, in ideea in care aveam bani pe card si in Turcia poti plati peste tot cu cardul. Chiar si in bazar!

Cand in sfarsit pornim din nou, ghidul ne propune sa oprim acum in Edirne fiindca la intoarcere vom fi prea obositi. Din nou un val de nemultumiri, mai ales din spate unde intre timp s-a format grupul vesel cu colega de drum si tataie cel nervos ca lideri.

***Se vede ca nu au mai fost in nici un circuit si nu stiu cat esti de obosit la intorcere! Cat de rau te dor picioarele si cum nu-ti mai arde de nici o Moschee cand stii ca mai ai inca 10 ore sa ajungi acasa.

Partea buna e ca avem un ghid tare pe pozitie si isi vede de drum! Ne vom opri in Edirne (despre care urmeaza sa va povestesc intr-un articol separat fiindca deja m-am lungit).
Din Edirne am mai facut cam 250 de km pana in Istanbul. Dupa plimbarea prin Edirne incep sa simt ca sunt in alta tara si constientizez din ce in ce mai mult ca sunt in Turcia cand vad zecile de moschei cu miniaretele lor inalte. Insa nu seamna deloc cu Maroc. Drumul e brici, asfaltu-i ca in palma, peste tot sunt blocuri noi, vii colorate, mai trecem si printr-un sat dar nu arata asa deprimant ca ale noastre, oamenii par imbracati normal, vedem palmierii si toate autocarele, DAR ABSOLUT TOATE au monitor la fiecare scaun. Simt deja ca Turcia va fi o tara foarte interesanta si cu siguranta foarte diferita de Maroc si deci de tot ce-mi imaginam.


Primele impresii despre Istanbul
La un moment dat ghidul ne anunta ca acum intram in Istanbul, dar sa nu ne bucuram prea tare fiindca vom prinde traficul de seara care probabil ne va tine pe loc. Si exact asa s-a intamplat, Istanbulul e un oras incredibil de mare! Si mai incredibile mi s-au parut toate cladirile HiTech pe langa care am trecut, Mall-urile uriase, autostrada ce strabate orasul cu 8 benzi arhi pline (am mers bara la bara), amenajari peisagistice luminate si covoare florale aproape pe toata bucata asta de drum, mai exact 2 ore. Doua ore ca sa ajungi de la periferie pana in centrul orasului! Nu va spun cam cat de irascibili eram cu totii la 11 noaptea, cum nu o mai suportam pe colega de drum care se plangea non-stop ca i s-au umflat picioarele, ca ea la 10 se culca, ca moare de sete etc. Iar tataie cel nervos era cel mai tare: `Dl ghid, ce inseamna asta? Doar nu mi-am facut testamentul! e 11 noaptea! Vrei s-o mierlim?` Ideea e ca fiecare se plangea de ce-l doare. Iar eu tot ce visam era sa ajungem o data ca sa ies sa ma plimb.
Am ajuns in final in cartierul Axaray (unde sunt cazati toti turistii veniti sa faca turism prin agentie de turism). Cartierul acesta, la ora 11 noaptea e mai aglomerat decat Clujul nostru la pranz. Adica era mega plin de lume, de femei, copii, vanzatori ambulanti, restaurante deschise, ceva de nedescris pentru o seara oarecare de octombrie. Mda, incepe sa semene oarecum cu Maroc si deabia astept sa ies pe strada, sa ma plimb, sa mananc, sa stau pur si simplu si sa privesc.
Hotelul la care am stat era la 2 pasi de strada principala,dar nu pot sa va spun prea multe despre el acum, fiindca doar ce mi-am luat cartela, am urcat cu bagajul, i-am urat noapte buna la colega de drum si-am coborat sa ma plimb.

Prima seara - 2 reguli personale pe care le-am incalcat

1- Sa NU te increzi in nici un barbat  care-ti promite o plimbare in oras!
2- Sa NU mananci mancare gatita la tarabe cand esti in circuit (doar nu vrei un deranjament la stomac).
Doar ca vedeti voi, regulile sunt facute sa fie incalcate! Fiindca in usa hotelului era un domn din circuit care m-a intrebat daca merg sa mananc si am zis ca da. Evident eram ca picata din plop, nu stiam de nimic, dar deabia asteptam sa aflu. Sa vad cu ce se mananca Istanbulul. Iar el mi-a promis ca ma duce sa incerc mancare cu adevarat autentica (cica mai fusesese de 20 de ori in Istanbul) si cunoaste bine cartierul. Nu sunt deloc naiva, dar in domnul acesta chiar am simtit ca pot avea incredere. Intr-adevar am avut mare noroc cu el fiindca prin tot amalgamul de stradute pe care treceau cateva sute de oameni in fiecare minut, a gasit o taraba unde se serveau hamsii cu salata si paine. Eh da, ati ghicit, in Istanbul se mananca peste! Mult peste! Foarte bun si foarte ieftin, doar 6 lire (aproximativ 10 ron). Am impartit locul micut de langa taraba cu el si inca vreo 4 barbati cu doi copilasi. Dupa ce am mancat ne-am oprit impreuna la o cafenea unde am baut primul meu ceai turcesc. Negru, tare si dulce! Apoi ne-am grabit inapoi la hotel fiindca il astepta sotia in camera cu mancarea ei si probabil era ingrijorata.

Asadar nici nu mai stiu ce ora era cand am intrat la dus, de cate ore parasisem Bucurestiul, daca era rau sau bine ca am incalcat regulile, dar imi era bine! In sfarsit am ajuns in Istanbul!

Thanks for visiting,

Citeste tot jurnalul de calatorie aici --> Turcia

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi toate postarile accesati Cuprinsul blogului (click)!

13 comentarii : Leave Your Comments

  1. Super tare! Abia aştept continuarea! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Alice, începutul este promițător. M-am amuzat la descrierea tipologiei excursioniștilor. Sunt cu atenția sporită pentru postarea următoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place umorul folosit in descrierea calatorilor :))
    Cat desrpe excursie, asteptam continuarea! Speram ca a fost o experienta frumoasa si interesanta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Scumpa Alice, felul in care ai descris partenerii de calatorie a fost super!!!!M-am amuzat copios!Merci ca scrii amanuntit toata calatoria cu bune si rele!Abia astept continuarea!!!
    Good day!

    RăspundețiȘtergere
  5. O adevarata aventura :))!
    N-am fost niciodata intr-o excursie organizata, n-am stiut ca e asa amuzant :p
    Astept continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  6. Hai ca m-am distrat. Pana la urma nici nu suna asa rau un circuit, aveam impresia ca e mai monoton si oamenii mai plicticosi. Nu credeam ca se leaga relatii din prima zi. Suna a aventura, o sa te urmaresc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cat costa circuitul? se face si anul acesta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Circuitul costa 250 euro!

      Detalii si date de plecare gasiti aici >>> http://www.viaromania.eu/circuit.cfm/916-cappadocia-8-zile-2015.html

      Ștergere
  8. Cine poate sa mearga intr-un circuit,oameni mai in varsta care nu prea au mari obligatii si au si ceva in buzunar.

    RăspundețiȘtergere
  9. M-am amuzat grozav cu descrierea călătorilor. O singură dată am fost într-un circuit în Grecia, regăsesc personajele şi zâmbesc când îmi amintesc de unii dintre ei. Colega mea de cameră era procuror în Coonstanţa, în prima zi aflase tot grupul :)))
    Mi-a plăcut însă de cuplul nostru nedespărţit: doi pensionari foşti economişti. Ţineau câteva contabilităţi şi strângeau totul pentru excursii. Erau chibzuiţi dar nu zgârciţi, vorbăreţi fără a fi agasanţi, plimbaţi, cultivaţi şi foarte plăcuţi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte interesant. Abia astept continuarea. Multumesc Alice

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari din suflet pt. toate povestile si ponturile de calatorie pe care ni le impartasesti aici. Ador sa calatoresc, iar acest blog este exact pe sufletul meu. Multumesc si astept cu nerabdare continuarea. Nu am fost in Turcia, dar mi-as dori tare mult sa ajung.

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc tuturor pentru vorbele frumoase si pentru incurajare. Sper sa aveti o `calatorie` placuta alaturi de mine in Turcia.

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie