Excursie in Braga si primul meu atac de panica in vacanta

Ziua proasta se cunoaste de dimineata. Fiindca reusesc sa ma trezesc aproape la pranz si am impresia ca-i dimineata. E de la roletele trase ce mi-a fost indicat de proprietara sa le las asa. Toata ziua m-am simtit contra-timp si in final chiar am fost. Azi din nou aveam de gand sa o sterg din Porto sa vad ceva nou. Sunt multe idei de excursii din Porto (Aveiro, Guimares si Braga) sunt in top si azi am ales Braga. Nu pentru oras ci pentru Bom Jesus do Monte, un complex religios cum nu am mai vazut in viata mea. Am zarit biserica intr-o vedere si instat m-am simtit atrasa de ea. Stiu ca o sa ziceti ca am innebunit, sa calatoresti atata doar ca sa vezi o biserica.... dar pe cuvantul meu ca merita!

biserica-bom-jesus-de-braga


Cum am ajuns in Braga
M-am dus din nou in gara Bento din Porto am platit cei (7 euro dus-intors) si intr-o ora m-am teleportat in Braga. Eram cumva in dilema, daca sa vizitez prima data orasul sau sa ma duc la Bom Jesus do Monte care era la 8 km in afara orasului. Era deja tarziu asa ca m-am hotarat sa vad prima data biserica, sa stiu o treaba si apoi sa vizitez orasul (daca o mai fi lumina cand ma intorc). Doar ca aici lucrurile s-au complicat fiindca nu circula spre acest loc doar un autobuz pe ora (in martie). Din nou dilema, sa merg, sa nu merg, doar deaia am venit pana aici, hai sa astept autobusul si totusi sa merg. Stiam ca e o decizie riscanta fiindca era deja tarziu. 

Cum am ajuns la Bom Jesus de Monte
Autobuzul costa 1 euro si face aproximativ 20 de minute pana acolo. Cand am coborat din bus am auzit conductorul care urla ultima urcare cu funicularul, sa ne grabim.
Funicularul costa 2 euro. E cel mai vechi in Europa (functioneaza din 1882) si este singurul funicular hidraulic din intreaga lume care inca mai functioneaza cu acest `motor` curat, natural si ecologic, apa!

Bom Jesus de Monte un loc unic in lume
Funicularul urca pana la 400 m intr-un cadru natural deosebit, cu parcuri, un lac, un mic muzeu, cafenele si de asemenea un punct de belvedere excelent, mai ales ca eu am ajuns la apus.
Sincer biserica nu e atat de interesanta, insa scara dubla in stil baroc incoroneaza locul si ii da o alura fantezista. Fac cateva fotografii apoi cobor scara cu scara, doar ca sa observ ca la fiecare etaj se gaseste cate ceva (fantani alegorice si statui de teracota). Acesta e un loc sacru de perelinaj iar portughezii vin aici si urca in genunchi scarile pana la biserica. Dar la ora asta nu erau numai cativa turisti.

funicular-bom-jesus-do-monte-braga

braga-de-vizitat-portugalia

braga-portugalia-aliceee

braga-bom-jose-de-monte-portugalia-obiectiv-turistic


braga-portugalia-apus

Cand am ajuns la baza scarilor am intrat in soc
Atunci s-a intamplat totul, cand am coborat ultima treapta si am vazut ca nu am ajuns jos, la autobuz, din contra mai aveam mult de coborat pe niste scari late ce coboara in serpentine printr-o padure deasa, in care era aproape intuneric. Atunci mi-am dat seama ca putinii turisti ce mai erau urcau inapoi scarile bisericii fiindca venisera cu masina, iar eu trebuia sa cobor singura prin padure. Brusc mi s-a facut o frica de moarte, am intrat in panica si imi venea sa urlu. Mi-era frica ca poate nu mai sunt nici autobuze din moment ce am luat ultima urcare cu funicularul si acesta se inchisese. Imi venea sa plang dar coboram incet scarile fiind atenta la sunete si pasi. Nu vedeam deloc in jos din cauza arborilor si a tufelor asa ca la fiecare curba ma speriam de moarte cand vedeam intins pe jos cate un om al strazii. Uneori mai vedeam in departare cate un atlet ce fugea pe carari de munte, doar ca sa ma sperie si mai tare. Nu stiu ce aveam in cap, dar ma simteam vulnerabila, intr-o padure de la capatul lumii in care mi se putea intampla orice. Ma gandeam doar la ce-i mai rau si simteam ca nu o sa mai ajung jos niciodata. Cred ca in acele 10 minute am trait cate pentru 10 ani de soc si groaza. Problema era ca totul se petrecea in capul meu, nu aveam nici un motiv real, nu auzisem ca locul ar putea fi periculos, doar ca pur si simplu ma simteam singura. Am calatorit de multe ori singura, am locuit singura 3 luni la Londra dar niciodata nu am simtit ca sunt singura in adevaratul sens al cuvantului, asa cum am simtit-o atunci pe dealul bisericii Bom Jose de Monte. In sfarsit cand am ajuns jos si am iesit din padure, am vazut autobuzul ce se pregatea sa plece asa ca am ajuns la fix.

Teoretic totul s-a terminat, practic doar acum incepe!

Fiindca o data intoarsa in Porto a inceput a doua tura de stres. Pe peron era o tabla mare pe care scria ca a doua zi e greva generala pe toate mijloacele de transport. Asta insemna ca nu pot lua metroul sa ma duc la aeroport. Aveam avionul spre Barcelona la 6 deci trebuia sa ajung acolo la 4 dimineata. Daca pierdeam avionul spre Barcelona logic il pierdeam si pe cel spre Cluj. Am mers repede la oficiul turistic si am avut noroc sa mai prind o doamna care mi-a facut rezervare pentru o cursa privata ce urma sa ma ia de la hotel dimineata si sa ma duca la aeroport. Am plecat de acolo linistita dar cand am ajuns la hotel mi-am dat seama ca eu nu am nici un numar de telefon de la firma aia, femeia nici macar nu-si notase numele meu doar hotelul si ce ma fac daca nu apare nimeni dimineata.
Nu vreti sa stiti in ce stres am stat toata noaptea si cu atat mai putin dimineata, cand la ora 4 nu a venit nimeni sa ma ia. Stateam in fata hotelului pe bagaj si numaram fiecare minut. Trecusera 5, 10 minute si nici urma de masina. Era intuneric, frig si ma simteam pierduta. Nu-mi venea sa cred ca se repeta  istoria de acum 2 ani, cand am mai pierdut un avion, culmea tot spre Barcelona. Aproape plangeam cand la 4 si 30 de minute vad un microbuz ce se apropie si opreste. Soferul coboara si cand ma vede isi cere mii de scuze de intarziere dar in dimineata asta a avut de luat multi turisti de la hoteluri, din cauza grevei. Intr-adevar microbuzul era aproape plin si pe drum am mai oprit la cateva hoteluri de deja imi era frica ca pierd avionul din cauza ca nu voi ajunge la timp la imbarcare. Dar am ajuns la fix, la ultima strigare pentru intrarea in avion. Am intrat ultima, dar in sfarsit parasesc Porto, un oras frumos dar care per total simt ca mi-a purtat mult ghinion. 

Citeste tot jurnalul de calatorie aici ->Portugalia

Daca vreti sa stiti primii ponturi despre calatorii va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)

3 comentarii : Leave Your Comments

  1. Calatoriile pe cont propriu uneori sunt stresante. Mi-a placut Portugalia prezentata in reportajele tale. Visez si eu acum la Lisabona si Aveiro, sunt orase frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  2. De obicei peripetiile si situatiile infricosatoare devin un subiect amuzant mai tarziu. Eu una n-as fi mers niciodata singura prin padurea aia :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Of, mie mi-e frica sa calatoresc singura, probabil as fi incercat sa ma alipesc de orice grup, insa si aici e discutabil daca m-as simti in siguranta langa ei. Cu toata fuga si tensiunea bine ca ai ajuns cu bine. Am trait cu sufletul la gura!

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie