Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

In India fara cartela SIM nu ai net, fara internet nu ai vacanta - Episodul 6

In cea de a-6-a zi de vacanta in India nici macar nu m-am mai chinuit sa ma trezesc devreme. Am deschis un ochi la 8, apoi la 9, acum e 12. M-am dat jos din pat si sincer de jumatate de ora ma invart din dreapta in stanga, fara stiu exact ce vreau sa fac. Cu toate ca mi-au spus ieri ca s-ar putea sa se termine azi greva si sa pot pleca in circuit parca am asa o presimtire ca nu voi pleca nici astazi. Ma simt ca intr-o semi depresie. Poate e dezamagirea dupa ziua agitata de ieri. Tot entuziasmul meu ca pot pleca cu usurinta in circuit s-a naruit intr-o secunda din cauza grevei. E greva la transportul rutier, practic nimic nu intra si nu iese din orasul acesta. Strazile sunt pline de militari si oamenii sunt sfatuiti sa ramana in casa. E problema cu apa intre Karnataka (statul unde sunt eu acum) si Tamil Nadu. Nu stiu exact ce isi impart sau nu-si impart aceste doua state dar cert e ca azi oamenii protesteaza. Sincer puteam sa ma gandesc la 100 de inconveniente pentru calatorii independenti in India dar o greva nu facea parte din spectrul meu. Daca vad toata treaba asta din punct de vedere turistic, nu stiu sigur daca ar trebui sa ma bucur ca am venit in India Last Minute si nu am apucat sa imi fac un itinerar precis (ce acum ar fi fost total dat peste cap din cauza grevei) sau sa fiu suparata pe mine, fiindca nu m-am documentat si deci cine stie prin ce zone de conflict o sa mai ajung, (total singura) fiindca nu am citit nimic. Macar la stiri m-as fi putut uita. Dar cine se gandeste sa vada stirile inainte sa plece in calatorie?

cartela-sim-India

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu.
Biletul de avion l-am luat cu 450 euro dus-intors de >>> AICI . Prima saptamana am stat intr-un apartament rezervat prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  
Restul noptilor le-am rezervat din mers, pe drum, folosind >>> Acest site unde am prins mereu oferte last minute cu 50% reducere.
Etapa 1 - Micul dejun
Bun! Eu zic sa ma pun pe treaba (nu stiu exact ce treaba) cat timp sunt sfatuita sa raman in casa. Ma imbrac sa cobor totusi pana la colt sa imi iau traditionalul mic dejun. Deja sunt abonata la dugheana asta, din prima zi comand aici acelasi lucru. 2 Toast cu branza si un Smoothie proaspat stors. Nu merg in fiecare zi acolo fiindca neaparat imi place toast-ul dar imi da senzatia de familiar, de rutina, un pas inainte pentru adaptarea mea la India. Imi place, ca zilnic ma intreaba aceasi fata de dupa tejghea, ce doresc astazi. Imi place sa stau pe scarile prafuite si sa ma uit la oamenii ce trec prin fata mea, in timp ce mananc. Imi place ca e aproape de casa. Imi place smoothie si e singura mea varianta de a manca fructe aici (fiindca nu prea imi vine sa-mi cumpar un kg din piata si sa le mananc apoi singura acasa). Oricum nu prea consumam eu fructe nici in Romania, asa ca unul din obiectivele mele in India era sa reusesc sa le introduc in dieta mea zilnica si iata ca am reusit.

Etapa 2 - Cartela SIM 
Dupa micul dejun ma gandesc sa fructific totusi ziua asta cumva si sa caut o cartela SIM. Mai ales daca plec in circuit voi avea nevoie de net, sa vb cu familia si cu prietenii, asa ca poate asta este cel mai bun moment, sa imi cumpar una fiindca oricum nu am nimic mai bun de facut. Nu stiu eu exact cum sta treaba cu cartelele SIM in India, ce oferte sunt, ce operatori de telefonie sunt, dar mi-am decodat telefonul in Romania inainte sa vin si teoretic nu ar trebui sa am nici o problema. Teoretic ... fiindca mi-am invatat deja lectia: `In India, nimic nu e atat de simplu precum pare!`
Intr-adevar am dreptate. Nu e deloc simplu. Pe bulevardul unde locuiesc sunt vreo 5 magazine mici , reprezentate de telefonie mobila, unde mi-as putea cumpara o cartela SIM. 


Dupa doua ore ... Bani am, cartela SIM nu!
Nu credeam ca in India poti sa iti doresti ceva foarte tare, sa ai bani si totusi sa nu iti poti cumpara. E incredibil, dar e adevarat! 
*La primul magazin la care am cerut cartela m-au intrebat scurt pe doi, daca am doua fotografii si o copie dupa pasaport, plus dovada de adresa. NU AM! Atunci nu iti putem da cartela. Okkk
*La al doilea magazin mi-au spus din start, fara explicatii si complicatii ca nu vand cartele turistilor. 
*La al treilea magazin mi-au cerut pasaportul, s-au uitat prin el si mi-au spus direct ca nu voi primi nicaieri cartela SIM! Ca si cum fotografia mea nu era eligibila pentru o dracenie de cartela. 
Deja iara simteam, ca fierb atat la propriu, cat si la figurat. Caldura mare mon cher, aglomeratie mai putin azi, ca doar e greva, parca nici soferii de tuk-tuk nu se baga in seama ca in celelalte zile, deci totul ar fi perfect daca AS PUTEA SA IMI CUMPAR O NENOROCITA DE CARTELA SIM!

Nu stiu ce sa fac, iarasi intru in culmea disperarii. Imi zic, ca poate cel mai bine ar fi sa merg pe varianta ceruta la primul magazin si anume sa fac rost de fotografii si de dovada de adresa, fiindca aceia au fost unicii care mi-au dat totusi o varianta si nu mi-au zis un NU din start. 
Au trecut doua ore pana am gasit un studio foto unde am asteptat pana m-a asezat o fata pe scaun sa ma traga in chip, apoi am mai asteptat jumatate de ora sa-mi dea pozele, apoi m-am plimbat pe o gramada de stradute din cartier pana am dat de un xerox sa-mi fac copie dupa pasaport, apoi m-am dus acasa si am batut la usa lui Karen care era super surprinsa ca nu plecasem in circuit dar i-am spus ca trec pe la ea seara sa-i povestesc, acum am nevoie de o dovada de adresa pentru cartela SIM. Mi-a dat o factura de a ei si mi-a zis sa le dau nr ei de tel sa vorbeasca cu ei in caz ca nu cred ca locuiesc acolo. Mi-a mai zis, deloc optimista, ca am toate sansele sa nu primesc cartela SIM fiindca in India este o lege super tampita conform careia turistii ce nu pot dovedi ca locuiesc acolo nu au dreptul la cartela. Printre altele mi-a mai povestit ca au fost ceva incidente teroriste in trecut si de atunci cartelele SIM sunt super monitorizate si chiar si pentru indieni e destul de greu sa faca rost de una.

Cartela Sim - Mission Impossible
Deja e dupa-masa. Sunt obosita si caldura asta ma omoara. Inca cartela SIM nu am, dar ma simt mai pregatita acum sa atac magazinele cu un dosar complet ce contine: copie dupa pasaport, copie dupa viza, doua fotografii, dovada de adresa). Acelasi baiat plictisit imi ia dosarul si imi da un formular stufos. Acesta e contractul pe care trebuie sa-l completez si sa-l semnez. Zici ca urmeaza sa cumpar o casa nu o cartela SIM. In timp ce completez baiatul pleaca intr-o alta incapere apoi se intoarce cu seful lui care imi spune ca nu pot sa imi dea cartela SIM fiindca nu am viza pe pasaport decat de 1 luna. Regulamentul cere sa am minim pe 6 luni!

O sa va ..... Nu se poate asa ceva! Sigur cineva m-a blestemat ca altfel nu-mi inchipui cum o dau din ghinion in ghinion. Printre altele si-au cerut scuze ca m-au pus pe drumuri si nu au verificat inca de la inceput daca sunt eligibila sau nu si mi-au mai dat o urma de speranta, poate am un noroc mai mare direct la reprezentanta Vodafone sau 4Idea.

Am mers la reprezenta Vodafone, pt care am umblat mult pana am ajuns pe un bulevard plin de militari, ce zici ca se pregateau de razboi, dar eu aveam propriul meu razboi de castigat astazi cu cartela SIM. La intrarea in magazin un baiat ma directioneaza spre un aparat, de unde imi iau un nr de ordine. E ca in spitalele din Romania. Primesc numarul 3698! E bineeeee! Aproximez ca voi sta aici o vesnicie! N-am stat chiar o vesnicie numai 2 ore, timp in care cel putin de 5 ori am zis ca renunt! Dar stiam ca daca ajung acasa fara cartela, acesta va fi un nou motiv de stres intens si o problema mare pentru restul vacantei. Baiatul de la relatii cu publicul s-a comportat super profesional si cu o engleza impecabila mi-a spus ca pe teritoriul Indiei nu am nici o sansa sa-mi cumpar cartela SIM fara viza pe 6 luni + restul documentelor! Deci am stat 2 ore pentru un raspuns Negativ primit in 2 secunde! Acum chiar pot sa mor!

Etapa 3 - In vizita la Karen (proprietara apartamentului rezervat prin AirBNB)

Deja e intuneric bine cand ies de la Vodafone. Gasesc repede un tuk-tuk (se vede ca e greva, sunt foarte putini oameni afara si asta faciliteaza mult drumul) asa ca ma lasa repede in fata complexului rezidential. Urc cu liftul si cand ajung la etajul 12 vad din nou cele 3 apartamente de la etajul meu ca sunt toate cu usa larg deschisa. Pot sa vad in casa, femeile gatesc, copii se joaca. Apartamentele sunt toate super modern mobilate (gen Ikea Style) si mereu mai trag cu privirea de curiozitate. Cred ca este o chestiune de cultura treaba asta fiindca in fiecare seara am vazut ca au obiceiul de a lasa usa larg deschisa. Numai eu tin usa inchisa si acum ma gandesc daca nu este o chestie ofensatoare, un fel de `eu nu sunt de- a voastra`. Drept urmare m-am hotarat sa o deschid si eu (desi mi-e groaza sa nu ma trezesc cu un strain in casa). In fine, nu trec nici 10 minute, ca o si aud pe Karen strigand din apartamentul vecin `Alice, come at me when you are free`. Inchid usa si ma duc la Karen.

Ii povestesc peripetiile prin care am trecut ieri cu agentia de turism, ii povestesc si prin cele prin care am trecut azi cu cartela SIM. Pe Karen o simt ca o prietena desi are vreo 42 de ani si 2 baietei de 6-7 ani ce se prostesc pe canapea, prin spatele nostru. Karen e o draguta si imi spune ca-i pare tare rau ca am asa ghinion si ca i-ar placea sa stie ca le e usor turistilor sa ii viziteze tara dar din pacate si ei, ca localnica ii e greu cand pleaca in alte state din India si ma imbarbateaza spunandu-mi, sa ma tin tare, ca asta e doar inceputul. 

Dupa vreo 30 de minute apare inca una din vecinele de pe palier. Se pare, ca sunt best friends. Facem cunostinta in timp ce Karen pregateste masa si o roaga pe cea de a treia vecina (strigandu-i prin pereti cu usa deschisa `Mariam love, go down after the food pls`. Vine Mariam, fac cunostinta si cu ea, o tinerica de maxim 35 de ani cu un baietel si anunta ca lasa copilul aici pana coboara dupa mancare. Intre timp imi dau seama ca pun de o cina, asa ca vreau sa plec, dar Karen insista sa mananc la ele `Alice you can`t go, you are my guest`. Nici in ruptul capului nu ma lasa sa plec, asa ca iata-ma asezata la masa, mancand un fel de mancare traditionala (pregatita special de mama lui Karen pentru invitata ei de departe, adica eu). Nu retin numele dar contine stafide, orez, ceva condimente si CARNE~ WOW! Prima data cand mananc carne de cand sunt in India si sunt foarte placut surprinsa. Mancarea e delicioasa. Iar prietenele lui Karen (vecinele) intretin atmosfera cu glumite si intrebari ce mi le pun in cascade, adica nici nu am timp sa raspund bine ca vine alta intrebare. Despre Romania, despre calatoriile mele, despre fiul meu, despre planurile de vacanta in India. Aici am noroc ca Mariam se pare ca e o super calatoare, iubeste India, imi zice ca a vazut mai mult decat 1000 de indieni adunati laolalta si are de gand sa ma ajute cu planificarea. Drept urmare, ramane ca maine sa ne intalnim din nou la Karen, ca sa facem un plan de bataie si ma asigura ca voi fi fericita. `We will help you` mi-a spus. 

M-am intors acasa tarziu in noapte dupa ce am baut nenumarate cani de ceai si am gustat nenumarate prajiturele. Pentru prima data de cand sunt in India ma simt entuziasmata, fericita, linistita si cu noi sperante ca pot face asta! Nu a fost poate ziua cea mai buna din punct de vedere turistic ( n-am vizitat nimic) nici din punct de vedere organizatoric (cartela SIM tot nu am ) dar macar din punct de vedere cultural simt ca aceasta seara la Karen a fost foarte interesanta. M-am simtit adoptata in sanul familiei de indieni, intr-un grup de femei ce gandesc ca si mine, iubesc sa calatoreasca, au bani si desi au familii si copii se simt si ele intr-un fel libere si dornice sa-si traiasca viata! Cine ar fi crezut?


😍 Apreciez comentariile voastre 😍

Toate articolele le gasiti aici -> Jurnal de calatorie INDIA


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

9 comentarii : Leave Your Comments

  1. Calatoria ta in India devine din ce in ce mai palpitanta! Incepe sa ma sperie dar totodata sa ma inspire pentru un viitor plan. India I will coming soon! Astept cu mare interes urmatoarele tale aventuri indiene!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Angela :) Sper sa te inspire si sa ai o vacanta linistita in India, fara prea multe peripetii.

      Ștergere
  2. Eu am folosit roaming ul de pe un sim de uk si a mers perfect. Inclusiv internetul. Nici scump nu a fost. £5 pe zi si mi am folosit minutele si internetul din uk.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit acum toate articolele legate de calatoria in India. As avea 1001 de comentarii de facut, primul si cel mai important, ca nu se pleaca in India fara un plan, fara ceva documentare in prealabil. De fapt oriunde te duci, turist, calatori, mai ales daca mergi independent - dar e valabil si penru cei in grup- se impune o minima documentare cel putin. Si o spune cineva care a fost de 4 ori in India independent. La fata locului e bine sa inchiriezi o masina cu sofer - sau daca ai ceva amici care sa te poata insoti permanent. Niciodata destinul nu trebuie fortat, mai ales in tari precum India. Cat a pierde vremea cu autobuze locale , despre care nu sti unde te lasa, cu rikshawalla hrapareti, cu nervi , vreme pierduta, incertitudini etc, mai bine un driver angajat, fie cu ziua, fie pe durata sederii intr-o anumita localitate. Cu SIM-urile ma mir, poate au schimbat ceva reguli in ultima vreme, eu avand o cunostinta localnica mi-a fost totdeauna foarte simplu sa obtin card. Chiar, gazda la care stateai , putea sa te ajute in acest sens. E drept, in India strainul e taxat si de 20 de ori mai scump decat bastinasul, e valabil de la biletul de intrare indiferent unde pana la orice alt "deal' facut aclo.Dar diferente, chiar daca nu atat de mari, se aplica, sunt valabile in f. multe locuri din Asia. Iar planificarea in avans a calatoriei, asigurarea cazarii inca de acasa, stabilirea itinerariilor, a obiectivelor etc inainte de plecare sunt esentiale pt a putea gusta vacanta si a fi scutit de stres si neplaceri. Si mai e ceva> pentru un pum de rupii in plus sau in minus nu trebuie sa te tocmesti chiar oriunde cu indarjire - in definitiv preturile Indiei sunt mult sub preturile occidentale, ba chiar si romanesti..Iar daca ai masina privata la dispozitie, nu esti nici legat de greve, drumuri inchise etc - nu se merge pe o sosea, no problem, o iau pe alta, ceea ce un autobuz obisnuit nu va face. E drept, independenta totala si un anumit comfort costa nitel mai scump, dar eu merg pe principiul de a ma simti bine. Da, socul Indiei este mare - desi pt mine nu a fost , eram foarte bine documentata si stiam exact ce sa astept acolo. Cel mai enervant este traficul haotic - specific de altfel intregii Asii.De aceea si f. multi localnici evita circulatul per pedes prin orase - chiar eu nu recomand sederea in buricul unui oras indian pt prea mult timp, caut mereu cazari outside, la aer curat si liniste - motiv pt care o masina la dispozitie pt a ma misca lejer si fara pierdere de vreme e esentiala. Daca mai mergi si ai nevoie, ti-l recomand pe amicul meu din Kerala - Karuna Tours - il gasesti pe lista mea si poti aranja turul, itinerariul dupa dorinta - fireste mai scump decat 30 de rupii unui rikshar, dar ... :) la calatorii cat mai frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de sfaturi. Calatoria in India a fost o nebunie de moment. La final nu a iesit chiar atat de rau, insa inceputul a fost greu pentru mine.Stiam despre masina cu sofer dar asta nu prea merge cand stai 30 de zile si esti singur. Cu grupul binenteles, pretul se imparte, iesi castigat. Itinerarul si documentarea te ajuta mult daca mergi cu masina, evident, dar cu mijloacele de transport in comun sau prin agentii de turism locale e mai greu sa ai un program fix fiindca in India totul e imprevizibil. Daca as merge din nou as prefera sa nu imi fac rezervari de acasa. Un singur blocaj undeva si tot itinerarul ar fi dat peste cap, ceea ce m-ar fi frustrat si mai tare. Oricum, daca mai ajung candva in India, o sa retin recomandarea ta!

      Ștergere
    2. Well, e drept ca masina costa pt o singura persoana mai mult decat daca pretul ar fi impartit. Dar eu asa am mers, tocmai pt. ca mergeam singura, am vrut sa "scutesc" de pot zice asa, din griji.Dar eu merg pe ideea ca or umblu cum doresc, or sed acasa o vreme, strang parale si fac calatoria dupa voia inimii. Of course, fiecare are propriile principii in structurarea unei calatorii. Sa nu uitam, sunt persoanele care merg pe minimalism, backpackeri cu cate un rucsac mititel in spate... Sincer , nu-s din categoria asta, poate nici varsta n-o mai am pt asa ceva, poate si oasele ma mai dor si voiesc a mi le odihni comfortabil! :)) Poate daca incepeam sa umblu pe la 20 de ani era altceva, dar prima mea plecare in India/ Asia a fost la 45, cand omul poate avea (nu-i musai) alte pretentii si necesitati. Fireste, cand merg in Asia - fie ea India ori alt cotlon, merg pt cate o luna- nu de alta, zic eu, nu merita paralele pe avion si osteneala drumului , doar pt a "da cu nasul" pe acolo si retur! :) Dar, chiar daca nu-ti angajezi sofer permanent pt intreaga durata, poti sa aranjezi cu locul de cazare sa-ti puna la dispozitie un om cu masina, negociez pretul si reusesti sa vezi mai multe obiective care te intereseaza, decat asteptand dupa autobuze, ricse etc.Apoi zic, ca-i bine sa rezervi de acasa, iti iei o grija pe drum, nu te gandesti unde dormi in noaptea urmatoare , chestii d-astea. Si legat de imprevizibil - lucrurile nu sunt chiar atat de imprevizibile precum par, daca ai un itinerariu in mare selectat,, niste cazari asigurate. Uite intr-unul din ani, plecand de la locul meu de pe langa Mangalore cu intentia de a ajunge la Mysore, unde aveam urmatoarea cazare, intentionasem s-o i-au prin Madikeri. Zice cineva ca-i inchis drumul spre madikeri. Ei si? Cum aveam amicul cu masina la dispozitie, zic hai s-o luam prin Hassan, dar mai ocolim vreo 125 de km si vedem si splendidele temple hoysala de la Belur si halebidu(daca nu ai ajuns, musai neaparat l;a urmatoarea ta vizita indiana! :) Asa ca tot castigata am iesit! Deci, chiar daca e blocata o sosea, nu TOATE drumurile se blocheaza simultan, deci poti ajunge din punctul A in punctul B si pe alta ruta - ceea ce fireste, daca esti la mana transportului in comun sau al unei agentii ar putea ridica probleme.Si in Malaiezia, cand am inconjurat-o prima oara, tot cu taxiuri negociate am mers din "posta in posta" cum s-ar zice. Plus ca pt India, consider si ca-i mai safe mai ales pt o femeie singura, sa nu ramana la voia intamplarii - doar se cunosc mai ales in ultima vreme cazuri nu prea vesele...

      Ștergere
    3. Ai mare dreptate ca dupa o anumita varsta e mai greu sa calatoresti cu mijloace de transport in comun. E mai confortabil cu masina proprie. Am incercat si eu in Bangalore, dar n-am gasit nici o varianta rezonabila la pret. Am mers o zi cu 1500 rupi, am vizitat obiectivele turistice din oras si apoi am zis ca trec pe o varianta mai ieftina. Poate daca negociam pe mai multe zile ieseam mai ieftin, dar m-am gandit ca trebuie sa platesc cazare si la sofer .... imi iesea scump. De curiozitate cat ai dat pe un traseu cu sofer personal. Ii plateai tu cazarea sau faceai excursii de o zi?

      Ștergere
    4. Iarasi, in Tamil Nadu - din Chennai spre Kanyakumari, am luat sofer cu ziua, din loc in loc, din oras in oras, nu-l tineam pe acelasi pe toata perioada, deci totul e in functie de cum stabilesc, de itinerariu etc

      Ștergere

Jurnale de calatorie