Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Merita sa ma risc cu o vacanta singura in Nordul Indiei? - Episodul 13

Ma trezesc in cea de a-11-a zi de vacanta in India, cand alarma de la telefon incepe sa sune. O data, de doua ori, de cinci ori. Stiu ca e timpul sa ma ridic si sa ma pregatesc de plecare, dar mi-e atat de somn. Mi-e groaza sa deschid ochii si sa infrunt realitatea camerei in care ma aflu. Am dormit doar 4 ore dar imediat e ora 12 si trebuie sa eliberez camera de hotel daca nu vreau sa fiu taxata cu o noapte in plus, asa ca dupa ce aman alarma de 3 ori reusesc cu greu sa ma ridic din pat. Ventilatorul zbaraie, cimentul e rece, praful de pe mobila e de 3 degete. Nu ma refer doar la expresie, asa cum spunem noi in Romania ca un loc e murdar, ci la propriu sunt 3 degete de praf. Trebuie sa fac o poza la camera asta si sa o lipesc in Top-ul listei cu cele mai ingrozitoare camere de Hotel in care am stat vreodata. Trag rucsacul mai aproape, scot aparatul foto, il indrept spre pat si apas pe declansator. Nu aud nici un click si imi dau seama rapid ca declansatorul e blocat inauntru.

planificarea-vacantei-India

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu.
Biletul de avion l-am luat cu 450 euro dus-intors de >>> AICI . Prima saptamana am stat intr-un apartament rezervat prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro din partea mea, la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  
Restul noptilor le-am rezervat din mers, pe drum, folosind >>> Acest site unde am prins mereu oferte last minute cu 50% reducere.

Nuuuu! Aparatul meu foto s-a stricat!


Fix asta imi trebuia mie acum. Nu tin minte sa-l fi scapat aseara in autocar, nici sa il fi apasat cumva, dar cert e ca nu reusesc nici cum sa scot butonul. Stau in varful patului si motrosesc la el de 1 ora. Ar fi trebuit sa fiu plecata deja, dar nu am cum sa plec fara sa imi stiu aparatul foto functional. Am impresia ca in vacanta asta din India mi se intampla toate lucrurile, de care imi era frica si asta ma ingrozeste. Umblu la setari, apas toate butoanele, incerc sa fac poza din 2 in 2 minute. Nu stiu ce am apasat, dar la un moment dat am auzit click si poza a fost inregistrata. Doamne cat de fericita sunt! Imi vine sa sar in sus, sa dau din maini si din picioare. Zambesc cu gura pana la urechi. Asta cred ca e o lectie venita din cer. Pana acum 1 ora eram deprimata si ma simteam in cel mai mizerabil loc de pe pamant. Apoi am uitat total de camera, cand am realizat, ca s-ar putea sa imi pierd aparatul foto. Asta chiar ar fi fost o drama. Acum ca merge din nou ma simt cea mai fericita turista din India! Nici camera, nici praful, nici mirosul, nici galagia ventilatorului nu ma mai deranjeaza. De acum inainte o sa-mi amintesc mereu sa ma plang mai putin, fiindca totdeauna se poate mai rau!

M-am spalat repede la chiuveta, mi-am indesat toate lucrurile in bagaj si m-am afisat la receptie. Stiam ca sunt eligibila pt o taxa (doar am stat cu doua ore in plus) dar receptionerul e din nou foarte de treaba. Ma intreaba daca am dormit bine. Oooo, foarte bine! Completez repede in registru datele de check out, ii multumesc frumos si ma indrept spre iesire. Sunt din nou in Bangalore, fara plan si fara nici un program. Cine stie incotro o sa ma indrept. Cine stie cum se va termina si ziua asta. Incepand de azi voi fi total singura, total pe cont propriu. Simt ca visele mi se implinesc. Traiesc o aventura! 

Pana una alta, trebuie sa ma vad cu prietenii ca sa-mi dea lucrurile, sa-mi reintregesc rucsacul. A fost foarte bine sa calatoresc doar cu 3 kg in spate, dar e timpul sa ma deplasez spre alte colturi ale Indiei si am nevoie de bagajul complet. 

cel-mai-prost-hotel-din-India

Opresc un tuk tuk si ii spun sa ma duca in Mall 


Mall-urile sunt cele mai bune locuri de intalnire si puncte de reper usor de gasit de soferii din India. Soferul meu vorbeste non-stop. Conduce si vorbeste. Se furiseaza printre masini, franeaza cu putere la semafoare si vorbeste. Cand nu vorbeste, scoate capul din tuk tuk si scuipa. Apoi din nou imi explica ceva. Partea cea mai tare e ca tot ce-mi spune e pe hindu si eu nu inteleg nimic. Se mai intoarce din cand in cand spre mine, zambeste si ma intreaba ceva. Eu ii raspund pe engleza. El imi raspunde pe hindu. Uneori se plange, uneori e fericit. Asta e tot ce deduc din intonatiile vocii. Nu pricepem nimic, dar de 2 ore vorbim. Doua ore pe drum si inca nu am ajuns la mall. Cred ca asta e cel mai lung drum ce l-am facut pana acum cu tuk-tuk ul, dar GPS-ul de pe telefon imi spune ca m-a dus corect. 40 de km m-a costat 350 de rupi (25 ron). Cu aparatul de taxat pornit. 

In fata mall-ului ma asteaptau prietenii, care m-au dat disparuta. Urcam la Domino Pizza, comand un fel de margherita cu portie dubla de cascaval si incepem sa povestim. Discutiile se poarta in jurul vacantei mele in India. Ce sa fac, incotro sa ma indrept? Raspunsul lor e simplu: `In mod normal, daca mai ai doar 18 zile de vacanta noi te sfatuim sa ramai in Sud. Mergi in Goa, stai pe acolo o saptamana, apoi treci in Kerala, coboara pe coasta pana in Sud si in ultima zi te intorci in Kotchi de unde zbori spre Kuala Lampur. N-are rost sa te complici cu Nordul Indiei, cand oricum ai zborul final din Sud. Ar fi prea departe si o sa te coste prea mult. In plus gandeste-te cat de greu va fi. Nordul nu-i ca Sudul. Am auzit ca acolo oamenii sunt altfel. Sunt mai reci. Mai vicleni.`

cu-tuk-tuk-ul-in-India

Planul lor are sens. Singura problema e, ca astfel nu voi vedea Taj Mahal, emblema Indiei, un obiectiv turistic pe care visez sa il vad


Sunt foarte nehotarata. Sunt in ceata. Mama insista sa merg la Taj Mahal: `Gandeste-te ca poate nu o sa mai ajungi niciodata in India. Ce conteaza mai mult, sa vezi o gramada de locuri noi despre care nu stii nimic sau sa le vezi pe cele la care visezi? Ai calatorit jumatate de glob ca sa ajungi acolo, acum esti la 2000 de km distanta de Taj Mahal, ar fi pacat sa nu mergi`. Vreau Taj Mahal, vreau sa vad nebunia din Delhi, vreau Rajhastan, mi-ar placea mult sa urc si mai sus spre Himalaya sau sa iau parte la procesiunile din Varanasi, dar toate aceste locuri sunt atat de departe de mine. In Europa nu mi-ar fi groaza sa merg, dar in India am experimentat deja cum e sa calatoresti pe cont propriu, cum e sa calatoresti singur, cat de simplu pare totul si apoi cat de usor se complica. Nu as vrea sa las frica sa puna stapanire pe mine, nu as vrea sa ma exilez pe o plaja din Goa fiindca nu pot face fata la `India Adevarata` dar acum, cand sunt in fata deciziei imi vine sa aleg calea cea mai usoara.

Prietenii mei cheama intariri. Nu e o decizie usoara. Am impresia, ca dezbatem soarta vietii mele, nu o calatorie. E greu. Noul lor prieten indian, coleg de palier, are sa ma ajute. El e din Nord si stie cum functioneaza lucrurile acolo, sigur ne poate indruma mai bine. 

Merita sa ma risc cu o vacanta singura in Nordul Indiei? 


Apare salvatorul meu Vaibhau, un tanar indian, foarte de treaba, care analizeaza problema foarte in serios. Imi spune, ca intr-adevar Nordul nu e ca Sudul, dar daca nu il vad,voi pleca fara sa pot sa imi fac o impresie clara despre India. E ca si cum dintr-un tort cu 27 state voi manca 4 felii. Imi spune ca in India fiecare stat are propriile legi, propriile traditii, obiceiuri, preparate culinare, monumente, port popular. Tine de istoria locului, dar si de clima si credintele atat de inradacinate in oamenii de aici. Daca vreau sa cunosc India, atunci trebuie sa merg sa o cunosc. Daca vreau sa vad India atunci pot sa raman in Sud, sa-mi petrec zilele lenevind pe o plaja. Totusi imi aminteste ca Delhi e capitala cu cel mai mare numar de violuri din lume, un oras destul de periculos pentru femeile ce calatoresc singure, dar ma asigura ca in timpul zilei voi fi in siguranta. Turistele oricum nu sunt in targhetul lor, fiindca politia e foarte aspra cu cei ce supara turistii. In continuare incearca sa ma incurajeze, spunandu-mi ca acolo oamenii sunt foarte credinciosi si conform credintei hinduse cel mai mare pacat e sa faci rau unei persoane. `Bad Karma will always come back to you`. 

Vaibhau exprima o energie linistitoare. Pana sa vina, ma simteam ca intr-un rollercoster de senzatii si frici, dar acum mi-e mai clar ca am venit sa cunosc India si sa-mi infrang temerile. Oricat de greu va fi, oricat de des o sa ma impotmolesc pe drum trebuie sa merg in Delhi. Altfel voi pleca din India cu regretul ca nu m-am dus.

Cu astea fiind spuse cautam o agentie de turism in Mall si gasim un ghiseu mic langa cinematograf. Sunt zboruri din ora in ora spre New Delhi cu numeroase companii aeriene. Practic as putea sa plec chiar in seara asta, dar voi ajunge pe intuneric si nu cred ca va fi o idee buna. Mi-ar placea maine sa ma trezesc intr-un oras nou si sa nu mai pierd timpul pe aici, dar pe de alta parte mai bine aleg varianta sigura de a merge pe lumina, odihnita. 

Asadar cer o lista cu zborurile de dimineata. Am de ales intre AirIndia, IndiGo, SpiceJet si JetAirways. Preturile pt un zbor de azi pe maine incep de la 80 euro (varianta foarte devreme dimineata) si ajung la 150 euro (zbor in mijlocul zilei). In final platesc 100 de euro pt un zbor la ora 11am Bangalore-New Delhi. 

Acum ca am biletul de avion in mana ne indreptam spre o cafenea unde sa rasfoiesc site-ul Booking. Nu mai caut nici impuscata Hoteluri la intamplare pe strazi. Primul pas e sa-mi rezerv inca o noapte in Bangalore si apoi sa-mi rezerv un Hostel in New Delhi. Este prima data cand rezerv un Hotel prin Booking in India si imi place ce vad. Discount-uri de 50% pentru rezervari Last Minute in Hotel-uri si Hostel-uri bune cu nota peste 8 din partea clientilor. Aleg sa stau 1 noapte in FabHotel Park Inn Indiranagar din Bangalore fiindca pretul e de 1000 rupi (70 ron) redus de la 1600, iar in New Delhi rezerv doua nopti la BackpakerPanda Hostel cu 400 rupi (24 ron) pat/ pe noapte.

harta-orase-india

Cum arata un cinema in India? 


Daca tot suntem in mall prietenii mei imi sugereaza sa mergem la filmul de la ora 10. Nu aveam asta in plan, dar daca oricum e ultima mea zi in Bangalore de ce sa nu profit de ultimele ore ramase in oras? Ne-am inteles sa mergem la risc, orice film ruleaza platim, chiar daca e pe hindi. Poate fi Horror, SF, Comedy sau un Romance din acela in stil Bollywood cu multa muzica si dans. Parca nu avem chef de nici o varianta, dar toata starea mea pesimista mi-a trecut cand am aflat ca va fi un film american. E bun! Pretul e mai putin bun, din nou am decartat 500 de rupi (30 ron) asta in conditia in care nu e film 3D. Deja ma gandeam ca este aproape un lux sa mergi la cinema in India, dar de cum am intrat in sala am descoperit ca este chiar asa. Daca in Iulius Mall sau la Victoria in Cluj sunt 12-14 scaune inghesuite pe un rand in acest cinema sunt doar 6 fotolii mari si confortabile, cu tapiserie rosie curata si cu o masuta intre fiecare 2 scaune, iar filmul ruleaza pe o plasma enorma, cat tot peretele. Intra-devar zici ca am platit pentru un private cinema sau clasa VIP. Acum nu stiu sincer daca asa sunt toate salile de cinema din mall dar eu am ramas extrem de placut surprinsa. Niciunde in Europa nu am vazut un cinema atat de modern cu atat mai putin ma asteptam la asta in India. Iar pentru ca experienta sa fie All Inclusive pe scari stau niste baieti imbracati in uniforma neagra, cu cravata alba ce vin o data la 30 de minute sa te intrebe daca doresti sa consumi ceva. Un fel de chelneri de cinema. Cine s-ar fi gandit ca exista asemenea job in India?

Am vizionat filmul Sully, un film bun, captivant, emotionant, dupa poveste reala. La final m-am declarat foarte multumita.

Cinema-India

Am cautat un hotel 3 ore si am incheiat si cea de-a 11-a zi in India in acelasi stil stresant


Este aproape 12 noaptea cand iesim din cinematograf si incepe distractia. In mod normal Hotelul ce l-am rezervat nu ar trebui sa fie asa departe, dar tot prefer sa comand un Ola taxi prin aplicatie. Prietenii mei ar vrea sa mearga acasa, maine au o zi lunga, dar eu am din nou un presentiment rau. Poate e din cauza despartirii, poate e din cauza oboselii, poate sunt doar senzatiile ce revin din seara precedenta cand m-am simtit atat de singura. O data ce ma vad la Hotel voi fi bine.

Ca de obicei prietenii mei nu ma lasa la greu. Vom imparti un taxi pana acolo si ei vor merge apoi mai departe. Din pacate, presentimentele mele se dovedesc a fi adevarate. Soferul ne duce pana la adresa indicata, dar acolo nu se afla nici un Hotel. Deschid telefonul, ma conectez la net, verific adresa, e corecta. Teoretic aici ar trebui sa fie hotelul, practic sunt doar niste vile enorme. Nici un om pe strada, nici o pancarda de Hotel. Superb! Lasam taxiul sa plece si incepem sa cutreieram strazile din imprejurimi. Nici urma de hotel. Cred ca am umblat mai bine de 30 de minute in toate directiile si nimic. Singura varianta ar fi sa sun la numarul de telefon de pe Booking. Sun si raspunde o centralista. Imi cere sa-i spun o serie de date apoi intreaba codul rezervarii. Prietenii scot codul, mi-l dicteaza, ea imi spune adresa. Eu ii spun ca sunt la adresa, dar Hotelul nu e aici. Nu se poate asa ceva si inchide (sau se intrerupe conversatia). Sun din nou, raspunde altcineva. Trec prin acelasi procedeu (nume, codul de rezervare, care e Hotelul, unde e etc) dupa care imi spune adresa si inchide. NU POT SA CRED! Sun din nou, dar nu mai raspunde nimeni. Prietenii mei sunt si ei in culmea disperarii. Cum sa ti se intample asa ceva? Le spun ca de cand am venit in India am impresia ca sunt urmarita de o serie de ghinioane, nu degeaba mi-e tot mai frica.

Hotelul pare de negasit si singura optiune ar fi sa caut alt hotel. Varianta asta nu prea imi convine din doua motive: primul ar fi ca Booking o sa ma taxeze suma totala pe prima noapte (deci oricum voi plati, chiar daca nu ajung) si  al doilea motiv ar fi ca nu cred ca-i o idee prea buna sa rezerv un Hotel la miezul noptii si sa cautam un Hotel la fata locului am vazut de dimineata cat de greu este.
Pe cand dezbateam mai de zor cu prietenii ce sa facem, ma suna cineva. Este un domn, receptionerul Hotelului. Engleza lui este ca si chineza mea. Deduc cu greu ce vrea sa imi spuna, dar printre cuvinte inteleg ca s-au mutat la alta adresa si incearca sa ma directioneze el. Treaba asta a fost ca in filmele cu prosti. Intr-o hindu cu accent de engleza, ghicesc incotro trebuie sa mergem. Prietenii mei sunt mai nervosi ca mine. Eu in ultimele zile m-am obisnuit cu situatii stresante, dar pt ei e ceva nou.
Ne-am ratacit de zeci de ori, am luat-o la stanga cand trebuia sa mergem la dreapta, ne-au ajutat localnicii cu directioneri vorbind ei  cu receptionerul pe hindu, am fugit de o haita de caini, ne-a prins si ploaia, dar in final am gasit Hotelul. Receptionerul saracu s-a simtit foarte prost si incerca prin toate mijloacele sa isi ceara scuze. La urma urmei, nu e vina lui ca managerii nu au facut update cu noua adresa pe Booking. Ca sa isi ceara scuze in loc de o camera dubla mi-a dat cheile de la un apartament. Cred ca cel mai luxos apartament ce il aveau. Daca stateam mai mult timp, o saptamana de exemplu, m-as fi bucurat la maxim ca stau in acest apartament, dar asa, ca stiu ca maine dimineata plec, este mai mult o amagire. Oricum fata de hotelul de azi dimineata acest apartament e un palat. Totul straluceste de curatenie, dormitorul e super cool, baia zici ca e scoase din reviste cu un dus enorm de sticla, apa e fierbinte, intr-un cosulet este sampon si toate produsele de igiena persoanala miros extraordinar.
Inca o seara in care ma culc epuizata psihic! Inca o seara in care ma rog ca noaptea sa aiba o saptamana, ca sa ma trezesc maine fresh, plina de energii bune ce sa ma tina pe mai depare.

cel-mai-frumos-hotel-Bangalore

Maine plec singura in New Delhi si-mi vine sa mor!

😍 Apreciez comentariile voastre 😍


Citeste toate articolele despre India (click pe titlu pt a citi)


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

8 comentarii : Leave Your Comments

  1. Pfff New Delhi e cel mai horror ! Plus ca ai mers 40 km cu tuk tuk nu mi vine sa cred ��e cam periculos pe distante mari !! Si nu e confortabil !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer cand m-am urcat in tuk-tuk nu stiam cati km am de mers. Am spus doar numele mall-ului. Apoi cand am vazut ca ma tot duce am zis ca sigur ma baga pe toate bulevardele ca sa imi i-a cat mai multi bani. Am verificat pe GPS si atunci am vazut ca sunt 40 km!!!! Totul faceam spontan, nu prea aveam timp sa ma gandesc prea mult si intr-un fel a fost mai bine asa :))))

      Ștergere
  2. Imi plac la nebunie articolele despre India, intru zilnic de vreo 2 ori pe blog, poate-poate mai pui un articol nou. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As pune mai des articole, dar imi i-a mult timp editatul fotografiilor pt cele cu multe poze. Altfel as posta zilnic. Oricum incerc sa le adaug cat mai repede ca sa nu ma prinda finalul anului blocata pe jurnalul indian. :)))

      Ștergere
  3. Ma bucur ca noaptea precedenta nu te-a descurajat. Eu sincer nu stiu daca as mai fi fost in stare sa calatoresc in acest stil, probabil m-as fi exilat pe o plaja din Goa, vorba ta. Experientele tale sunt prea intense si sincer nu inteleg cum faci fata cu oboseala fizica. Atatea drumuri, nopti nedormite, calatorit non-stop, studiezi concomitent pasii urmatori din vacanta si mai ai timp si de mers la cinema. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost oboseala fizica desigur, insa cea psihica ma termina mai rau. Fizic stiam ca trebuie sa fac fata si asta este. Era ultima mea problema. Practic nu umblam atat de mult, nu urcam dealuri sau munti ... atata doar ca am avut cateva nopti cu foarte putine ore dormite.

      Ștergere
  4. Oh, Alice , esti uimitoare ! Experientele astea , cu siguranta te-au calit si ti-au dat incredere in tine . Stii , Sega , dupa experientele lui din India si Nepal, a devenit la un moment dat ghid in aceste zone ( a cooptat-o si pe Judit Pelea , care a vizitat locurile in grupul ghidat de el si nu s-a mai putut desprinde ,a scris apoi si o carte despre experientele ei , nu am reusit sa intru in posesia cartii, dar "Camino" scris de ea mi-a placut mult) , deci , vreau sa zic ca ai reusi cu succes sa faci si tu la fel : sa ghidezi sau sa scrii :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo Camino este un alt traseu pe care vreau sa il fac intr-o zi :))
      Poate unii se vor simti ghidati si vor dori sa-si depaseasca limitele. Aceia vor merge pe cont propriu in India. Chiar daca nu am avut doar experiente pozitive, cu siguranta mi-au folosit toate.

      Ștergere

Faceți căutări pe acest blog

Jurnale de calatorie