Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Singura in vacanta in Italia

Cinci tari, 28 de zile (adunate), pe parcursul a 2 ani, si multe multe amintiri. M-am gandit sa structurez toata experienta mea de lonely traveler (calator singur) in cateva articole, primul fiind despre Vacanta mea in Italia.
A trecut de atunci aproximativ un an, destul cat sa se aseze toate sentimentele sa se sedimenteze toate partile proaste si sa se formeze o impresie generala despre cum e sa calatoresti singura in Italia pe Riviera Italiana.



Va reamintesc ca vacanta aceasta nu trebuia sa mi-o petrec singura, trebuia sa fiu cu ceilalti 2 castigatori a unui concurs pe care l-am castigat, insa mana destinului a facut sa fiu singra inca de la inceput. Eu din nord, ceilalti din sud, am pornit toti in aceeasi zi, doar ca eu fiind in prima mea calatorie singura, stresata si aiurita nu am citit bine adresa hostelului si m-am coborat din tren inainte de satul unde era hostelul asa ca am ramas singura, apoi am pierdut avionul spre Barcelona, astfel ajungand sa nu ma intalnesc cu castigatorii si sa raman singura pe Riviera Italiana (toate intamplarile le-am povestit mai detaliat in cadrul jurnalului de calatorie).

Pot spune ca aceasta calatorie a fost foarte importanta, Riviera Italiana fiind locul in care m-am initiat ca si calator singuratic! A fost locul perfect, desi uram atunci situatia acum pot spune sigur ca am fost o norocoasa si ca toate se intampla cu un rost in viata! Prima experienta e una decisiva, daca e buna, o vei repeta, daca ceva a mers prost cu siguranta nu vei mai face asta niciodata! Asa ca eu am avut o vacanta excelenta daca dupa nici 1 an am pornit intr-o alta vacanta singura.





De ce sa alegeti Riviera Italiana pt un astfel de inceput/De ce a fost calatoria perfecta pt mine?

1. Fiindca aici e simplu, e o 'llinie dreapta' pe coasta marii pe care tu o poti explora cu trenul! Nu ai ce alege deoarece in multe locuri trenul e singurul mijloc de transport! Asa ca iti place sau nu .... asa o vei face!

2. Riviera Italiana e un sir de sate si statiuni, nu prea sunt orase mari asa ca stresul metroului, a orarelor la obiective turistice, a comunicarii intr-o limba pe care poate nu o stiti dispare! Pe Riviera Italiana nu trebuie sa va faceti griji cu privire la hotii de buzunare, la vanzatorii de suveniruri chinezesti, la vanzatorii de te miri ce care ajung sa te hartuiasca prin oras! Ah si adio chelneri care te trag de maneca si-ti baga pe gat un 'meniu bogat'! Nu, aici lucrurile functioneaza simplu, ca la tara, si totul e ca intr-o mica comunitate, predominata de turisti! In plus compatriotii nostrii inca nu au ajuns nici ei pe aici, nu intr-un numar prea mare, asa incat cand raspunzi la intrebarea Where are you from? poti spune linistit Romania si ti se va intoarce un zambet nu o fata incruntata. Pt localnicii de aici Romania e inca o tara din Europa!Atat!

3. Cele 5 sate (Cinque Terre) sunt pline de turisti, iar localnicii sunt foarte prietenosi si binevoitori! Majoritatea sunt oameni in varsta care s-au refugit aici dupa pensie! Unii se intorc in oras in timpul iernii altii stau aici tot timpul anului si asteapta perioada turistica! Lumea daca te vede singur, te confunda cu un localnic asa ca deseori localnicii ma salutau, si eu salutam inapoi! Chiar si turistii mai fac asta intre ei, fiindca daca stai mai mult de 2 zile te tot reintalnesti cu ei, ba intr-un sat, ba in altul! Asa ca esti singur doar vorba vine, esti tu si toata multumia din jurul tau!

4. Aici e usor sa legi conversatii chiar prietenii! Daca intr-un oras mare asta nu prea se intampla aici e foarte usor! Pot sa spun ca unul din cele mai grele lucruri cu care credeam ca ma voi confrunta va fi lipsa de comunicare! Eu cand calatoresc cu sotul meu nu prea interactionez cu lumea (turisti sau localnici)! Ei bine asta se schimba cand calatoresti singur, fiindca cel putin pt mine e imposibil sa nu vb cu nimeni o saptamana! Insa am aut noroc sa fiu aici, locul unde in gara legi prietenii (Austin din Germania, Nick din New York, Lisa din Australia sunt doar cativa cu care am stat ore bune de povesti in gara si in tren) pe plaja cu localnicii dar si turistii, de la un simplu," poti sa te uiti si de lucrurile mele", pana la discutii despre Italia vs Romania etc! Apoi seara pe banci, dimineata la micul dejun, oamenii din hostel, vanzatorul de inghetata, cu toti! Adevarul e ca desi am fost singura, acolo nu m-am simtit niciodata asa! Stiam ca oricand si oriunde pot sa vb cu cineva! Si apropo nu stiu deloc italiana, dar fiecare vb pe limba lui si cumva toti inteleg ce spui si tu intelegi ce zic ei, cel putin deduci despre ce e vb!


Si acum sa va spun ce am invatat din experienta asta si cu ce am ramas dupa vacanta pe Riviera Italiana!
  • Am invatat sa calatoresc cu trenul! In tara nu am am mers veci cu trenul singura si refuzam chiar si ideea de a o face! Cand am aflat cat va trebui sa calatoresc cu trenul in Italia mai sa ma iau de cap! Nu stiam unde sa ma uit pe tabel, cum stau treburile cu liniile etc! Iar ideea de a schimba mai multe trenuri intr-o zi era ceva groaznic pentru mine! Orice numai asta nu! In fine, ideea e ca acolo m-am descurcat, am invatat sa fiu atenta incontinuu la monitoare fiindca liniile se pot schimba chiar pe ultima suta de metri si daca esti aerian ramai pe peron cu buza umflata, am invatat ca trebuie sa validez biletul inainte sa ma urc in tren, am invatat sa fiu punctuala si  sa imi organizez ziua in functie de trenuri (da fiindca e nasol sa pierzi ore in sir prin gara uitandu-te in gol, cu soarele ce-ti bate in cap! 
  •  Am invatat ca trebuie sa am  mare grija de lucrurile mele, ca trebuie sa fiu cu capul si mintea acolo, nu in cer, fiindca atunci cand calatoresti singur nu e nimeni care sa iti ia bagajul uitat si nici nu-i nimeni pe care sa dai vina cand lucrurile merg prost! In trenurile din Cinque Terre am vazut destule bagaje uitate! Adevarul e ca nu e usor sa calatoresti pe temperaturi de +40 de grade, la finalul zilei esti obosit, distantele sunt scurte intre gari asa ca abia atipesti si trebuie sa te trezesti, si uite asa ametit si grabit fugi sa cobori si iti lasi lucrurile in tren si apoi plangi in gara! Si am vazut destule cazuri in cele 7 zile!
  •  Am invatat sa ma gospodaresc cu banii! Pana acum mergeam cu sotul, era usor! Nu mai aveam bani, lasa ca avem card de rezerva, avem bani pt cazuri de urgenta etc! Ei bine de data asta nu! De data asta am avut o suma fixa pe care a trebuit sa o cheltui cu cap! Mai ales fiindca am ramas pe Riviera Italiana si am platit hostelul cu 100 euro mai mult decat daca as fi platit in Barcelona, a trebuit sa ma limitez! Insa pot spune ca e mai usor aici decat in alte parti fiindca magazinele sunt putine, ideea de shopping nu exista, suveniruri sunt multe dar totusi nu ca intr-un oras! In plus preturile sunt mari asa ca am invatat sa-mi impart banii pe zile, sa scriu pe hartie preturile si sa-mi fac contabilitatea zilnica ca sa nu raman fara bani si mai ales ca sa-mi amintesc tot timpul ca daca exagerez cu ceva, va trebui sa tai de la altceva! Asa e cu vacantele low-cost, faci sacrificii ca sa le faci, acolo faci sacrificii ca sa supravietuiesti, dar  cand esti pasionat de calatorii ....  la final intotdeauna vei zice ca a meritat!
  • Si cel mai important am invatat sa am mai multa incredere in mine, sa fiu mai independenta, sa fiu deschisa cu oamenii din jurul meu fiindca toti sunt buni pana la proba contrarie (pe care probabil nu o vei experimenta), am vazut ca pot sa ma descurc si singura, chiar si atunci cand apar probleme (am pierdut avionul, in prima seara am ajuns si nu aveam cazare etc) deasemenea am vazut ca calatoriile la tara (zona de coasta e intotdeauna asa) pot fi foarte frumoase!!!Pana acum tot timpul alegeam orasele mari, cat mai mari ca sa am ce face in fiecare zi, ei bine am vazut ca si aici am avut ce face, si ca merita sa mergi fiindca natura, peisajele sunt extraordinare! Nu or fi ele  cu muzee si palate create de om, dar tocmai asta le va face si mai interesante! Cu alte cuvinte am invatat sa pretuiesc si satele si oraselele mai mici fiindca sunt diferite si fiecare te va surprinde cu ceva!
Asta a fost prima mea calatorie facuta singura! A fost extraordinara, din toate punctele de vedere! 


Voi ati calatorit singuri? V-ati gandit vreodata sa o faceti?

Thanks for visiting,

Citeste aici mai multe despre Italia (click)


Daca v-a placut acest articol dati Like si Share pe pagina de Facebook : Click Here!



 Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)! 

    21 de comentarii : Leave Your Comments

    1. frumoasa poveste; sunt convinsa ca nu aveai cum sa te simti singura intr-un loc atat de minunat

      RăspundețiȘtergere
    2. Esti o persoana foarte curajoasa si descurcareata, Alice. :) Nu am calatorit niciodata singura, ma cam ingrozeste ideea, nu sunt deloc tentata de ea. Este adevarat ca am mers singura cu trenul si am zburat cu avionul, dar odata ajunsa la destinatie, de fiecare data am fost preluata de un prieten care cunostea bine locul. Si m-am lasat ghidata de acesta.

      RăspundețiȘtergere
    3. da, singura prin Viena, Budapesta, Venetia, Madrid, Londra, Paris, Milano, Bruxelles, Dublin si multe alte locuri, iar anul asta am calatorit numai asa. Prefer sa calatoresc singura, daca am de ales, pentru libertatea pe care o ai, nu mi se pare ca e ceva deosebit, daca eram barbat sigur nu li se parea nici altora...

      RăspundețiȘtergere
    4. bravissima! am calatorit singura intrun moment greu din viata ,pur si simplu am plecat spre Barcelona , apoi am inchiriat masina si am mers singura pana la portugalia spre atlantic, sigur , cu opriri si vizitari altor orase. cand am revenit in tara , s-au asezat si lucrurile.asa ca a fost foarte bine.puuup

      RăspundețiȘtergere
    5. Eu am fost singura in Olanda, Norvegia si Marea Britanie. Si mi-a placut! :)
      Cred ca atunci cand calatoresti singur esti mai responsabil,dar in acelasi timp mult mai liber in a-ti organiza timpul exact cum doresti.

      RăspundețiȘtergere
    6. Eu una nu am calatorit singura pana acum...sincer cred ca mi-ar fi mare frica...dar m-as descurca dupa ce as trece de socul originar!:)
      Numai bine iti doresc!

      RăspundețiȘtergere
    7. Sophie uneori te simti singura si in locuri minunate :(

      Nice pana anul trecut nici eu nu ma gandeam la aceasta varianta! APOI cand am vazut ce bine m-am simtit, am zis ca mai bine singura decat acompaniata de cineva care sa ma streseze in timpul calatoriei sau care sa aiba alte interese decat mine si tot timpul sa trebuiasca sa vad ce vrea cealalta persoana, sau daca nu sa ma duc singura, asa ca am preferat sa nu risc! sa merg direct singura!

      RăspundețiȘtergere
    8. Anca asa e, pentru barbati nu ar fi nici o problema desi .... am impresia ca am vazut mai multe fete calatorind singure decat barbati! nu stiu de ce....

      RăspundețiȘtergere
    9. Modnitza si te mai gandesti sa repeti experienta, sau ramane unica?

      Vertange ai dreptate! :) esti mai responsabil!sa calatoresti singur este o lectie de viata!

      RăspundețiȘtergere
    10. Alice asa zic si eu! sigur te-ai descurca! oamenii nu stiu cat sunt de descurcareti si capabli deabia atunci cand sunt pusi in diferite situatii! Apoi nu li se mai pare mare lucru!

      RăspundețiȘtergere
    11. nu m-am gandit la asta , depinde de circumstante.

      RăspundețiȘtergere
    12. Sunt innebunita dupa calatorii. Visam de catva timp ca dupa ce implinesc 18 ani sa merg singura la Roma. Au aparut alte oportunitati si asta nu s-a mai intamplat. Acum am sansa sa merg la Londra si parca nu am curaj sa merg singura, intrucat as impartasi experienta cu cineva.

      Cu alte cuvinte, grozav blog. :)

      RăspundețiȘtergere
    13. Novanity bine ai venit pe blogul meu! Eu pot sa iti spun sigur ca sunt multe avantaje in a calatori singura dar e drept ca e neplacut sa nu ai cu cine impartasi toate frumusetile si experientele de pe drum! Totusi mai bine sa faci ceva decat sa te gandesti cum ar fi fost daca .....
      Viata e prea scurta! cand avem o oportunitate trebuie sa profitam de ea :)

      RăspundețiȘtergere
    14. Nu stiu de ce, dar eu nu prea ma vad calatorind asa. Daca n-as avea cu cine sa merg, probabil ca as pleca singur, dar nu as face un plan din asta.

      RăspundețiȘtergere
    15. Apollo cu toate te obisnuiesti!
      Acuma sunt putine persoanele cu care m-as duce, imi place singura, pot sa vad totul in ritmul meu si sunt mult mai receptiva la ce se intampla in jurul meu decat atunci cand sunt cu cineva si grija mea e sa ne simtim bine 'amandoi/amandoua'! in plus asa nu trebuie sa oblig pe nimeni sa vina cu mine in locuri ce pt altii nu par interesante, si vice-versa! :) avantaje si dezavantaje .... binenteles!

      RăspundețiȘtergere
    16. Foarte faina povestirea :) pana acum am avut o singura experienta de a calatori singura - o plecare de o saptamana in Barcelona. Desi inceputul nu a fost unul chiar de bun augur - zborul intarziat, ajuns seara in Barcelona, cazat la hostel intr-o camera plina cu 5 necunoscuti...o seara in care nu am pus geana pe geana, s-a transformat usor usor intr-o experienta frumoasa pe care nu o regret, dar pe care nu stiam daca as mai repeta-o. Povestirea ta Alice mi-a cam dat un zvac sa reincerc senzatiile unei astfel de aventuri, asa ca mersi :)

      RăspundețiȘtergere
    17. Nu-mi vine să cred..cică România e o țară săracă,dar se pare că o groază de români parveniți își permit să călătorească în străinătate..evident,hoții,cei cu pile,cu salarii nesimțite,proxeneții,curvele își permit,că oamenii de rând nu își permit nici un concediu la noi la munte

      RăspundețiȘtergere
    18. Anonim sunt un om de rand! Cuvintele sa vi le masurati fiindca aici discutati cu mine! Am un job normal, si nu am nevoie de mii de euro ca sa calatoresc! Banii pe care ii dau pe o vacanta in strainatate deseori costa la fel de mult ca daca m-as fi dus pana la Mare sau la Bucuresti, eu fiind din Cj/ Numai bine

      RăspundețiȘtergere
    19. Te admir mult, Alice, pentru initiativa ta de a scrie si daaaaaa se poate calatori si ca om de rand care-si cunoaste prioritatile.
      Povestea ta mi-a amintit de calatoria mea prin Italia, Sicilia si Suedia in 2006, tot singura ... si era prima iesire din tara!
      Multe calatorii, fara numar iti doresc si sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti implinesti toate visele!

      RăspundețiȘtergere
    20. 2160nusha mersi mult pt cuvintele frumoase

      RăspundețiȘtergere
    21. Recomand tuturor calatoriile solo :), acestea sunt adevaratele calatorii... Esti mult mai deschis, mai receptiv la tot ce ti se intampla, practic absorbi ca un burete tot si calatoria devine experienta ta personala. De pilda, imi amintesc moment cu moment calatoriile mele de una singura, in schimb imi amintesc doar fragmente din cele cu prietenul meu sau cu parintii mei. Prima data cand am iesit din tara am fost la Bruxelles si Paris de una singura, am avut un soc cultural, dat si de faptul ca intram in vorba cu oamenii, trebuia "sa ma descurc". Am mancat singura la restaurante, am baut de una singura bere la terasa si nu m-am simtit deloc aiurea ba dimpotriva - ma uitam la oameni, ii analizam, aveam un soi de liniste interioara, o stare de bine. Cand am fost a doua oara la Paris, cu parintii mei, n-am mai fost deloc la fel - eram un mic "grup" de romani la Paris, fiecare avea propriile asteptari de la calatorie, ne ciondaneam tot timpul :( La fel si cu Portugalia - am fost singura si mi-am zis atunci ca as da orice sa "impart" Portugalia cu prietenul meu, data viitoare. Ei bine, am impartit-o si n-a fost mai frumos ca prima oara ...

      RăspundețiȘtergere

    Jurnale de calatorie