Prima vacanta in Fes, la un medic acasa

Sotul meu are prieteni si neamuri in tot Marocul fiindca asa-i acolo, familiile sunt mari, prieteniile o data facute dureaza. In plus ospitalitatea marocana cere sa iti oferi casa, masa, ceai si unui necunoscut daca iti cere asta. In trecut calatorii bateau la orice usa din sat sau oras si primeau un loc de dormit si mancare. Azi desi aceasta practica nu mai e asa folosita, mai ales la oras, prieteniile in continuare sunt stranse de genul "As face orice pentru tine, sa te simti bine, in numele lui Alah".

jurnal-calatorie-maroc-fes
Desi invitatia a fost facuta in vant gen "va asteptam oricand pe la noi" am luat-o de buna fiind nevoiti sa facem o scurta oprire de o noapte in drumul nostru spre Nordul Marocului, in Saidia, la Mediterana. Era august, eram insarcinata in luna a-4-a si drumul pana acolo dura 24 de ore, schimband numeroase autocare, asa ca invitatia a fost un pretext bun sa ne oprim de la drumul cel lung si sa facem un mic periplu prin Fes, oras care m-a facut sa ma indragostesc de Maroc, din numeroasele cadre filmate in telenovela Clona.

Am ajuns noaptea in autogara dupa ce Kari mi-a tras primul sut asa ca eram in culmea fericirii. Fes avea o vibratie pozitiva pentru noi si tocmai mi-a oferit, o amintire pe viata, pt care brusc, mi-e si mai drag si deabia astept sa il explorez pe indelete, maine, pe timp de ziua.

Prietenul sotului, un domn bine, trecut de 50 de ani ne astepta in autogara si ne primeste calduros, fiind mandru ca ii vin musafiri de departe. Casa lui se afla intr-un complex rezidential, pazit de numerosi portari si bariere ce se deschid instant la semnalul facut de faruri. Vecinii sunt toti ambasadori, stele de cinema si staturi internationale. Vom sta asadar in cel mai bun cartier al orasului, in casa unui mare senor. In prag ne asteapta doamna casei care ma imbratiseaza strans si ma saruta in stil marocan de 3 ori, completand cu fraza "Esta casa, es tu casa". Nu stie engleza dar stie sa transmita esentialul. 

E 12 noaptea asa ca suntem condusi direct in camera oaspetilor pregatita pentru noi. Un dormitor mare, cu un pat imens, din lemn de cedru, foarte bogat ornamentat, plin de perne brodate, cu modele orientale. Doua noptiere artizanale si un dulap mare din acelasi set, doua vaze cu trandafiri gigant. O masuta pe care ne asteapta ceaiul inca aburind pe o tava de argint si un ibric cu detalii subtile. Totul inspira eleganta si mult rafinament. Ma simt ca intr-un hotel de 5 stele si tentatia sa fotografiez e mare, dar nu se cade. Sotul iese pe terasa la o poveste ca intre prieteni in timp ce eu adorm, obosita fiind de pe drum, gandindu-ma la seara speciala de care am parte, cu o mana pe Kari si una imbratisand pernele moi.

Thanks for visiting,

Am locuit 1 an in Maroc citeste jurnalul aici --> MAROC
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

7 comentarii : Leave Your Comments

  1. Superba camera ! Pacat ca nu ai putut face Mai multe poze .....

    RăspundețiȘtergere
  2. Aa... deci camera din poza nu este de fapt cea in care ai fost cazata, dar din ce spui, cred ca nu era mare diferenta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa ospitalitatea marocana, imi aduce aminte de cea romaneasca. Cam la fel isi intampina si parintii mei oaspetii. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos ai povestit!
    Si mie mi-au placut imaginile cu orasul din Clona, de fapt asta m-a facut sa ma uit la telenovela!

    RăspundețiȘtergere
  5. Poza e doar pentru a ajuta imaginatia dar am gasit-o relevanta, asemanatoare cu realitatea!

    RăspundețiȘtergere
  6. Poza si povestirea m-a facut sa imi imaginez tot sirul evenimentelor. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Hey :) Uite acum mai recitesc si eu aventuri de care n-am "dat" inca. Doar ti-am urmarit tot jurnalul de Maroc sau asa credeam.

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie