Zilele se scurg in Bangalore fara sa simt si iata ca azi se face o saptamana de cand sunt in India. Inca tot nu am reusit sa plec din orasul acesta asa ca trebuie sa imi ajustez cumva itinerarul facut in cap. Practic in final voi petrece minim 10 zile pe aici si asta nu era deloc in viziunea mea de vacanta in India. Acum trebuia sa fiu undeva prin Nord sau macar in Goa (care e la 700 de km distanta). Cert e ca daca reusesc sa plec in circuitul Bangalore-Ooty-Connor-Bangalore macar pot zice ca am vazut ceva din Statul Karnataka. Daca nu reusesc, atunci cred ca voi fi foarte frustata, dar prefer sa nu ma gandesc la asta acum.  Cartela SIM tot nu am si nici o confirmare ca greva e gata si pot pleca in circuit. Cand ma gandesc ca altii vin in India pentru o saptamana si se intorc fericiti in Romania cu tolba plina de povesti, ma simt si mai deprimata. Eu sunt de o saptamana aici si n-am reusit sa fac si sa vad mai nimic. Pfff, tot ce pot sa declar momentan e ca-i greu sa calatoresti pe cont propriu in India! Sau poate am avut eu super mare ghinion!

Bangalore-circuit-blog-calatorii

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu.
Biletul de avion l-am luat cu 450 euro dus-intors de >>> AICI . Prima saptamana am stat intr-un apartament rezervat prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  
Restul noptilor le-am rezervat din mers, pe drum, folosind >>> Acest site unde am prins mereu oferte last minute cu 50% reducere.
Studiul vacantei in India
Dupa micul dejun, m-am intors acasa si toata dimineata am petrecut-o pe net, citind despre cum as putea vizita Triungiul de Aur (New Delhi - Agra - Jaipur). Ma aflu in sudul Indiei (Bangalore) si sincer vazand numarul de km nu imi e deloc la indemana sa ajung in Nord. Practic cu trenul as face 48 de ore cu un schimb la Mumbai fiindca sunt aproximativ 2500 de km. Cu trenul Karnataka Express as face 40 de ore, dar tot mi se pare inuman.Nu stiu de ce n-am studiat eu acasa problema distantelor dar va asigur ca nu e deloc amuzant sa faci o vacanta Last Minute in India. Acum sunt in soc si groaza! 
Mi-am pierdut total speranta de a face rost de o cartela SIM deci o data ce voi parasi apartamentul acesta pot spune Adio si la Internet! Habar nu am cum voi calatori eu prin India fara internet dar va asigur ca va fi foarte interesant. Deja imi vine sa plang. Iar agentiile de turism au niste preturi bombastice pentru Triunghiul de Aur! Gen 500 de euro o saptamana, cu companii indiene! Imi vine si mai tare sa plang! In fine, pana nu ma apuca iara depresia si starile de suparare, ma hotarasc sa ii fac o vizita lui Karen (doamna ce mi-a inchiriat apartamentul prin AirBNB), sa incercam sa rezolvam cu circuitul de aici. Mai bine sa fac totul pas cu pas.

Plec in circuitul Bangalore-Mysore-Ooty-Coonnor
Karen ma astepta pregatita cu telefonul sa sunam toate agentiile de turism posibile si imposibile. Imi spune ca trebuie sa am rabdare, ca asa e in India, toate se rezolva greu, dar in final, SE REZOLVA! Luam internetul la puricat si Karen face pe centralista sefa. Suna fiecare numar si cu o rabdare de fier le explica la fiecare ca doresc un circuit de 3-4 zile, cu plecare din Bangalore, cat mai curand si la un pret bun. Vorbeste de fiecare data in hindi asa ca eu nu inteleg nimic. Tot ce inteleg e ca treaba nu miroase bine fiindca inchide telefonul repede. Dar nu se enerveaza si cu aceasi rabdare de fier o i-a de la capat cu urmatorul numar ce i-l dictez. Intre timp vine si Mariam si cautam amandoua agentii de turism pe net. Un lucru e de retinut: nimeni nu stie de vacante in alta regiune decat acea in care e agentia. De exemplu degeaba suni din Karnataka la agentii si intrebi de New Delhi ca habar n-au. Zici ca le vorbesti despre o alta tara. Fiecare agentie se ocupa cu tururi doar in statul in care sunt.

Cred ca a sunat saraca Karen minim 20 de agentii dar in principiu raspunsul era acelasi: nu au pentru o singura persoana! Sau pretul era peste bugetul meu (ma puneau sa platesc doua locuri)! In final ma hotarasc sa mai incercam o data cu agentia initiala, unde am fost acum doua seri si nu am putut merge din cauza grevei. Sa speram ca acum au vesti bune. Telefonul suna, omul raspunde, Karen se lumineaza la fata. Cred ca e de bine. Discuta si iar discuta si inca discuta (deja bat din picioare) si in final inchide telefonul si imi spune fericita ca a rezolvat. Greva se va opri in seara asta la 7 pm asa ca maine incep din nou plecarile in circuite. Mi-a negociat un circuit la sange si in final o sa ma coste 2800 de rupi tot circuitul cu o zi in plus la Mysore. Am mai primit un mic bonus, faptul ca nu trebuie sa merg eu pana la agentie fiindca o sa trimita ei un baiat pana aici sa colecteze banii si sa imi dea vocuherul de calatorie. Plecarea in circuit va fi maine dimineata la 7 dintr-o autogara speciala pentru care Karen se ofera sa-mi gaseasca un sofer privat ce sa ma duca ca sa nu ma impacientez eu dimineata. Imi gaseste repede unul prin OLA Cabs, va fi 500 de rupi (30 ron) dar sunt sigura ca e o varianta mai buna decat sa negociez eu la orele alea ale diminetii cu soferii de ricsa de pe strazi. Voi plati 2800 rupi (180 ron) pt un circuit Bangalore-Mysore-Ooty-Connor-Bangalore cu 2 nopti la hotel + 1 noapte pe autocar, transport inclus cu autocarul si oprire la multe obiective turistice. 

Sunt atat de fericita dar parca mi-e si frica sa nu ma bucur prea tare, nu cumva sa intervina iara ceva! In final ii multumesc sincer lui Karen. A fost salvatoarea mea, altfel nici nu cred ca mai faceam circuitul acesta. Am avut un noroc enorm cu ea nu doar fiindca a sunat la zeci de agentii dar mi-a scos si un pret la care eu nici nu-mi mai permiteam sa visez! Vedeti, de aceea incep sa iubesc cazarea la localnici prin AirBNB. Dincolo de apartamentul de care ma bucur, am avut norocul si de o gazda ce e mereu gata sa-mi sara in ajutor.

traseu-bangalore--mysore-ooty-coonnor

Seara - program de voie in Mall
Dupa ceva timp a venit baiatul cu vocherul de calatorie. Cand m-am vazut cu el in mana mi-am sunat rapid prietenii pe watsapp sa le spun ca de data asta chiar plec. Aceasta e ultima mea zi in Bangalore. Trebuia sa eliberez oricum apartamentul maine asa ca ii rog sa ne vedem sa le dau cateva lucruri ce ma gandesc sa nu le duc cu mine in circuit. Pentru 3 zile de circuit chiar n-are rost sa car toate hainele si laptopul si toate maruntisurile asa ca o parte le las la ei. Au si ei o veste buna! Un telefon nou cu cartela SIM! OOOOO ce fericire!!! Azi din nou am impresia ca se alineaza toate stelele si universul comploteaza pentru fericirea mea. Seara o petrecem in mall, luand cina impreuna, povestind si testand noul meu telefon. 

Nici o zi in India nu poate trece fara un sir de palpitatii 
In sfarsit visul de a pleca din Banagalore se transforma in realitate. Ma gandeam, ca o sa dorm pe reprize fiind obosita, agitata, plina de emotii, dar spre surprinderea mea m-am trezit o data ce s-a declansat alarma de la telefon la 5 am, iar apoi nu mai stiam de unde sa ma adun. Trebuie sa fac dus, dar sa-mi iau si hainele ce le-am spalat aseara de pe sfoara, sa-mi scot aparatul foto de la incarcat, sa arunc tot din frigider, sa-mi scot la indemana actele si voucherul de calatorie, sa fac patul, sa caut hartia igienica, pe care habar n-am pe unde am pus-o, sa spal farfuria ce o vad acum pe noptiera si paharul, sa ma imbrac si sa ies pe usa in 30 de minute. Ma transform in Speedy Gonzalez, dar tot ma simt contra timp. De fapt simt ca nu am timp sa constientizez tot ce mi se intampla si sa analizez fiecare emotie, fiecare gand pesimist, fiecare speranta ca totul va fi bine. 

La 5.30 bat la usa lui Karen rusinata sa stiu ca o trezesc asa devreme, dar trebuie sa-i dau cheile de la apartament si sa-i multumesc pentru tot ce a facut in saptamana asta pentru mine. Bangalore va ramane un oras special pentru mine datorita ei si a vecinelor de pe culoar, care mi-au facut sederea aici mai placuta si m-au introdus in casa, lumea si spiritul indian atat de prietenos si generos. Despartirea se produce repede fiindca Karen e prea adormita ca sa lungim discutiile si ma indrept acum spre Templul lui Ganesh de unde trebuie sa ma ia soferul de la Ola Taxi la 6 pentru a ma duce in autogara de unde pornesc in sfarsit spre circuitul Bangalore-Mysore-Ooty-Coonor-Bangalore. 

Umblu pe strazi si nu imi vine sa cred cat de schimbat e totul la ora asta a diminetii, cand nu si-au instalat inca tarabele vanzatoarele de tuberoze, cand nucile de cocos stau puse pe gramezi sub prelata, cand vanzatorii de street-food si menta si mirodenii si apa nu striga oferta pe strazi si nu se aude muzica la maxim de la nici un magazin de cd-uri. Nici motociclisti nu prea sunt, nici tuk tuk-uri ca alta data, nici copii ce sa se impiedice de picioarele mele. Sunt doar eu si doua vaci, ce pasc ceva frunze dintr-un morman de gunoaie si pungi goale de chipsuri. E cu totul alta lume acum. India fara oamenii ei e plictisitoare. Dar apoi incep sa-i vad, sunt toti la templu. Templul lui Ganesh nu e deschis la ora asta, dar toti localnicii se pare ca trec pe aici inainte sa-si inceapa cu adevarat activitatile zilnice. Vin imbracati de mers la lucru, scolarii in uniforme englezesti, tineri imbracati la moda in jeans si camasa, bunicute batrane imbracate intr-un sari colorat ducand doi-trei copii de mana. Toata lumea se opreste in fata templului, fac doua trei plecaciuni din cap si aprind betigase parfumante intr-un colt anume unde sunt cateva lumanari aprinse si doua trei cosulete cu ofrande. Eu ma simt din nou de pe alta planeta, rusinata ca iau parte la acest obicei fara ca macar sa fiu hindusa, fara ca sa fac plecaciuni, fara sa aprind betisoare. Stau si ii privesc, fiindca ma gandesc ca ar fi mai rau daca as sta cu spatele. 

Primele 10 minute trec fara sa le simt, fiind prinsa de spiritul acestui ritual. Dar apoi incep sa realizez ca soferul meu intarzie 15 minute, 20 de minute, 30 de minute. Deja bat din picioare, butonez telefonul inconstient si sunt din ce in ce mai stresata. Poate a uitat de mine. Poate nu vine. Poate, ca din nou nu plec in circuit. Inca un domn ce vine imbracat la costum in fata templului si sper ca e soferul, dar nu e. Sunt din nou pe marginea prapastiei si mi-as dori sa fiu in Romania unde totul functioneaza organizat, precis, pe ceas. Din nou urasc India si nu e bine. Nu de aia am venit aici. 

Pe cand incepeam sa convoc toate spiritele si toti zeii Indiei si sa ma gandesc la toate prostiile negative si cine m-a pus sa vin aici, apare soferul meu calm si linistit si-mi spune ca-i pare rau ca a intarziat, dar e trafic Madam. Traficul sincer e lejer, dar el zici ca tocmai si-a luat carnetul si are interdictie la viteza fiindca nu depaseste 40-50 km la ora. Dupa primele zece minute am realizat ca merge asa de fapt, ca sa poata scuipa pe geam la fiecare doua minute, fara sa-i traga o flegma in moaca la vre-unu din spate. (Daca nu v-am spus pana acum, indienii sunt bolnavi cu scuipatul, cred ca de la condimente au atata saliva incat n-au ce face cu ea si trebuie sa scuipe din 2 in 2 minute)

Trebuia sa ajung la autogara la 7 dar acum e 8 si inca tot nu suntem acolo. Intre timp autocarul a plecat asa ca il voi lua de la un alt punct de intalnire din oras, mai indepartat (pentru care presupun ca va trebui sa platesc in plus). Sincer habar n-am cum functioneaza circuitele astea. Nici nu mai inteleg ce e normal si ce nu e normal aici. Ce e etic si ce e considerat nesimtire. Daca ma gandesc ca toti ceilalti calatori ma asteptau pe mine, imi vine sa-mi pun mainile in cap si sa urlu. Dar cand il vad pe soferul meu cat de relaxat conduce si cum nu se streseaza deloc am impresia ca totul e in ordine, situatia e sub control. Mi-ar placea sa fiu si eu atat de detasata, sa vad totul printr-un filtru roz dar toate situatiile din aceasta saptamana mi-au pus rabdarea la incercare. Am impresia ca nici o zi in India nu poate trece fara un sir de palpitatii, fara griji si groaza, fara ganduri si situatii stresante. Din nou imi vine sa iau zborul spre casa, dar e prea tarziu, fiindca acum in sfarsit se opreste masina in spatele autocarul si fug rapid spre treptele de urcare. Acum chiar plec!

😍 Apreciez comentariile voastre 😍

Toate articolele le gasiti aici -> Jurnal de calatorie INDIA


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
In cea de a-6-a zi de vacanta in India nici macar nu m-am mai chinuit sa ma trezesc devreme. Am deschis un ochi la 8, apoi la 9, acum e 12. M-am dat jos din pat si sincer de jumatate de ora ma invart din dreapta in stanga, fara stiu exact ce vreau sa fac. Cu toate ca mi-au spus ieri ca s-ar putea sa se termine azi greva si sa pot pleca in circuit parca am asa o presimtire ca nu voi pleca nici astazi. Ma simt ca intr-o semi depresie. Poate e dezamagirea dupa ziua agitata de ieri. Tot entuziasmul meu ca pot pleca cu usurinta in circuit s-a naruit intr-o secunda din cauza grevei. E greva la transportul rutier, practic nimic nu intra si nu iese din orasul acesta. Strazile sunt pline de militari si oamenii sunt sfatuiti sa ramana in casa. E problema cu apa intre Karnataka (statul unde sunt eu acum) si Tamil Nadu. Nu stiu exact ce isi impart sau nu-si impart aceste doua state dar cert e ca azi oamenii protesteaza. Sincer puteam sa ma gandesc la 100 de inconveniente pentru calatorii independenti in India dar o greva nu facea parte din spectrul meu. Daca vad toata treaba asta din punct de vedere turistic, nu stiu sigur daca ar trebui sa ma bucur ca am venit in India Last Minute si nu am apucat sa imi fac un itinerar precis (ce acum ar fi fost total dat peste cap din cauza grevei) sau sa fiu suparata pe mine, fiindca nu m-am documentat si deci cine stie prin ce zone de conflict o sa mai ajung, (total singura) fiindca nu am citit nimic. Macar la stiri m-as fi putut uita. Dar cine se gandeste sa vada stirile inainte sa plece in calatorie?

cartela-sim-India

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu.
Biletul de avion l-am luat cu 450 euro dus-intors de >>> AICI . Prima saptamana am stat intr-un apartament rezervat prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  
Restul noptilor le-am rezervat din mers, pe drum, folosind >>> Acest site unde am prins mereu oferte last minute cu 50% reducere.
Etapa 1 - Micul dejun
Bun! Eu zic sa ma pun pe treaba (nu stiu exact ce treaba) cat timp sunt sfatuita sa raman in casa. Ma imbrac sa cobor totusi pana la colt sa imi iau traditionalul mic dejun. Deja sunt abonata la dugheana asta, din prima zi comand aici acelasi lucru. 2 Toast cu branza si un Smoothie proaspat stors. Nu merg in fiecare zi acolo fiindca neaparat imi place toast-ul dar imi da senzatia de familiar, de rutina, un pas inainte pentru adaptarea mea la India. Imi place, ca zilnic ma intreaba aceasi fata de dupa tejghea, ce doresc astazi. Imi place sa stau pe scarile prafuite si sa ma uit la oamenii ce trec prin fata mea, in timp ce mananc. Imi place ca e aproape de casa. Imi place smoothie si e singura mea varianta de a manca fructe aici (fiindca nu prea imi vine sa-mi cumpar un kg din piata si sa le mananc apoi singura acasa). Oricum nu prea consumam eu fructe nici in Romania, asa ca unul din obiectivele mele in India era sa reusesc sa le introduc in dieta mea zilnica si iata ca am reusit.

Etapa 2 - Cartela SIM 
Dupa micul dejun ma gandesc sa fructific totusi ziua asta cumva si sa caut o cartela SIM. Mai ales daca plec in circuit voi avea nevoie de net, sa vb cu familia si cu prietenii, asa ca poate asta este cel mai bun moment, sa imi cumpar una fiindca oricum nu am nimic mai bun de facut. Nu stiu eu exact cum sta treaba cu cartelele SIM in India, ce oferte sunt, ce operatori de telefonie sunt, dar mi-am decodat telefonul in Romania inainte sa vin si teoretic nu ar trebui sa am nici o problema. Teoretic ... fiindca mi-am invatat deja lectia: `In India, nimic nu e atat de simplu precum pare!`
Intr-adevar am dreptate. Nu e deloc simplu. Pe bulevardul unde locuiesc sunt vreo 5 magazine mici , reprezentate de telefonie mobila, unde mi-as putea cumpara o cartela SIM. 


Dupa doua ore ... Bani am, cartela SIM nu!
Nu credeam ca in India poti sa iti doresti ceva foarte tare, sa ai bani si totusi sa nu iti poti cumpara. E incredibil, dar e adevarat! 
*La primul magazin la care am cerut cartela m-au intrebat scurt pe doi, daca am doua fotografii si o copie dupa pasaport, plus dovada de adresa. NU AM! Atunci nu iti putem da cartela. Okkk
*La al doilea magazin mi-au spus din start, fara explicatii si complicatii ca nu vand cartele turistilor. 
*La al treilea magazin mi-au cerut pasaportul, s-au uitat prin el si mi-au spus direct ca nu voi primi nicaieri cartela SIM! Ca si cum fotografia mea nu era eligibila pentru o dracenie de cartela. 
Deja iara simteam, ca fierb atat la propriu, cat si la figurat. Caldura mare mon cher, aglomeratie mai putin azi, ca doar e greva, parca nici soferii de tuk-tuk nu se baga in seama ca in celelalte zile, deci totul ar fi perfect daca AS PUTEA SA IMI CUMPAR O NENOROCITA DE CARTELA SIM!

Nu stiu ce sa fac, iarasi intru in culmea disperarii. Imi zic, ca poate cel mai bine ar fi sa merg pe varianta ceruta la primul magazin si anume sa fac rost de fotografii si de dovada de adresa, fiindca aceia au fost unicii care mi-au dat totusi o varianta si nu mi-au zis un NU din start. 
Au trecut doua ore pana am gasit un studio foto unde am asteptat pana m-a asezat o fata pe scaun sa ma traga in chip, apoi am mai asteptat jumatate de ora sa-mi dea pozele, apoi m-am plimbat pe o gramada de stradute din cartier pana am dat de un xerox sa-mi fac copie dupa pasaport, apoi m-am dus acasa si am batut la usa lui Karen care era super surprinsa ca nu plecasem in circuit dar i-am spus ca trec pe la ea seara sa-i povestesc, acum am nevoie de o dovada de adresa pentru cartela SIM. Mi-a dat o factura de a ei si mi-a zis sa le dau nr ei de tel sa vorbeasca cu ei in caz ca nu cred ca locuiesc acolo. Mi-a mai zis, deloc optimista, ca am toate sansele sa nu primesc cartela SIM fiindca in India este o lege super tampita conform careia turistii ce nu pot dovedi ca locuiesc acolo nu au dreptul la cartela. Printre altele mi-a mai povestit ca au fost ceva incidente teroriste in trecut si de atunci cartelele SIM sunt super monitorizate si chiar si pentru indieni e destul de greu sa faca rost de una.

Cartela Sim - Mission Impossible
Deja e dupa-masa. Sunt obosita si caldura asta ma omoara. Inca cartela SIM nu am, dar ma simt mai pregatita acum sa atac magazinele cu un dosar complet ce contine: copie dupa pasaport, copie dupa viza, doua fotografii, dovada de adresa). Acelasi baiat plictisit imi ia dosarul si imi da un formular stufos. Acesta e contractul pe care trebuie sa-l completez si sa-l semnez. Zici ca urmeaza sa cumpar o casa nu o cartela SIM. In timp ce completez baiatul pleaca intr-o alta incapere apoi se intoarce cu seful lui care imi spune ca nu pot sa imi dea cartela SIM fiindca nu am viza pe pasaport decat de 1 luna. Regulamentul cere sa am minim pe 6 luni!

O sa va ..... Nu se poate asa ceva! Sigur cineva m-a blestemat ca altfel nu-mi inchipui cum o dau din ghinion in ghinion. Printre altele si-au cerut scuze ca m-au pus pe drumuri si nu au verificat inca de la inceput daca sunt eligibila sau nu si mi-au mai dat o urma de speranta, poate am un noroc mai mare direct la reprezentanta Vodafone sau 4Idea.

Am mers la reprezenta Vodafone, pt care am umblat mult pana am ajuns pe un bulevard plin de militari, ce zici ca se pregateau de razboi, dar eu aveam propriul meu razboi de castigat astazi cu cartela SIM. La intrarea in magazin un baiat ma directioneaza spre un aparat, de unde imi iau un nr de ordine. E ca in spitalele din Romania. Primesc numarul 3698! E bineeeee! Aproximez ca voi sta aici o vesnicie! N-am stat chiar o vesnicie numai 2 ore, timp in care cel putin de 5 ori am zis ca renunt! Dar stiam ca daca ajung acasa fara cartela, acesta va fi un nou motiv de stres intens si o problema mare pentru restul vacantei. Baiatul de la relatii cu publicul s-a comportat super profesional si cu o engleza impecabila mi-a spus ca pe teritoriul Indiei nu am nici o sansa sa-mi cumpar cartela SIM fara viza pe 6 luni + restul documentelor! Deci am stat 2 ore pentru un raspuns Negativ primit in 2 secunde! Acum chiar pot sa mor!

Etapa 3 - In vizita la Karen (proprietara apartamentului rezervat prin AirBNB)

Deja e intuneric bine cand ies de la Vodafone. Gasesc repede un tuk-tuk (se vede ca e greva, sunt foarte putini oameni afara si asta faciliteaza mult drumul) asa ca ma lasa repede in fata complexului rezidential. Urc cu liftul si cand ajung la etajul 12 vad din nou cele 3 apartamente de la etajul meu ca sunt toate cu usa larg deschisa. Pot sa vad in casa, femeile gatesc, copii se joaca. Apartamentele sunt toate super modern mobilate (gen Ikea Style) si mereu mai trag cu privirea de curiozitate. Cred ca este o chestiune de cultura treaba asta fiindca in fiecare seara am vazut ca au obiceiul de a lasa usa larg deschisa. Numai eu tin usa inchisa si acum ma gandesc daca nu este o chestie ofensatoare, un fel de `eu nu sunt de- a voastra`. Drept urmare m-am hotarat sa o deschid si eu (desi mi-e groaza sa nu ma trezesc cu un strain in casa). In fine, nu trec nici 10 minute, ca o si aud pe Karen strigand din apartamentul vecin `Alice, come at me when you are free`. Inchid usa si ma duc la Karen.

Ii povestesc peripetiile prin care am trecut ieri cu agentia de turism, ii povestesc si prin cele prin care am trecut azi cu cartela SIM. Pe Karen o simt ca o prietena desi are vreo 42 de ani si 2 baietei de 6-7 ani ce se prostesc pe canapea, prin spatele nostru. Karen e o draguta si imi spune ca-i pare tare rau ca am asa ghinion si ca i-ar placea sa stie ca le e usor turistilor sa ii viziteze tara dar din pacate si ei, ca localnica ii e greu cand pleaca in alte state din India si ma imbarbateaza spunandu-mi, sa ma tin tare, ca asta e doar inceputul. 

Dupa vreo 30 de minute apare inca una din vecinele de pe palier. Se pare, ca sunt best friends. Facem cunostinta in timp ce Karen pregateste masa si o roaga pe cea de a treia vecina (strigandu-i prin pereti cu usa deschisa `Mariam love, go down after the food pls`. Vine Mariam, fac cunostinta si cu ea, o tinerica de maxim 35 de ani cu un baietel si anunta ca lasa copilul aici pana coboara dupa mancare. Intre timp imi dau seama ca pun de o cina, asa ca vreau sa plec, dar Karen insista sa mananc la ele `Alice you can`t go, you are my guest`. Nici in ruptul capului nu ma lasa sa plec, asa ca iata-ma asezata la masa, mancand un fel de mancare traditionala (pregatita special de mama lui Karen pentru invitata ei de departe, adica eu). Nu retin numele dar contine stafide, orez, ceva condimente si CARNE~ WOW! Prima data cand mananc carne de cand sunt in India si sunt foarte placut surprinsa. Mancarea e delicioasa. Iar prietenele lui Karen (vecinele) intretin atmosfera cu glumite si intrebari ce mi le pun in cascade, adica nici nu am timp sa raspund bine ca vine alta intrebare. Despre Romania, despre calatoriile mele, despre fiul meu, despre planurile de vacanta in India. Aici am noroc ca Mariam se pare ca e o super calatoare, iubeste India, imi zice ca a vazut mai mult decat 1000 de indieni adunati laolalta si are de gand sa ma ajute cu planificarea. Drept urmare, ramane ca maine sa ne intalnim din nou la Karen, ca sa facem un plan de bataie si ma asigura ca voi fi fericita. `We will help you` mi-a spus. 

M-am intors acasa tarziu in noapte dupa ce am baut nenumarate cani de ceai si am gustat nenumarate prajiturele. Pentru prima data de cand sunt in India ma simt entuziasmata, fericita, linistita si cu noi sperante ca pot face asta! Nu a fost poate ziua cea mai buna din punct de vedere turistic ( n-am vizitat nimic) nici din punct de vedere organizatoric (cartela SIM tot nu am ) dar macar din punct de vedere cultural simt ca aceasta seara la Karen a fost foarte interesanta. M-am simtit adoptata in sanul familiei de indieni, intr-un grup de femei ce gandesc ca si mine, iubesc sa calatoreasca, au bani si desi au familii si copii se simt si ele intr-un fel libere si dornice sa-si traiasca viata! Cine ar fi crezut?


😍 Apreciez comentariile voastre 😍

Toate articolele le gasiti aici -> Jurnal de calatorie INDIA


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

Jurnale de calatorie