Singura la Londra - intre rai si iad

Azi am sa va povestesc despre cum a fost sa locuiesc singura la Londra. Povestea e personala, din viata mea de imigrant la Londra. Am visat mult sa locuiesc singura la Londra si apoi cand a venit ziua, parca nu a mai fost totul atat de bine ....

Londra-uk-singura


Intr-o zi Kassandra bate la usa si tot un zambet ma anunta ca pleaca in vacanta, in Caraibe, la familia ei. Am primit vestea ca si cum ma asteapta raiul, o casa doar pentru mine timp de 10 zile! Londra incepea sa fie foarte darnica cu mine. Desi imi placea compania Kassandrei si faptul ca locuiam cu ea (si nu cu cine stie ce persoana cu toane si figuri) ma bucura ideea de a locui singura si de a avea libertate totala, fara sa ma gandesc ca poate o deranjez daca fac baie la 1 noaptea sau ma uit la un film de actiune la pranz. Inainte sa plece mi-a lasat numarul fiului ei (deci avea un baiat) in caz ca am nevoie de ceva si numarul agentului imobiliar caruia sa-i comunic eventualele probleme. 

Intr-o seara dupa cateva zile cu zarva si pregatiri ne-am luat ramas bun si am vazut-o plecand cu un troller imens, cum nu mai vazusem in viata mea desi am ajuns prin minim 10 aeroporturi si am vazut mii de bagaje.

Viata la Londra singura era un Rai!
Oh dar ce fericire pe mine sa trabaluiesc singura in bucatarie, sa-mi pot insira toate ingredientele, sa-mi pot lasa sarmalele in oala in bucatarie fara sa ma gandesc ca poate o deranjeaza mirosul. Sa fac baie cu spume ore intregi daca asa imi vine sau sa am loc la masina de spalat la orice ora. Kassandra avea o obsesie cu spalatul hainelor, a carpelor si a lenjeriei de pat, practic tot timpul in masina erau haine fie puse la spalat fie gata de scos! Asa ca mereu trebuia sa pandesc masina ca sa pot baga si eu 2 ture. Acum aveam masina de spalat doar pentru mine! In astea 10 zile am descoperit si leaganul din gradina in care mi-am facut un obicei sa citesc. Inainte ma gandeam mereu ca Kassandra ma vede din camera ei, ma simteam urmarita asa ca evitam sa ies in gradina. Acum imi preparam cate un smootie, un ceai sau o limonada, in functie de vreme si ieseam in gradina. Ma bucuram de avantajele de a locui la casa, avantaj pe care il au majoritatea locuitorilor din Londra fiindca in Londra sunt destul de putine blocuri. O alta placere maxima din cele 10 zile de vacanta era muzica! Dupa cum va spuneam Kassandra cand era acasa punea radioul pe programul de pe plajele din Jamaica care mergeau non-stop. Melodiile  ce le puneau pe acest post chiar imi placeau dar dupa 2 luni simteam nevoia sa ascult si eu muzica de a mea. Asa ca acum ma trezeam  pe muzica lui Morcheeba, Nina Simone, Thievery Corporation, Adele, Amy Winehouse, Zaz etccc
Alta bucurie era vorbitul la telefon. Fiindca la Londra peretii sunt foarte subtiri evitam sa vorbesc la telefon dupa 10 seara si in general nu ma intindeam la discutii cu ai mei desi erau zile in care aveam nevoie. Acum era o placere sa pot vorbi cu mama, cu sotul sau cu I. Lungindu-ma la povesti despre Londra si viata fascinanta de aici.

Viata  singura la Londra era un Iad!
Acum dupa ce v-am spus partile bune sa va povestesc si partile rele. Cam dupa 2 zile dupa ce a plecat Kassandra am inceput sa am o stare acuta de nervozitate. Incepeam sa ma simt ca in primele zile in care am venit la Londra! Incepuse sa imi fie din nou frica. Simteam ca; casa Kassandrei e o responsabilitate imensa pentru mine. Ea avusese incredere in mine sa-mi lase casa cu toate bunurile pe mana mea. Cumva mi se parea chiar ciudat ca are atat de multa incredere in oameni insa aveam sa descopar ca asta este o calitate a englezilor, incearca sa nu te judece si sa vada partea buna in fiecare om. Pe cand romanii mereu judeca aparentele, iar invidia si frustrarile uneori ii fac sa se comporte ca niste animale si nu oameni. Asa reusesc sa umple paginile ziarelor Londoneze, cu crime, furturi, atacuri si alte minuni, iar din pacate ziarul Daily News se ofera peste tot gratuit. Asa ca stiind ca-s romanca si citind mereu ziarele ea totusi a plecat in Caraibe lasand casa in grija mea. 

Intr-o seara avand o discutie cu mama mi-a picat fisa ca daca cineva a aflat ca pleaca si vine sa o jefuiasca. Evident supozitii dar cum ziarele sunt pline de stiri care mai de care mai incredibile, totusi nu era atat de imposibil. Asa ca am inceput sa fiu foarte atenta cu geamul din camere, de la baie, cu usile spre gradina si usa din fata. Partea nasoala la Londra e ca gradinile nu au garduri intre ele. Da, poate au un gardulet despartitor, dar care si un copil il poate trece. Asa ca pe strada mea erau vreo 50 de case si vedeam gradinile la toti si teoretic puteam sa fac o plimbare prin toate. Practic nu stiu cat ar fi fost de legal .... Alta problema – nu imi cunosteam vecinii! In cazul in care ma trezeam cu cineva in casa puteam sa urlu cat vreau ca nu avea nimeni sa ma ajute, la fel cum nici parintii sau sotul prin telefon nu ar fi putut face nimic.

Si apoi partea cea mai nasoala a inceput dupa vreo 3-4 zile cand din pod in fiecare seara se auzeau niste sunete infricosatoare. Cand se umbla prin casa trosneau podelele zici ca locuia cu mine in casa. Deseori o intrebam pe mama prin telefon daca aude si ea si uneori zicea ca aude. Casa era cu etaj, toate casele de pe strada mea erau cu etaj, si aveam din gradina o usa care ducea undeva. Nu am vazut ca vreodata pe cineva sa intre sau sa iasa pe usa aia si oricum se mai intampla sa aud galagia asta (zici ca cineva muta mobila sau era in plina partida de amor nebun) si cand era Kassandra dar acum incepea in fiecare seara dupa 10 si uneori tinea pana dimineata. Era ingrozitor. Psihic obositor. Nu ma puteam obisnui. Din cauza galagiei erau zile in care stateam pana la 5 dimineata uitandu-ma la filme si apoi ieseam in gradina in speranta sa vad macar un rasarit de soare remarcabil. Dupa 10 zile mi-am pierdut speranta pentru asa ceva. O raritate prin locurile astea chiar si in iunie. Cand treceam prin gradina mereu ma gandeam sa apas pe clanta si sa vad unde duce usa aia. Dar mereu am dat inapoi gandindu-ma ca asta e genul de mister pe care e mai bine sa nu il investighez. 

Dupa o saptamana, intr-o zi in care chiar ma simteam terminata, nici serile tarzii petrecute la I. si oboseala dupa o zi intreaga plimbandu-ma prin oras nu ma ajutau am cautat pe google un diagnostic si un remediu. Am gasit repede un un dictionar medical online care mi-a dat diagnosticul intr-o secunda: atac de panica, astenie, apatie si asta doar la litera A. 

In sfarsit dupa 10 zile s-a intors Kassandra cu un cadou frumos pentru mine si totul a revenit la normal, zici ca nu plecase niciodata, iar vecinul de sus isi terminase energia fiindca foarte rar mai auzeam ca muta mobile la 3 noaptea. Concluzia finala e ca nu mi se mai parea o idee buna sa stau singura si preferam de 100 de ori sa o am pe Kassandra cu mine.

Citeste toate articole despre Londra aici --> ANGLIA
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

16 comentarii : Leave Your Comments

  1. pentru mine ar fi fost si mai greu decat tie, nu imi place deloc singuratatea.
    cu atat mai mult intr-o tara straina, cred ca imi chemam prietenele la mine.
    ai facut fata cu bine

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stii ca si eu cand stateam la casa nu suportam sa raman singura. Parca se auzeau zgomote de peste tot, stiam ca sunt cam izolata, ca nu ma aude nimeni...mi-era o frica. De aia prefer sincer sa stau la apartament.
    La casa as sta doar daca stiu ca nu raman niciodata singura, ca sunt barbati care ma pot apara. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. ...proaspat intoarsa din Londra am patit acelasi lucru pentru ca cei la care am stat au plecat o saptamana in vacanta si a fost teribil.
    casa era foarte mare cu pod dar in pod nu locuia nimeni.
    prin casa erau imprastiate sute de fotografii, (o obsesie a englezilor)peste tot.
    noaptea dormeam cu lumina aprinsa pe hol, nu aveam curaj sa cobor scara la parter sa iau ceva din bucatarie.era intunecos si sutele de fotografii ale stramosilor proprietarei casei ma priveau de peste tot cu ochii lor parca vii.
    ce sa mai spun intr o seara s-a prins un soarece intr-una din capcanele insirate prin toata casa.(e plin de soareci in Anglia??)si ce sa mai spun de raspunderea uriasa sa nu las vreun geam deschis , sa nu intre hoti, sa nu las aragazul aprins sa ia foc, etc.apoi a mai fost o problema cu mancarea , am incercat sa folosesc cat mai putin aragazul si pentru asta am cumparat multa mancare gata preparata de la Sainsbury's si m-am imbolnavit de stomac, de fiere, indigestie, etc.
    Cand s-au intors proprietarii am rasuflat usurata si am putut sa dorm relaxata, desi nu prea ca au trei copii cam de 11-12 ani si diminetile erau grozav de galagioase.
    am descoperit atatea lucruri negative incat nu pot sa cred.Da...in Londra.Ti le voi spune in particular...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca ai dreptate! Singura intr-un oras nou, printre oameni noi, intr- casa noua, care nu este nici macar a ta, cred ca e normal sa te simti asa. Probabil si eu m-as fi simtit in locul tau. E curios cum poti simti lipsa anumitor oameni, care pana nu demult nici nu faceau parte din viata ta.
    Astept continuarea ;)!

    RăspundețiȘtergere
  5. Te inteleg perfect. Mie imi e frica sa stau si la mine acasa singura. Parca se aud tot felul de zgomote si mi se ruleaza tot felul de filme in cap. Probabil usa aia era incuiata, dar eu sunt asa de curioasa ca as fi incercat sa apas pe clanta sa vad unde duce. In Italia mi s-a intamplat sa stau intr-o casa despre care lumea zicea ca e bantuita dupa 2 saptamani mi-am inchiriat un alt apartament . Se stingea lumina pe hol din cand in cand (o lasam in permanenta deschisa) dar eu zic ca era din cauza vechimii casei. Nu cred in spirite si fantome. Oricum nu-ti pot face nimic, dar sentimentul ala de frica il aveam din cand in cand si era stresant. Asa ca te inteleg perfect prin ce ai trecut. Dar, bine ca nu s-a intamplat nimic. Eu cred ca fiecare experienta ne amrcheaza intr-un fel sau altul si din toate invatam cate ceva. Consider-o o experienta de viata.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce de peripetii, ce de sentimente, cu siguranta ai trait la maximum viata acolo. Chiar ca o adevarata experienta. Si nu mi se pare straniu ca ai auzit sunete, zgomote de diferite intensitati, le aud si eu zilnic in apartamentul meu, daramite tu intr-un asemenea loc, poate ca ar fi trebuit sa investighezi...sa incerci sa elucidezi misterul. :D :P Tare simpatica proprietara daca s-a gandit sa-ti aduca un cadou. Se atasase de tine...
    Fain jurnalul londonez, Alice. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ar place sa locuiesc la o asemenea gazda in Londra.Daca cititi comentariile celor care au folosit airbnb, cele negative, nu cele pozitive o sa vedeti ca sunt oameni in stare sa iti bea vinul si cafeaua, sa iti ceara 100 euro imprumut desi ei te-au taxat cu 30-40 euro pe noapte pentru o camera.Am promis sa nu folosesc niciodata pentru cazare acest site.

    RăspundețiȘtergere
  8. Faina lectura! Sa nu zici ca era si un cartier rau famat?

    RăspundețiȘtergere
  9. nici mie nu imi place sa dorm singura. nici macar in propria mea casa, ce sa mai zic de alte orase sau, mai extrem, tari :)))
    esti o persoana foarte curajoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Te inteleg perfect, Alice! Si eu am fobie de a locui singura! Pur si simplu mi-e frica! Nu conteaza ca e apartament, casa sau viloaca, daca sunt singura ma apuca atacurile de panica, mi se face rau si simt ca ma sufoc. Cand nu e ElHombre pe acasa stau ore in sir la telefon cu prietenele mele sau ies in oras cu ele. N u imi place singuratatea asa ca intuiesc cam ceea ce ai simtit.

    RăspundețiȘtergere
  11. E palpitanta povestea ,parca-ti citesc jurnalul.Ma mai duc si la celelalte
    Cat despre a locui singura....nu cred ca mi-ar placea intr-o tara straina , mai ales daca e vorba de o casa

    RăspundețiȘtergere
  12. Abia la sfarsitul postarii mi-am dat seama ca aveati vecin deasupra. :) Ma gandeam ca poate este un simplu pod unde intra din cand in cand o pisica sau sunt soricei... dar parca zgomotele descrise erau prea intense.. :) Greu si cu statul degeaba pentru unii... :) de s-apuca sa-si mute mobila pe la 1 noaptea.
    Am stat si eu intr-o garsoniera un timp. Era la et.2 si la fel, peretii foarte subtiri. Auzeam fiecare pas al vecinului de deasupra, stiam si cand pune un obiect pe o masa, de ex. chei. Apoi, de afara auzeam toate zgomotele posibile (era vara, tineam ferestrele deschise).
    Ca sa pot adormi, programam TV-ul sa se inchida dupa un timp... Astfel nu mai auzeam o parte din zgomote..
    Din curiozitate, cat ai platit chiria unde ai stat? pe zi, pe saptamana,pe luna se plateste? ce este inclus in suma aceasta? unde ai gasit cazarea?

    Am intrat de curiozitate pe site-ul airbnb (amintit mai sus), primul anunt care a aparut a fost acesta: https://www.airbnb.com/rooms/382627?s=ae14 Mi se pare foarte dragut apartamentul, dar pretul 160$/night, cum ti se pare raportat la preturile din Anglia?

    RăspundețiȘtergere
  13. Oana eu dadeam 240 lire/luna si aveam o camera dubla in sistem single cu intretinere si net inclus, in zona 3 Walthomstow

    Daca citesti toate articolele de aici --> http://aliceee-traveler.blogspot.ro/2012/02/anglia.html o sa ai o idee mai buna despre preturi, chirie, mancare etc

    160 dolari pe noapte/4 pers e scump, iti dai seama ca pe luna bati 5000 de dolari....

    RăspundețiȘtergere
  14. Anonim pe airBnB e esential sa citesti toate reviwe-urile inainte. Chestii nasoala se pot intampla si la hotel, depinde si de noroc.

    Vacanta reusita,NUUU, era intr-un cartier ok

    Laura astept continuarea in particular, suna a poveste interesanta!

    Alexandra nu m-am gandit la asta, una din reguli era sa nu aduc pe nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu locuiesc singura de cand m-am mutat in Bucuresti si ma simt tare bine asa, sunt
    doar eu cu tabieturile mele si asta imi place :) Cred ca mi-ar fi greu sa ma
    obisnuiesc sa stau cu cineva in aceeasi casa non stop. Bine, probabil ca la Londra
    situatia ar fi un pic diferita si as vrea sa am pe cineva pe-aproape :D

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga Andra,
    esti putin aeriana.Nu confunda Bucurestiul cu Londra.
    In primul rand, nu o sa-ti permiti in veci sa inchiriezi o casa la Londra,
    daca nu ai un contract de mult (serviciu stabil, minim 6 luni).O casa sau studio flat?
    Nici pe acela nu o sa ti-l poti permite, fara sa un salariu de maxim 1500 lire pe luna.
    Inchirierea, chiar si in zonele 5-6, te costa 800-900 lire, plus facturile la uitilitati(gaz,apa,curent,internet)
    Daca o sa vii aici,o sa ingrosi randurile romanilor obisnuiti.
    Care locuiesc impreuna si locuiesc intr-o singura camera.
    Un cosmar, mi-am cunoscut natia mai bine.
    Cumplita experienta si plina de peripetii.Suntem o natie condamnata la lenevie, ura, prostie si nesimtirCea mai nesimtita din cate exista.

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie