Singura la Londra - intre rai si iad

Azi am sa va povestesc despre cum a fost sa locuiesc singura la Londra. Povestea e personala, din viata mea de imigrant la Londra. Am visat mult sa locuiesc singura la Londra si apoi cand a venit ziua, parca nu a mai fost totul atat de bine ....

Intr-o zi Kassandra bate la usa si tot un zambet ma anunta ca pleaca in vacanta, in Caraibe, la familia ei. Am primit vestea ca si cum ma asteapta raiul, o casa doar pentru mine timp de 10 zile! Londra incepea sa fie foarte darnica cu mine. Desi imi placea compania Kassandrei si faptul ca locuiam cu ea (si nu cu cine stie ce persoana cu toane si figuri) ma bucura ideea de a locui singura si de a avea libertate totala, fara sa ma gandesc ca poate o deranjez daca fac baie la 1 noaptea sau ma uit la un film de actiune la pranz. Inainte sa plece mi-a lasat numarul fiului ei (deci avea un baiat) in caz ca am nevoie de ceva si numarul agentului imobiliar caruia sa-i comunic eventualele probleme. 

Intr-o seara dupa cateva zile cu zarva si pregatiri ne-am luat ramas bun si am vazut-o plecand cu un troller imens, cum nu mai vazusem in viata mea desi am ajuns prin minim 10 aeroporturi si am vazut mii de bagaje.

Viata la Londra singura era un Rai!

Oh dar ce fericire pe mine sa trabaluiesc singura in bucatarie, sa-mi pot insira toate ingredientele, sa-mi pot lasa sarmalele in oala in bucatarie fara sa ma gandesc ca poate o deranjeaza mirosul. Sa fac baie cu spume ore intregi daca asa imi vine sau sa am loc la masina de spalat la orice ora. Kassandra avea o obsesie cu spalatul hainelor, a carpelor si a lenjeriei de pat, practic tot timpul in masina erau haine fie puse la spalat fie gata de scos! Asa ca mereu trebuia sa pandesc masina ca sa pot baga si eu 2 ture. Acum aveam masina de spalat doar pentru mine! In astea 10 zile am descoperit si leaganul din gradina in care mi-am facut un obicei sa citesc. Inainte ma gandeam mereu ca Kassandra ma vede din camera ei, ma simteam urmarita asa ca evitam sa ies in gradina. Acum imi preparam cate un smootie, un ceai sau o limonada, in functie de vreme si ieseam in gradina. Ma bucuram de avantajele de a locui la casa, avantaj pe care il au majoritatea locuitorilor din Londra fiindca in Londra sunt destul de putine blocuri. O alta placere maxima din cele 10 zile de vacanta era muzica! Dupa cum va spuneam Kassandra cand era acasa punea radioul pe programul de pe plajele din Jamaica care mergeau non-stop. Melodiile  ce le puneau pe acest post chiar imi placeau dar dupa 2 luni simteam nevoia sa ascult si eu muzica de a mea. Asa ca acum ma trezeam  pe muzica lui Morcheeba, Nina Simone, Thievery Corporation, Adele, Amy Winehouse, Zaz etccc

Alta bucurie era vorbitul la telefon. Fiindca la Londra peretii sunt foarte subtiri evitam sa vorbesc la telefon dupa 10 seara si in general nu ma intindeam la discutii cu ai mei desi erau zile in care aveam nevoie. Acum era o placere sa pot vorbi cu mama, cu sotul sau cu I. Lungindu-ma la povesti despre Londra si viata fascinanta de aici.

Viata  singura la Londra era un Iad!

Acum dupa ce v-am spus partile bune sa va povestesc si partile rele. Cam dupa 2 zile dupa ce a plecat Kassandra am inceput sa am o stare acuta de nervozitate. Incepeam sa ma simt ca in primele zile in care am venit la Londra! Incepuse sa imi fie din nou frica. Simteam ca; casa Kassandrei e o responsabilitate imensa pentru mine. Ea avusese incredere in mine sa-mi lase casa cu toate bunurile pe mana mea. Cumva mi se parea chiar ciudat ca are atat de multa incredere in oameni insa aveam sa descopar ca asta este o calitate a englezilor, incearca sa nu te judece si sa vada partea buna in fiecare om. Pe cand romanii mereu judeca aparentele, iar invidia si frustrarile uneori ii fac sa se comporte ca niste animale si nu oameni. Asa reusesc sa umple paginile ziarelor Londoneze, cu crime, furturi, atacuri si alte minuni, iar din pacate ziarul Daily News se ofera peste tot gratuit. Asa ca stiind ca-s romanca si citind mereu ziarele ea totusi a plecat in Caraibe lasand casa in grija mea. 

Intr-o seara avand o discutie cu mama mi-a picat fisa ca daca cineva a aflat ca pleaca si vine sa o jefuiasca. Evident supozitii dar cum ziarele sunt pline de stiri care mai de care mai incredibile, totusi nu era atat de imposibil. Asa ca am inceput sa fiu foarte atenta cu geamul din camere, de la baie, cu usile spre gradina si usa din fata. Partea nasoala la Londra e ca gradinile nu au garduri intre ele. Da, poate au un gardulet despartitor, dar care si un copil il poate trece. Asa ca pe strada mea erau vreo 50 de case si vedeam gradinile la toti si teoretic puteam sa fac o plimbare prin toate. Practic nu stiu cat ar fi fost de legal .... Alta problema – nu imi cunosteam vecinii! In cazul in care ma trezeam cu cineva in casa puteam sa urlu cat vreau ca nu avea nimeni sa ma ajute, la fel cum nici parintii sau sotul prin telefon nu ar fi putut face nimic.

Si apoi partea cea mai nasoala a inceput dupa vreo 3-4 zile cand din pod in fiecare seara se auzeau niste sunete infricosatoare. Cand se umbla prin casa trosneau podelele zici ca locuia cu mine in casa. Deseori o intrebam pe mama prin telefon daca aude si ea si uneori zicea ca aude. Casa era cu etaj, toate casele de pe strada mea erau cu etaj, si aveam din gradina o usa care ducea undeva. Nu am vazut ca vreodata pe cineva sa intre sau sa iasa pe usa aia si oricum se mai intampla sa aud galagia asta (zici ca cineva muta mobila sau era in plina partida de amor nebun) si cand era Kassandra dar acum incepea in fiecare seara dupa 10 si uneori tinea pana dimineata. Era ingrozitor. Psihic obositor. Nu ma puteam obisnui. Din cauza galagiei erau zile in care stateam pana la 5 dimineata uitandu-ma la filme si apoi ieseam in gradina in speranta sa vad macar un rasarit de soare remarcabil. Dupa 10 zile mi-am pierdut speranta pentru asa ceva. O raritate prin locurile astea chiar si in iunie. Cand treceam prin gradina mereu ma gandeam sa apas pe clanta si sa vad unde duce usa aia. Dar mereu am dat inapoi gandindu-ma ca asta e genul de mister pe care e mai bine sa nu il investighez. 

Dupa o saptamana, intr-o zi in care chiar ma simteam terminata, nici serile tarzii petrecute la I. si oboseala dupa o zi intreaga plimbandu-ma prin oras nu ma ajutau am cautat pe google un diagnostic si un remediu. Am gasit repede un un dictionar medical online care mi-a dat diagnosticul intr-o secunda: atac de panica, astenie, apatie si asta doar la litera A. 

In sfarsit dupa 10 zile s-a intors Kassandra cu un cadou frumos pentru mine si totul a revenit la normal, zici ca nu plecase niciodata, iar vecinul de sus isi terminase energia fiindca foarte rar mai auzeam ca muta mobile la 3 noaptea. Concluzia finala e ca nu mi se mai parea o idee buna sa stau singura si preferam de 100 de ori sa o am pe Kassandra cu mine.

Citeste toate articole despre Londra aici --> ANGLIA

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!