Drumul spre Maroc! (Episodul 1)

Hai sa o luam cu inceputul.

Povestea ar fi cam asa ` Intr-o zi de februarie pe cand sarbatoream cu fetele sfarsitul primei sesiuni l-am cunoscut pe el. Un marocan inalt, dragut, student in anul 4 la medicina in Cluj`. Dupa cateva povesti interesante, asezonate cu cateva sticle de bere si mult dans am ramas sa ne intalnim maine. Si ne-am intalnit a doua zi .... si de atunci am ramas impreuna. A trecut timpul si ne-am mutat impreuna, apoi l-am prezentat parintilor, apoi a venit inceputul anului doi de facultate si noua ne era tot mai bine. Incepusem povestile despre Maroc cu o serie de intrebari tampite de genul : `Aveti asfalt?` :))) si a continuat sa imi raspunda la multeee intrebari.

Pana in anul 1 de facultate nu ma pot lauda cu cine stie ce calatorii si nici cine stie ce cultura in domeniu. Totdeauna mi-a placut sa calatoresc, dar in afara de excursiile prin Romania, taberele la mare si cele 10 zile petrecute cu mama la Budapesta nu vazusem nimic.

Despre Maroc, culmea, stiam destul de multe din serialul Clona, pe care l-am urmarit cap-coada si tare mult mi-a placut. De atunci am visat mult sa ajung si eu in Maroc, in special in Fes!!! Doar ca stiti voi cum sunt filmele, facute in studio si super regizate nu stiam eu cat la suta din film chiar exista in Maroc si cat la suta e regizat. El imi explica ca Fes-ul unde fusese filmat Clona e asa cum il vad in film dar oamenii si mentalitatea nu mai sunt chiar asa in ziua de azi, aia e mai mult traditia si numai cei in varsta mai au treaba cu ea.

Si dupa multe seri in care am povestit despre Maroc intr-o zi total pe neasteptate ma intreaba: Nu vrei sa mergem in Maroc?
Asta se intampla prin 2 decembrie si in 12 decembrie aveam deja avionul! Stiu ca atunci m-a costat o avere, nu ca acuma nu as gandi la fel : 480 euro! Probabil ca daca il luam cu multe luni dinainte ieseam mai ieftin, dar oricum e bine si asa.

Zburam : Bucuresti-Madrid-Casablanca cu o companie aeriana spaniola: Iberia. Prima parte a calatoriei a fost cu trenul de la Cluj la Bucuresti. A fost crunt din cauza caldurii. Afara eram -15 grade, iar in tren +30. Si noi imbracati cu palton,cizme, tinuta de iarna. Pana la urma ne-am schimbat in tricou dar chiar si asa curgeau apele pe noi.

Concluzie ... am inceput cu o noapte nedormita.

Am ajuns in Otopeni pe la 10 dimineata. Avionul il aveam la ora 17 asa ca tot timpul motaiam pe fundalul opertoarelor care in fiecare 10 minute ne reaminteau sa avem grija de bagaje. Timpul a trecut greu .... dar pana la urma s-a facut ora 15 cand trebuia sa fim chemati la check in. S-a format coada, si asteptam. Era plin de oameni, de bagaje, copii, pentru mine erau o adevarata nebunie. Peste 30 de minute am fost anuntati sa revenim la locurile noastre ca avionul are ceva defectiune tehnica si vom pleca cu intarziere. Eu eram foarte emotionata ca voi merge prima data cu avionul, tara noua, cultura noua, aveam un cocktail de sentimente, temeri, intrebari ce vajaiau in capul meu, plus oboseala, ce mai eram gata. Cand am auzit ca trebuie sa mai astept, dupa ce deja am asteptat atata mi s-a facut rau. Am intrebat la ghiseu cata intarziere vom avea .... cam 3 ore! Fraza asta a fost ca o caramida trantita in cap. Pai si cum mai prindem urmatorul avion? Veti sta in Madrid pana la urmatorul zbor spre Casabalanca.

Nu se poate .... eram a naibii de furioasa si nu eram singura. Pana la urma am facut o alinta cu alti calatori care mergeau in Maroc si ne-am pus pe scandal. Mai era un cuplu romano-marocan si 3 tipi ceva `buisniss-mani bazati` care injurau de mama focului ca ei au de primit ceva colet in Casablanca si de acolo au conexiune spre Guineea si ca asa vor face 3 zile pe drum. Dupa ce au dat ei ceva telefoane am primit anuntul salvator. Pe noi, celalat cuplu si binenteles cei 3 care au rezolvat problema ne vor trimite cu Lufthansa in Frankfurt si mai departe in Casabalanca si diferenta ar fi de o ora asa ca vor prinde avionul spre Guineea.

Lux! Nu stiam eu aprecia prea bine atunci, insa gandidnu-ma acum asta ar fi cuvantul! Lufthansa e o companie aeriana scumpa si da se vede diferenta. De la mancare, la servire, personal, scaunele din avion, ambianta .... tot!

Calatoria cu avionul a fost o experienta frumoasa, cu tremurat picioare si palmi umede, cu frica de turbulente dar ... cand stiam ca doar asa voi putea ajunge in Maroc imi treceau toate grijile.

Am ajuns in Frankfurt unde am vazut prima data un aeroport .... mare! Cu multe magazine, cu multe suveniruri, cu niste preturi de mi se bulbucau ochii .... si tot acolo am avut primul contact cu marocani. Prima impresie a fost ca sunt galagiosi! Daca pe Otopeni tot ce auzeam era operatoarea sacaitoare aici nu puteai auzi nici un operator din cauza galagiei. Toti erau in elementul lor, toata lumea povestea cu toata lumea ... era full de copii!! Fugeau, se jucau, mancau, urlau, era ceva de nedescris! Am incercat o conversatie cu celalat cuplu : ea romanca el marocan care mergeau pentru a 5-a oara impreuna acasa la el, undeva langa Fes ( va dati seama cum mi-a crescut inima ) si mi-a povestit cate ceva despre Maroc, dar in toata galagia am ramas cu foarte putin.

A doua parte a calatoriei mi s-a parut scurta, probabil tot din cauza galagiei. Lumea se ridica, mergea la discutii la 4-5 randuri distanta, era ca la piata. La aterizare ni s-a dat un folmular pe care trebuia sa il completam pentru politie si cu asta s-a terminat prima mea calatorie cu avionul! Am ajuns in Casablanca la 12 noaptea.

Primele minute ..... multe socuri:

1. Din terminal m-a lovit caldura, nici nu mai trebuie sa va spun ca erau 20 de grade la 12 noaptea, iarna!

2. Mi s-au infundat narile de mirosul puternic de sare zici ca eram pe marginea oceanului ... cand de fapt oceanul e hat departe!

3. Acesta a fost cel mai puternic soc .... era plin de oameni de culoare imbracati in niste haine lungi, albe cu inimioare verzi si o harta pe mijloc, care dormeau pe jos in aeroport, unii peste altii, printre bagaje, sticle, mancare, femei care-si alptau copii .... Helloo am ajuns in Africa!

4. Langa banda rulanda care ne plimba bagajele, erau mormane de bagaje pana in tavan, unele deschise, din unele iesea un putec de material, altele erau sfasiate de-a dreptul! Deja imi vedeam bagajul vandalizat ... dar nu, a iesit intact pe banda, l-am luat, am trecut de politisti, de interogatoriu, si am iesit in sfarsit afara!

Cum am iesit au sarit pe noi taximetristii, sa ne convinga ca ei ne duc la cel mai bun pret, dar i-am refuzat frumos si ne-am dus la altii pe care prietenul meu ii considera mai cinstiti.

Ne-am pus bagajele si am inceput aventura pana acasa.

Prin intuneric si viteza zaream doar palmieri, da, multi palmieri, leandrii, trandafiri japonezi ... cu cat mergeam mai mult incepeam sa mai zaresc si o casa in departare, apoi primul cartier cu case din carton, lipit de el altul cu case putin mai `moderne` aveau si parabola .... apoi am intrat pe autostrada ( ca da in Casabalanca autostrada trece prin oras ) si nu am mai vazut decat cladiri industriale. La un moment dat am iesit in oras unde erau blocuri, la unele geamuri era lumina semn ca nu suntem intr-un oras mort desi pe strada era pustiu! Nici masini nu treceau. Mama ... Clujul la ora asta e aranjat de sarbatoare, cu lumini de Craciun, cu zapada, la ora asta tinerii merg in cluburi ... si aici totul doarme! Si-n curand am dormit si eu !

Asta a fost prima mea calatorie cu avionul si primul contact cu Maroc!

Thanks for visiting,

Am locuit 1 an in Maroc, toate articolele le gasiti aici --> MAROC

Urmareste-ma pe Facebook Click Aici! /Mersi 

 Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!