Poble Espagnol - echivalentul satului roman in Spania

Am ajuns in Poble Espagnol (satul spaniol) destul de tarziu dupa o mica intariziere ce a avut-o trenul ce m-a dus din Montsserat. Desi planul era sa vizitez ceva mai mult din Montjuic am ramas sa intru doar la satul spaniol si sa dau o fuga rapida de 1 ora jumate cat mai era pana la inchidere. 

Am platiti biletul, 9 euro, mai scump decat stiam eu ca va fi, si am intrat. Am ajuns direct intr-o piateta imensa,  cu putini oameni, imprejmuita de case ce aveau usile inchise, putin cam deprimant.

Am stat putin sa studiez harta ce am primit-o urmand sa ma plimb dupa sageti fiind atenta la designul cladirilor si regiunea de unde provin ca sa vad ce ma atrage mai mult pentru o viitoare destinatie in Spania. Am ramas la vechea mai obsesie, Andaluzia care acum ma cheama si mai tare!

Cand mi-am dat seama ca am strabatut mai bine de jumatate din harta in 20 de minute am zis ca e timpul sa o iau mai incet desi nici pana atunci nu pot zice ca ma-m grabit. Am intrat la toate magazinele de suveniruri si ateliere mestesugaresti, m-am uitat pe toate meniurile restaurantelor incercand sa dibuiesc o reteta traditionala ce nu am incercat-o,  dar nu am gasit. Tin minte ca muream de sete si peste tot vedeam numai carafe cu sangria, vinul lor cel dulce si aromat servit cu lamaie si extrem de rece, de care m-am indragostit de cum am ajuns in Barcelona. Noroc ca aici era cam scump, 15 euro carafa, pe care  daca o plateam trebuia sa o beau, si la cat de obosita eram nu era o idee prea buna! 

Mi-a placut satul spaniol poate la fel de mult ca satul roman (Muzeul ASTRA Sibiu). Daca ar fi sa fac o comparatie intre ele as spune ca muzeul nostru este mai autentic, mai traditional, mai taranesc. Satul spaniol infatisat de ei e mai modern, de drept e si nou deci bine intretinut, intreg ansamblul e cam 30% din muzeul nostru, cam mic! Un plus mare il are pentru restaurantele din toate regiunile Spaniei, pentru domeniul marketing unde se pricep bine spaniolii. Nu ai cum sa nu te bagi in magazinele cu suveniruri, sunt prea multe, aproape fiecare casa e un magazin :))) si asta te face sa-l simti un loc locuit, cel putin populat, in comparatie cu Muzeul ASTRA care era pustiu cand am fost noi!  

Apoi o experienta de neuitat am avut-o la unul din restaurantele satului. Apropo de ele, mi-a placut si modul in care le-au integrat, mi-a placut si design-ul lor, cumva rustice dar in acelasi timp cu stil. M-am oprit si eu la unul mai putin pretentios fiindca nu avusesem in plan sa mananc in acest complex dar fiindca am vizitat totul prea repede si simteam ca lesin de foame am zis sa fac un sacrificiu in buget. Am comandat gratar cu cartofi prajiti (stiu cam netraditional dar toate mancarurile traditionale erau peste 15 euro). Chelnerita era foarte prietenoasa asa ca la final m-a intrebat daca nu vreau o prajitura de a lor, traditionala, foarte buna. Cum sa refuz un desert? Mai ales ca era doar 3 euro. Si am primit o tarta cu blat de tort si un paharel de vin dulce si foarte aromat cu gust de stafide, ce se bea cu prajiturica adica se varsa pe ea, dar chelnerita vazand ca nu sunt de acolo mi le-a adus separat sa vada daca imi place. Mama, vinul ala era un deliciu! Am mancat 2, mai mult pt acel sirop cu alcool decat pt partea de prajitura. Oricum combinatia a fost excelenta! La final mi-a parut rau ca m-am zgarcit fiindca meniul + 2 prajituri m-a costat 12 euro, deci ce era 20 dar macar am ramas cu amintirea prajiturii :)))

Iar pe final va mai pun cateva poze din satul spaniol, nu prea multe fiindca mi-a murit bateria la camera pe cand eram pe la mijlocul lui :( .....

     

Citeste aici mai multe articole despre--> Spania - BARCELONA

Propuneti mai departe: Dati si voi un Like si un share/Mersi Click Here!

 Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)