Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Sacrificiile si calatoriile - discutii turistice

Sunt si am fost criticata. Intotdeauna:

*''Cum e aia sa locuiesti in chirie si sa calatoresti''.... mai bine ai plati rate pentru un apartament! 
sincer nu vreau sa fiu tinuta intr-un loc de niste rate la banca pentru un apartament care momentan  nu mi-l doresc!
*''De ce nu iti cauti un job stabil bine platit, lasa ca ai timp sa calatoresti la pensie''
Stati linistiti voi calatori si la pensie, si pana la pensie .... mi-ar placea si mie un job stabil si bine platit, dar nu l-am cautat prea mult pana acum fiindca nu a fost cazul, si daca e sa mai am timp liber, vreau sa profit de el facand ceva ce imi place! Am toata viata inainte sa muncesc, sa fiu la program, sa imi fac vacanta de 3 saptamani ....stati linistiti, nu sunt cu regim special!

**''Iara pleci, dar numai acum te-ai intors'' -  ''Ohhh Valea Loarei .... asta e exorbitant, nu voi ajunge acolo niciodata'' -  ''In Maroc, daca mi-ar da si maica-mea bani si eu m-as duce'' (serios???) -  ''ce norocoasa esti'' (stiu)  -  ''nu imi mai zi de vacante ca a mea e peste 8 luni, hai sa vb despre altceva''
In concluzie cam asta am auzit de cand am inceput sa calatoresc! Ca sunt iresponsabila, ca nu ma intereseaza de viitor, ca ar trebui sa pun bani la ciorap sau macar sa ma inham la o rata, ca calatoriile sunt niste extravagante si eu sunt o snoaba fiindca de fapt, nu mi le permit, dar cand ma intreaba lumea ce am mai facut incep ''sa ma laud'' cu vacantele mele (si mama ce s-o da lumea peste cap din cauza asta) ca am devenit o pretentioasa si in loc sa ies la distractie ca inainte acum tot timpul ma plang ca nu am bani si apoi iara trantesc o vacanta! Cam astea sunt reprosurile ce le aud si le platesc fiindca imi place sa calatoresc! Lumea e rea si invidioasa! desi nu au de ce ...



Si fiindca multi dintre cititorii mei au poate aceleasi impresii, m-am gandit sa va lamuresc, poate dupa acest articol o sa ma cunoasteti mai bine

  • Nu provin din cine stie ce famile bogata, nu sunt fata de bani gata si nici nu am fost. Dovada ca pana pe clasa a 12-a singura iesire in strainatate a fost cu mama 10 zile la Budapesta. Cu eforturi si sacrificii! (Vecinii mei de nici 12 ani au vazut mai multe tari si locuri decat mine) .....
  • Intotdeauna ca sa fac o vacanta am facut sarcrificii! Am muncit, am mers pe coclauri sa fac chestionare, mi-am luat injuraturi si am riscat urcand in masina nu stiu cui la ocazie, cine stie pe unde prin tara! Ca sa fac bani! Ca sa ma pot duce la iubitul meu in Maroc, ca sa pot sa imi platesc excursia cu facultatea, sa imi platesc excursia de studii, sa pot sa plec in Italia, Paris si alte locuri! 
  • De cand am inceput sa calatoresc, am inceput sa fac si economii, sa pun rate la borcan pentru urmatoarea vacanta, am inceput sa imi iau haine de nevoie, nu de fite si firme, nu ca nu mi-ar placea ZARA, H&M, George, Nike, Adidas, Reebok, dar pur si simplu nu le poti avea pe toate in viata!  
  • Pt a face economii am facut tot felul de nebunii, mai ales in anii de facultate! Mi-am vandut locul din camin si am dormit clandestin la prietene in camera pe o saltea gonflabila, cred ca mai bine de 1 an (in schimbul unui microunde si a unui laptop pe care le-am dus in camera sa le folosim la comun) maica-mea nu avea timp sa imi faca pachet cu mancare (stiti voi cum se trimite la studenti) asa ca imi dadea bani mai multi, pe care eu ii puneam la borcan si mancam supe la plic, paine cu pateu, paine cu margarina si dulceata .... mancarea studentului sarac!Nu imi cumparam cartile pentru cursuri ci citeam si imi extrageam informatie pe foi, sau daca era prea mult imi xeroxam cartea la comun cu alte colege :))) etcccc

  • Am inceput sa ies rar, eu care eram o petrecareata, care iesea uneori in fiecare noapte in club, o data ce am devenit mama nu s-a mai putut pastra viata de tanara necasatorita si fara copii, asa ca am lasta-o mai moale, spre exasperarea prietenilor care ziceau ca sunt tanara si am toata viata inainte pentru a face sacrificii si planuri de viitor ..... Puteam sa ies, fiindca sotul meu e unul din cel mai ingaduitori soti pe care mi i-a putut da D-zeu, care ma lasa sa merg oriunde, oricand, si are grija de copil, care ma intelege ca sunt tanara si anii astia nu o sa ii primesc inapoi cand copilul va fi mare, dar nu vreau! Nu vreau fiindca o vacanta e mai potrivita pentru statul meu, fiindca ma face mai fericita decat o saptamana prin cluburi alaturi de prietenii mei care traiesc in continuare viata de student!Nu zic ca nu imi lipseste uneori, dar e si asta un sacrificiu ...Binenteles ca apoi aceeasi prieteni ma critica ca de ce aleg vacantele, mult mai costisitoare dupa parerea lor, si degeaba le explic eu ca daca ar inceta si ei doar o luna la viata de noapte ar economisi deja o gramada de bani care in 3, 4 luni se aduna, si si-ar permite si ei o vacanta! Dar oamenii care nu cunosc, nu cred!
  • Am renuntat sa ies prin restaurante, nu ca inainte eram abonata dar totusi am trecut pragul la majoritatea restaurantelor din Cluj. Acum ma rezum la 1-2 pe luna.
  • La teatru, la opera sau la concert nu m-am mai dus de vreo 3 ani! Nici pana atunci nu exageram dar totusi nu era luna sa nu asist la vre-un spectacol! Acum daca socotesc banii de mers pana la  Cluj, Biletul de intrare, taxi, prefer sa tin acei 50 ron la ciorap si sa ma duc la un spectacol in strainatate sau sa imi iau ceva din alta tara .... si ma uit pe youtube, cand primesc recomandari.
  • In ultimul timp am renuntat sa mai merg la nunti, botezuri si alte evenimente! Decat daca e absolut necesar! Nu am datorii si deci imi permit sa renunt la ele! Sunt costisitoare si daca le aduni pe toate dintr-un an, faci de-o vacanta!
  • Am incetat sa mai imi cumpar tone de parfumuri, creme, accesorii(pe multe nici nu le-am folosit niciodata), imi cumpar mai rar carti si mai trec si pe la anticariat,;revistele gen Avon, Orifflame, Amway nu le-am mai rasfoit tot cam de 3 ani, nu de alta dar sa nu ma mai tenteze; am renuntat la masaje si cuafor, din pacate si la fitness, dar asta vreau sa reiua cat de curand! Am descoperit ca pot sa ma vopsesc si acasa, fiindca am parul lung la cuafor imi luau o tona de bani, acum chiar daca cumpar 2 tuburi de vopsea, sau una profesionala, tot nu e nici jumate pretul de cuafor! Am lasat-o mai moale si cu hainele pentru copii, sunt frumoase, sunt moderne, imi vine sa-mi mananc printisorul cand il imbrac de zici ca e copil din reviste, dar .... costa cam mult!


Au mai ramas doar micile placeri (cate o prajitura de la cofetarie), o iesire pe saptamana cu fetele, ducem copilul la Circ si Lumea Copiilor, cumparam imbracaminte, incaltaminte, genti si alte prostii, dar cu masura! 

Nu ma plang, fiindca stiu ca toate obiectele astea nu ar egala experienta si fericirea ce mi-o aduce o vacanta! Merita fiecare sacrificiu si niciodata nu imi pare rau pentru deciziile mele! Am vazut locuri extraordinare, am cunoscut oameni extraordinari, am trait cat pentru 40 de ani! Nu am de ce sa ma plang ....
Vroiam doar sa stiti ca poate din articolele mele nu ati reusit sa ma cunoasteti, poate unii ma invidiati, poate credeti ca am o viata foarte frumoasa ..... vreau sa stiti doar ca singura incerc sa mi-o fac ....
Calatoresc low-cost, cu banii economisiti imi fac un program la sange, pentru a vedea cat mai multe! Adica nu strang banii ca sa ma duc sa ii 'prad' prin alte tari, ci ca sa vad ceva cu ei! Cand sunt acolo fac din nou economie: iau carduri, ma informez atata ca uneori stiu mai bine decat un localnic, numai ca sa prind reduceri, intrari gratuite la obiectivele turistice, locuri in care sa ma pot distra gratis sau pe bani putini! Fac in asa fel incat cu banii stransi sa stau cat mai multe zile (chiar daca conditiile nu sunt nici de departe ca acasa) si sa vizitez cat mai mult! S-a intamplat si sa nu am cu cine sa ma duc in vacanta (cum va spuneam, prietenii mei au alte interese) asa ca m-am dus singura! Nu e nici o problema, m-am obisnuit, acum chiar imi place .....

Acum va intreb pe voi:

ShakukaZazuzaLiliana MarycixNiceTibiModnizaSibiu,  

ce sacrificii faceti pentru pasiunile voastre?


Unul din lucrurile care imi plac cel mai mult cand vine vorba de calatorii e sa vorbesc despre ele! Asa ca va invit sa va asezati confortabil, alaturi de un pahar sau un snack si sa incepem sa povestim ... astazi despre sacrificiile ce le facem pentru a putea calatori! Fiecare e liber sa raspunda la orice comentariu, va cer doar ca raspunsurile ce le dati sa fie de bun simt! 

Si sa nu credeti ca am uitat de promisiunea facuta inca de la inceput: Fiecare participant la discutii turistice va  primi un link in articolul urmator din aceeasi serie!

Thanks for visiting,



Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

41 de comentarii : Leave Your Comments

  1. Draga mea. Nu esti singura care gandeste asa. Mergi mai departe si urmeaza-ti inima. Te apreciez pentru curaj. Si eu fac cam la fel. Poate nu asa palpitant ca tine, dar prefer sa nu am casa mea, dar sa vad lumea. Eu zic ca esti pe drumul cel bun. Si nici nu trebuia sa te justifici. Mersi pentru jurnalul de calatorie in Italia. Am fost in Levanto, asa cum tu ai zis si nu am regretat. La cat mai multe calatorii impartasite cu noi, cei care te urmarim din umbra. Cu drag, Ral

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu sunt in mare parte de acord; pentru ce sa tot strangi daca te poti bucura calatorind; si acele bucrii nu prea se compara cu nimic; eu regret doar ca am inceput mai tarziu

    RăspundețiȘtergere
  3. Pot sa dau link? Am scris si eu pe aceeasi tema.

    RăspundețiȘtergere
  4. Scuze ca ma bag, chiar daca nu m-ai invitat la finalul articolului, dar vroiam sa-ti spun ca ma regasesc mult in povestea ta. Stiu si eu cum e sa te lovesti de ce zic altii, stiu ce inseamna sa faci sacrificii, si astea doar ca sa pot calatorii.

    Inainte sa calatoresc si eu asa mult, mi se parea ca tre sa ai multi bani ca sa poti pleca la munte in fiecare w-e, cum faceau unii. Dar cand am inceput si eu sa fac asta, am vazut ca nu e chiaaar atat de scump. Si daca nu dau in timpul saptamanii banii pe prostii, chiar imi raman bani sa plec chiar si in fiecare w-e daca am chef.

    Cel mai tare a fost cand am primit de curand o intrebare de la cineva de pe facebook cu care nu ma cunosc mai deloc: auzi da tu faci bani din calatoriile astea, ca tu toata ziua te plimbi? :))) In primul rand ca nu ma plimb toata ziua, am si eu un job in timpul saptamanii totusi, si in al doilea rand nu, nu fac niciun ban. Doar ii cheltui :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. clar...esti iresponsabila ! :)))
    dar , stai asa !
    vreau si ioooo ... iresponsabilaaaaa !!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ral multumesc mult pentru comentariu! Ma bucur ca ti-a placut in Levanto.
    Am simtit ca trebuie sa spun si cine sunt eu, cea din spatele calatoriilor de pe acest blog!De aceea tin sa ma justific! Imi doresc ca pe viitor sa fac mai des asta! Nu vreau ca oamenii sa isi formeze o impresie gresita, sa creada ca pentru a calatori trebuie sa fii fiica/fiu de ministru, sau ca eu as fi privilegiata! Mi-ar placea ca toti sa citeasca acest articol si sa intelega ca tot ce vrei si tot ce visezi poti sa iti indeplinesti in timp ... cu putin efort!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sophie mai bine mai tarziu decat niciodata :)

    Liliana cred ca am citit articolul, dar poti sa pui si link-ul pentru a-l reciti :)

    Alexandra, scuze, greseala mea fiindca am uitat sa pun in articol ultima parte care explica care e faza cu invitatiile ....
    Din pacate cred ca noi pasionatii de calatorii, cam toti ne lovim de asta, de rautati si invidie! Unii nu stiu si unii nu vor sa stie ca se poate calatori si ieftin, daca esti dispus sa renunti la confort ...

    Iar unii nu pot sa intelega pasiunea asta, ei o vad ca si cum tot ai face vacante pentru distractie si relaxare, nici nu stiu ca de fapt vacantele noastre sunt foarteee obositoare si distractia are alte conotatii, dar uneori e mai bine sa ii lasi sa creada ce vor ...

    Coco acum lumea va spune ca te-am influentat :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. http://placerea-de-a-calatori.blogspot.com/2011/05/buget-de-calatorie.html

    Enjoy!

    RăspundețiȘtergere
  9. Aliceee, prin faptul ca ai mentionat ca esti calator indepdendent, ca te axezi pe tot ce inseamna low-cost, ai spus totul despre tine, nimeni nu te judeca, oricum nu are nimeni acest drept, ca iti urmezi pasiunea, ca iti indeplinesti visurile. Dimpotriva, ar trebui sa fii admirata si apreciata pentru asta. Din pacate, momentan, situatia de criza nu-mi permite sa economisesc nimic, chiar daca as vrea sa fac sacrificii, nu am cum. Dar sa stii ca, in cazul meu, pasiunea pentru calatorii e egala cu cea pentru haine si cosmetice...

    RăspundețiȘtergere
  10. Liliana ms :), I will read it

    Nice stiu ca asta ar trebui sa insemene dar totusi multi nu inteleg ca si pt banii aia putini (de calator independent) tot trebuie sa tai altceva de pe lista, calatoriile sunt intradevar mici extravagante pentru un roman obisnuit, 300-400 euro pe o vacanta, nu e chiar un fleac (cate haine si chestii mi-as putea lua de banii astia :))) ....
    Eu am scris despre sacrificiile mele, si inca nimeni nu mi-a raspuns la intrebare, vreau sa vad altii ce sacrificii fac pentru pasiunile lor, dar stiu ca articolul asta probabil e putin socant si de aceea multi nu vedeti esenta :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma, ce simpatica esti cu cuaforul tau! :)) Auzi, daca tot ai renuntat la atatea, io zic sa scoti si prajitura aia saptamanala ca zaharul nu e deloc sanatos si ingrasa. Stiu, cofetaria "Dana", stiu...

    Aveam o parere mai buna despre turdeni, dar daca e precum spui tu...ce sa zic? schimba prietenii, daca-ti dezaproba modul de a gandi sau petrece timpul liber. Prietenii nu-s pentru vesnicie, ne insotim cu cei cu care ne place sa "calatorim" sau care impartasesc modul nostru de-a intelege lumea, viata.

    Nu, eu nu am asemenea probleme sau poate nu le dau importanta. Toti din jurul meu stau "drepti" (familia, adica), ii anunt in ultimul moment ceva de genul: maine plec la Roma, stau 4 zile, ma intorc marti- si ma duc de cate ori vreau si pot in strainatate, iar prietenii mei sunt la fel, care pot si au cu ce merg cat de des, care nu, viseaza la ziua cand o sa poata. Probabil ca unii (dar nu prietenii) mai si comenteaza, dar daca o fac in spatele meu, nu conteaza, daca o fac in fata, i-am salutat din mers.

    Sacrificii? ideea e ca daca turismul e o pasiune, atunci e o prioritate si e normal sa renunti la mari/mici placeri costisitoare pentru a strange bani de calatorii. Nu e un sacrificiu, sacrificiu e cand spui "aceste renuntari ma doare".
    Asa ca pot sa spun ca nu cred ca as face sacrificii pentru a calatori, dar as strange cureaua, ori de cate ori ar fi cazul, pentru a-mi face suma necesara.
    Dar, ca stil propriu, niciodata nu plec cu ultimul banut (ei, aici fiecare intelege ce vrea...) din casa/cont si niciodata nu cheltuiesc toata suma cu care merg in calatorie.

    RăspundețiȘtergere
  12. sunt de acord cu tine! viata e prea scurta , ca sa adunam .da , sacrificii intodeauna , dar placerea de a calatori e ceva de nedescris. nu vreau saadun, vreau sa-mi aduc aminte de ceva frumos.pup

    RăspundețiȘtergere
  13. N-as da palate, pentru vacantele mele cu ai mei doi dragi! Ce folos sa stai intr-un viloi si sa nu vezi decat peretii casei tale? Trebuie sa vezi lumea, e cel mai important lucru. Eu te felicit ca ii areti copilului tau lucrurile frumoase ale acestei lumi! Calatoreste in continuare! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Vad ca pe mine m-ai uitat, deci ma consideri cumva vreo bogatasa, ceva... :)

    Nu, nu sunt bogatasa, muncesc si eu ca toata lumea, si da, cel mai mare concediu este de 2 saptamani (nu 3, apropo a luat cineva vreodata 3 saptamani legate pe aici?).

    Si eu fac sacrificii (nu sunt o fire cheltuitoare care sa o arda prin cluburi, nici nu imi cumpar haine de la Zara - nu din Romania cel putin :)- ca tot ma facea cineva mincinoasa la tine pe blog cand spuneam ca in Spania in perioada de rebajas, adica august, gaseti hainite la 5-10 euro de la Zara, Pimkie, Berscha, Springfield etc etc).

    La restaurant ies tot de maxim 2 ori pe luna, cateodata nici atat, la film, 1 data pe luna etc de vopsit nu ma vopsesc la coafor, ma vopseste iubi - va vine sa credeti? - NU! nu a luat cursuri de vopsit parul, dar stie sa urmeze indicatiile :), nu imi fac manechiura si nici pedichiura la salon de frica si ma ocup singura asa cum stiu etc etc

    Ideea principala este: exista oameni care stiu sa-si urmareasca visele si sa le indeplineasdca, si oameni care il iau pe NU in brate, si pe deasupra sunt si invidiosi pe cei care indraznesc ceea ce ei nu vor sa indrazneasca. Viata este scurta, nu traim pt totdeauna, si ma intreb cum poate cineva numi viata statul intre pereti sau in acelasi loc CAND LUMEA ESTE MARE SI FRUMOASA!!!????

    Stii ce m-a indreptat pe mine catre calatorii, inafara de "zodie"? Un magnetel de frigider cu mesaj. Stii ce scrie pe el? "E timpul sa traiesti viata pe care ti-ai imaginat-o!" Acum troneaza pe mijlocul usii frigiderului, alaturi de multi alti magnetei de pe unde am umblat.

    Oameni buni, banii nu trebuiesc sa fie un scop in viata, sunt numai un mijloc! Amintiti-va asta! Si nu-i iubiti, dar gasiti-le un scop care sa va deschida porti spre locuri sau hobbiuri demne de urmat in aceasta viata!

    Alice, aminteste-ti ca majoritatea oamenilor este o turma in cadrul careia fiecare membru il copiaza pe cel de langa el. Iar individul nu mai are personalitate, ci devine "ceea ce trebuie". NU! Ei devin "ceea ce trebuie", noi suntem "cei ce traim"!

    RăspundețiȘtergere
  15. Alicee, eu cred ca abordarea ta e gresita : niciodata nu trebuie sa te justifici in fata nimanui, indiferent ce.
    Pentru ca unii oricum nu or sa-si schimbe parerea, altii nu vor intelege,
    plus ca nu esti datoare nimanui ca nici un raspuns.
    Eu cat eram studenta, adica primeam bani de la ai mei, aveam pasiune pentru muzica.
    Acum, dintr-un salariu de 7 milioane, chiar nu am ce sacrifica.
    Raman insa la parerea ca nu trebuie sa ne judecam unii pe altii dupa nici un criteriu, fiindca niciodata nu suntem plasati in postura celuilalt.

    RăspundețiȘtergere
  16. Sa stii ca te admir pentru toate sacrificiile pe care le-ai facut pentru a-ti indeplini visul de a calatori. Acum mi-am dat seama cat de mult iubesti sa calatoresti, sacrificiile vorbesc de la sine.
    Ce sacrificii fac pentru pasiunea mea? Pai acum sunt pasionata de carti si ceaiuri...care costa. Asa incat deseori cheltui bani pe ele si raman mai putin de haine noi, cosmetice, iesiri in oras. Dar niciodata nu-mi pare rau.

    RăspundețiȘtergere
  17. pai asa si e...m-ai influentat , clar ! dau vina pe tine ! altfel cum ? la varsta mea :) sa fac d-astea ? sa stii ca intre 14 si 18 am facut si eu o expeditie in tara vecina , da' e secret...nu stie decat fiica-mea :)pe bune !

    RăspundețiȘtergere
  18. Felicitari pentru determinare si pentru sinceritatea cu care ai povestit. Sper ca nu te-a enervat careva cu vreun comentariu aiurea ...

    Fiecare este liber sa-si consume resursele (bani, timp, cunostiinte) asa cum crede el ca e mai bine. Suma resurselor fiind cam constanta, este clar ca trebuie sa mai ajustezi dintr-o parte ca sa pui in cealalta.

    Eu nu calatoresc chiar asa de mult ca tine, insa tot simt ca fac sacrificii la ... timp. Adica economisesc timp pentru vacante. Nu-mi mai iau o zi de concediu aiurea pentru cine stie ce nevoie, leg zilele de concediu de zile libere si weekend-uri etc.

    Asta inseamna ca alte placeri (gen pescuit) trebuie sa le contabilizez pentru weekend-uri, cand sunt si alte evenimente (cursuri, nunti, concursuri de dans Daria etc.)

    In concluzie, sacrific din timpul alocat altor placeri pentru a avea timp de vacanta (de exemplu n-as renunta la cele 2 saptamani de vacanta in Grecia).

    Spor!

    RăspundețiȘtergere
  19. Sunt de parere ca justificarile nu isi au locul. Pesemne ca oamenii care iti adreseaza respectivele intrebari sunt destul de incuiati, din moment ce le adreseaza. Se pare ca la noi in tara a avea o casa pe care o platesti cu pretul lipsurilor timp de 25 de ani este realizarea suprema. Din contactul meu cu tarile ma rasarite am vazut ca exista o atitudine total diferita fata de calatorii: sunt privite ca o modalitate de introspectie, de imbogatire spirituala si culturala, sunt necesare.
    Eu datorita calatoriilor am decis sa fac schimbari majore in viata mea. Tristetea care ma lovea ori de cate ori ma intorceam de undeva, diferentele uriase, toate lucrurile ce nu-si aveau locul si-mi sareau in ochi m-au determinat sa zic: ''Eu plec'' si sa incerc sa gasesc ceva.

    Concluzia, daca cineva te mai intreaba ceva de genul intr-un mod malitios si nu curios, poti sa-i spui ca oricum nu ar intelege din moment ce te intreaba.

    RăspundețiȘtergere
  20. Revenit. Haidem sa nu-i facem incuiati nici pe cei ce gandesc ca prioritar ar fi sa-ti cumperi o casa, ca asa si ei au dreptul sa-i faca nesabuiti pe cei ce se plimba prin lume si stau in chirie. Cred ca fiecare trebuie sa-si croiasca viata asa cum crede el de cuviinta, dupa valorile lui (conteaza aici ce e prioritar la fiecare intre siguranta si cunostere-curiozitate-placere). de obicei prieteniile cele mai durabile sunt intre oameni care au valori comune (tradus si prin acelasi mod de-a gandi).

    RăspundețiȘtergere
  21. Alicee, fiecare cu ideile si lumea lui. Daca tu vrei sa calatoresti, treaba ta, daca altii vor sa stea legati de o casa, e treaba lor. Mie niciodata nu mi-a placut sa critic si sa stau sa vad si sa discut ce se intampla in gradina vecinului. Cred ca fiecare din noi stie ce inseamna sa faca sacrificii, nu neaparat pentru calatorii, ci pentru orice vis pe care vrea sa-l implineasca. Al meu este fotografia si pe planul doi calatoria si de fiecare data am facut sacrificii pentru aceste 2 hobby-uri si nu o sa ma opresc aici. Mai am inca multe de vazut si invatat, cred ca asta este frumusetea lumii - sa o cunosti. Si nu numai prin intermediul televizorului. Un om care nu a iesit niciodata din propriul oras sau propria tara nu are cum sa inteleaga acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  22. Acum ma uit pe definitia sacrificiului si vad ca e "renuntare la....", eu scrisesem ca nu fac sacrificii, doar renunt, ca tot omul, la mici/mari cheltuieli.
    Convingerea mea e ca e foarte important limbajul pe care-l folosim si in dialogul cu noi insine. "Sacrificiu" suna cumva mai tragic, nu esti de acord? Iti vine sa-ti plangi de mila, nu alta. Spune-i "renuntare" sau joaca-te cu cuvintul, zi-i "renunteala" sau altcumva haios si o sa vezi ca va fi mai usor.

    RăspundețiȘtergere
  23. Nu o sa ma refer la bani pentru ca am muncit pentru ei. Am pus totul la ciorap si am mancat covrigi cateva luni ca sa plec doua luni in India. Multi au vazut asta. Dar am intampinat alte probleme.

    Mi-am luat vreo doua saptamani de concediu si restul fara plata cand am plecat. M-am intors la jumatatea lunii mai si am muncit toata vara fara sa cer nimic. Dar la sfarsitul lui august am facut cununia religioasa si am cerut doua zile libere ca sa plec la munte cu sotia mea. Raspunsul venit a fost "Dar tu mai ai concediu? Ai fost plecat doua luni". Mi-am pastrat calmul si le-am amintit ca am avut concediu fara plata si nu m-au platit pentru acea perioada. Nu stiu daca mi-au aprobat. Nu m-a interesat si nu m-am dus la serviciu doua zile dupa nunta.

    Apoi a venit octombrie si ziua mea. Aveam niste bilete de avion si un mail trimis cu cateva saptamani inainte in care ceream 3 zile libere. Cu o saptamana inainte de plecare mi s-a spus ca nu mai am dreptul la libere. Desi primisem un ok neaoficial de la aceeasi persoana. In acel moment am avut parte de interventie divina, iar zborul a fost anulat si ne-am primit banii inapoi.

    Din acel moment s-a rupt totul intre mine si acel loc de munca. A venit primavara si am cerut o saptamana libera de ziua sotiei mele ca sa plecam acolo unde nu am putut in toamna. Mi s-a spus sa o las balta pentru ca am avut o evaluare proasta. Well, #@%^&*%$^#!@. Ce mai era de facut? Mi-am dat demisia.

    Da, avem nevoie de bani si trebuie sa renuntam la micile placeri pentru a ne finanta marea pasiune. Dar si ce trebuie sa inghitim uneori...

    RăspundețiȘtergere
  24. Ioana ai dreptate, cofetaria Dana e vinovata, dar nu prea ajungem la ea, decat foarteee rar :) Apoi cu prietenii, ei vin si pleaca, dar unii raman pt totdeauna, sau cel putin asa sper. Acum la 24 de ani multi au alte idei decat mine, dar astept sa se schimbe si ei pe viitor, cand vor avea un job stabil, o familie etccc
    Tineretul e mai mult cu distractia si putini calatoresc (fiindca nu isi permit inca) asa ca e greu sa imi gasesc prieteni, pe acest considerent! dar am rabdare ....

    Sacrificiu, ei bine, acest articol nu era ca sa ma plang, la sfarsit am si spus ca nici un obiect nu ma face mai fericita decat o vacanta, ideea era sa discutam despre ce sacrificii facem (sacrificiu a fost un cuvant usor de folosit pt a se intelege despre ce e vb in articol, renuntare suna urat :) ) pentru hobby-urile noastre. Unde facem economii, cum facem smecherii la locul de munca pt mai multe zile de vacanta, chestii de gen!
    In nici un caz nu era ca sa ma plang de situatia mea, care nu e nici de departe rea :), mai rau e atunci cand nu ai nimic si deci nu ai cum si de la ce sa strangi cureaua ....

    RăspundețiȘtergere
  25. Modnitza ma bucur sa stiu ca suntem pe aceeasi lungime de unda :)

    Mirela asta am sa si fac, am sa iti urmez sfatul mai ales ca vine din partea ta, stiu ca si tu calatoresti mult cu fiica ta si incerci sa ii areti lumea

    Raphaelly foarte bine punctat! Mi-a placut interventia ta! Ai dreptate,oamenii sunt deseori lasi, nu isi gasesc calea, fac din bani un scop, singurul in viata, si cand ii au vor mai mult, si vor si putere, si vor si familie, si cand le au pe toate, tot mai vor, si nu sunt niciodata multumiti :( multi dintre ei!
    Dar eu zic ca aceste sacrificii ne fac viata mai frumoasa, fiindca valoram mai mult ceea ce am obtinut decat daca am avea o gramada de bani si asta ne-ar fi la indemana oricand!

    RăspundețiȘtergere
  26. Mihaeladm acest articol e o justificare, dar e totusi un articol, o tema pe care sa o dezbatem la discutii turistice! Ce sacrificam, la ce renuntam pentru a calatori mai mult, mai departe etccc
    Justificarea asta de fapt e un articol sincer despre mine, multi din cei la care se adreseaza nu o vor citi niciodata, fiindca multi nici nu stiu ca am blog :). E daca vrei si o lectie, pt cei care imi citesc blogul si judeca dupa aparente, si deasemenea pt toti calatorii care imi citesc blogul si la intrebarea 'tu de ce nu calatoresti mai mult' raspund 'nu am bani'.... ei bine, poate unii ar avea bani ... daca ....

    Mihaela nici nu ai de ce sa iti para fiindca hobby-urile tale sunt o investitie .... in special cititul!

    Coco si acum stiu si eu :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Natural inca acest gen de sacrificiu nu l-am experimentat dar simt ca va veni foarteeee curand :(, si din pacate inteleg ce vrei sa spui ... ma gandesc cu groaza la ziua in care va trebuie sa imi planific vacanta dupa sefi si zile de concediu :((aaaaaa

    Monica eu vb de tineri, tineri pana in varsta mea, care sunt inca la facultate, care nu au luat contact-ul cu exteriorul, si invidia si rautatile sunt acelea de copil care nu intelege de ce altul e diferit decat el, de ce s-a schimbat (ca nu eram nici eu asa pana acum 4-5 ani) de ce nu a ramas la fel .... ii inteleg sincer, pacat ca ei inca nu ma inteleg pe mine:)

    Revin si eu la Ioana sa ii spun ca modul de a gandi se schimba o data cu anii, cu jobul, cu noii oameni ce intra in viata ta! eu eram cu totul alta persoana acum 10 ani, apoi opusul acum 5 ani, azi sunt o cu totul alta persoana! Ma indrept spre altceva :)
    Vom vedea pana la urma cine va veni cu mine, si cine se va pierde e drum ...

    RăspundețiȘtergere
  28. Irina ai mare dreptate, de aceea doresc sa vad cat mai multi oameni calatorind pe viitor! Doar asa pot sa ii intelaga si pe restul! Si spor la fotografiat si calatori .... cat mai mult si mai bine!

    Alex eu in timpul facultatii nici nu puteam sa imi fac un program din cauza ca lucram part-time (a se intelege cand aveau nevoie de mine trebuia sa zic prezent) si deci nu stiam niciodata dinainte daca voi putea sau nu sa plec! A fost si asta o experienta dar sper sa nu se repete niciodata in viitor! Macar tu, de bine de rau, stiai exact nr zilelor de concediu si cum mai poti fenta cu sefii, un concediu neplatit etccc
    Oricum a meritat si asta ca aa mi-am finantat 3 vacante in Maroc :), deci da induram si rabdam pt pasiunile noaste :)

    RăspundețiȘtergere
  29. NO, bine. Daca tie-ti place sa-i zici sacrificiu, zi-i sacrificiu. Eu nu am folosit cuvantul asta niciodata, mi se pare cumva tragic. N-ai citit postarea mea de pe blog "Antinous sau cum se spune la..."? ca am scris acolo de unde vin sacrificiile.
    Ma duce cu gandul la "Alegerea Sofiei", daca ai vazut filmul, cand Sofia trebuie sa aleaga, intr-o clipa tragica, intre baietelul sau fetita ei, unul scapa, altul moare, si ea-si sacrifica fetita. Sfasietor moment si care o va urmari toata viata, nu mai are cum trai normal de acum inainte.

    Din reteta mea nu face parte acest cuvant, e total exclus sa-l folosesc. Ar insemna sa-mi fie mila de mine ca, vezi doamne, m-am sacrificat pt cineva/ceva sau am sacrificat ceva drag/sfant mie. Pai nu-mi convine sa fiu demna de mila, nici macar (sau mai ales) a mea.

    RăspundețiȘtergere
  30. Ioana sacrifiile sunt de mai multe feluri, mie nu imi provoaca mila probabil fiindca nu am vazut filmul Alegerea Sofiei, pt mine sa renunt la ceva e un sacrificiu, mai mic sau mai mare, binenteles ca asta nu se poate compara cu exemplul dat de tine

    RăspundețiȘtergere
  31. Pentru o pasiune... am renunțat la viața dinainte și am plecat departe de cei dragi... o pasiune care a crescut, s-a dezvoltat într-un fel pe care nu l-am așteptat... și azi a făcut să pot spune că nu am o meserie, ci o pasiune; că nu am un job, ci un loc din care după 8-9 ore mă duc zâmbind acasă.

    Iar pentru pasiunea cu blogging-ul... renunț la timpul liber uneori... de fapt, mai ades la somn. :lol: Dar oricum, asta nu o să fac o viață... acum cât mă mai atrage.

    RăspundețiȘtergere
  32. Diana pt blog si eu renunt uneori la ore de somn, dar nu conteaza, fiindca blogul imi aduce multa fericire

    RăspundețiȘtergere
  33. Si eu sunt de parere ca in viata lucrurile care ne fac cu adevarat placere merita toate sacrificiile din lume. Si ca fiecare are propriile dorinte si, neputand sa ne avem pe toate, nu merita sa renuntam la ceea ce ne face fericiti pentru a realiza ceea ce societatea considera ca ar trebui sa realizam.

    Eu sunt cu mult "mai batrana" decat tine (vreo 9 ani, asa) si nici acum nu mi-am luat casa. Si nu am de gand sa o fac, avand in vedere ca ratele la banca iti amaneteaza libertatea pentru ani buni de zile si ca locuintele sunt (inca) cu mult supraevaluate, dupa parerea mea. Si consider ca fiecare are dreptul si libertatea sa gandeasca problema cum vrea, insa ma uit cu mila la oamenii din jurul meu care au rate mari si nu isi permit, de exemplu, sa plece de la un job chinuitor, pentru ca au rate de platit (rate mari, pentru apartamente luate la 100.000 de euro si care acum valoreaza 60.000)

    RăspundețiȘtergere
  34. Iulia multumesc pt comentariu! sincer si eu cred ca apartamentele la noi sunt supraevaluate, neamurile noastre si-au luat apartament in Paris cu aproximativ 150 000 euro. cu 3 camere! Nu se poate ca la mine in Turda sa fie 60 000-80 000 si nici macar in centru! sau in Cluj! Apoi parintii mei pt rate au suferit 15 ani! eu nu imi doresc sa fac aceelasi lucru! Nu zic ca nu e important sa ai o casa, dar .... in America majoritatea stau in chirie si e ok!In plus cu stabilitatea la locurile de munca de la noi, eu nu am curajul sa fac pasul acesta! Vezi tu, azi ai job, maine nu!

    RăspundețiȘtergere
  35. Ma bag si eu in vorba pentru ca mi-a placut pasiunea din postul tau. Si sunt de acord cu tine: nu de bani ai nevoie ca sa calatoresti, ci de dorinta! Lipsa banilor ii poti suplimenta prin cercetari si stransul curelei.

    RăspundețiȘtergere
  36. Da dorinta si timp :) pt calatorii ....

    RăspundețiȘtergere
  37. Tare greu apuc si eu sa citesc si scap articole, dar asta e superb. Se vede care-i pasiunea ta si te admir pentru felul tau de a fi.

    RăspundețiȘtergere
  38. Oana, am vazut ca ai dat like pe facebook, probabil acum iti vor scapa mai greu :)

    Mersi

    RăspundețiȘtergere
  39. Te admir foarte mult, eu iubersc foarte mult sa calatoresc dar deoarece am 4o si ceva de ani sunt singura si nu-mi place singura, as dori sa cunosc un calator, ma intrebam in sinea mea exista un club al calatorilor pasionati??? pentru a cunostre pe cineva care iubeste la fela camine calatoria. Tot ce am citit este interesant si-ti multumesc ca ne ajuti pe noi incepatorii.... cu drag Paula

    RăspundețiȘtergere
  40. Paula din pacate momentan nu stiu sa fie un club al calatorilor singuri. Dar ma interesez si revin cu informatii.

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Jurnale de calatorie