Familia mea marocana

Familia mea din Maroc, strict cea la care locuiesc ca de restul am sa va povestesc cu alta ocazie e compusa din Mama ( soacra), tata (socrul), I (sora sotului meu) si A (fratele sotului meu) amandoi trecuti de 25 de ani.

Soacra mea o persoana deosebita pe care o apreciez mult. Pt ca niciodata nu s-a aratat a fi impotriva mea (desi sotul meu m-a dus acasa la ea fara nici o introducere) si ne-am cunoscut in prima luna jumate in care am locuit la ea. Am fost un strain care i-a invadat casa pt o perioada lunga de timp, eu avand o cultura si o mentalitate complet diferita. Dar datorita ei nu mi-a fost niciodata greu aici. M-am integrat repede fiindca probabil ea a pus o vorba buna la socru si la toata familia. In casa ei am fost eu intotdeauna. Nu m-am prefacut niciodata, nu m-am aratat mai interesata decat eram de fapt, nici nu am zambit fals si nici nu m-am dat peste cap ca sa ma placa. Dar am avut noroc. Soacra mea e o femeie sensibila, delicata, muncitoare, o foarte buna gospodina si bucatareasa. Si poate ca nu ma credeti dar soacra mea seamana cu mama. Atat la fizionomie cat si la carcater. A fost minunat atunci cand le aveam pe amandoua aici. Chiar si mama a recunoscut cand a venit in vizita ca seamana bine. Si s-au inteles perfect.
Soacra mea ma iubeste ca pe copilul ei, mi-a aratat asta in nenumarate randuri. Imi cumpara tot ce le cumpara copiilor lor, ma duce cu ea in targ, imi arata, imi explica. Nu avem nici o limba in comun dar nici nu avem nevoie de una. Araba + franceza mea de balta cu romana si engleza ei de balta e destul. Iar limbajul semnelor si a corpului ne scoate de multe ori 'din dificultate'. :)

Socrul meu in primul rand e un barbat bine. Mama mea l-a numit drept 'cel mai frumos barbat din aeroport' atunci cand ne-a asteptat. Si va dati seama cata lume e in aeroportul din Casablanca :)). Socrul meu seamana cu tata. Stiu ca veti crede ca exagerez dar asa e. Amandoi sunt foarte inalti, slabi, cu mustata, seriosi si sobri. Cand l-am vazut prima data l-am recunoscut perfect pe tata. La inceput stiu ca nu m-a placut (fiindca eram straina in special). Nu mi-a aratat niciodata asta pe fata, fiind un om foarte diplomat dar asa simteam eu. 
Totusi in ziua cand ne-am casatorit el a fost martorul sotului meu. Cred ca in ziua aia m-a acceptat, si de atunci relatia noastra s-a imbunatatit desi nu avem nici o limba in comun si nici limbajul corpului nu ne ajuta. Nu suntem pe acceasi frecventa. Dar cand am ramas insarcinata si apoi cand am venit cu Kari in Maroc data trecuta a fost altfel, mult mai dragut si mai atent. Astazi pot sa zic ca ma place. Sau cel putin face eforturi in acest sens.


A si I sunt fratii pe care nu i-am avut niciodata. Stiu amandoi limba engleza foarte bine si ne intelegem minunat inca de la inceput. Uneori cand sunt in Romania mi-e dor de ei, de povestile noastre, de weekenduri, de serile prelungite in care ne jucam toti 4 Mario Party pe Wii :)))) 
I e sora mea musulmana. Dar avem aceeasi mentalitate; diferenta e  doar cele 5 rugaciuni pe care le zice zilnic si voalul care il poarta pe cap (pe strada).
A e mai mult european. Daca l-ai cunoaste in Europa cu siguranta nu ai sti ca e marocan. Poarta haine de la Zara si alte firme de gen; e sociabil, deschis, energic.

Concluzie: Am o familie marocana foarte frumoasa si ma simt foarte bine cu ei! Am avut noroc ca am dat peste oameni culti, deschisi la minte, generosi, ospitalieri si foarte foarte de treaba!


Thanks for visiting,

  Am locuit 1 an in Maroc citeste jurnalul aici --> MAROC
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

25 de comentarii:

  1. Frumoasa poveste Aliceee, este frumos sa auzi ca este intelegere intre oameni. Exista acolo la voi unitate in diversitate si asta conteaza foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a placut povestea, ma bucur ca ne-ai impartasit si noua cate ceva despre ai tai. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nimic nu este mai frumos pe lume decdat sa vezi oamnei ce provin din culturi, credinte diferite, care s-au acceptat unii pe altii!

    Astfel de oameni sunt cei care intr-adevar se pot numi OAMENI. Si familia sotului meu este de alta religie, insa niciodata nu au incercat sa ma schimbe ci m-au acceptat asa cum sunt, asa cum si eu i-am acceptat pe ei. Ma bucur pentru tine, Alice :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca e prima data cand citesc lucruri atat de personale pe blogul tau, Alicee, felicitari pentru deschiderea, sinceritatea si curajul de a vorbi despre familia ta din Maroc. E perfect daca te-au acceptat si primit cu bratele deschise, e atat de important ca tu sa te simti bine printre ei. Chiar ca esti norocoasa! :) Frumoase portretele realizate, se vede ca tii mult la ei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate te gandesti sa scrii si o carte despre experienta ta marocana deoarece scrisul tau are evidente calitati literare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma bucur pentru tine, e placut sa fi printre cei dragi :)

    RăspundețiȘtergere
  7. iti savurez fiecare poveste si ma bucur . te pup

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu ma bucur pentru tine :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim1:13 a.m.

    Hehehe deci familiile, socrii si relatiile sunt neschimbate peste tot indiferent de cultura si continent. E reconfortant. Macar aici nu exista riscul de soc cultural.
    Nu e insa prea mare inghesuiala intr-un singur apartament? Oricat de simpatic mi-ar fi cumnatul (si-mi este) nu cred ca as suporta pe termen lung sa stau intr-un spatiu restrans cu el si socrii. M-as sui pe pereti. Dar eu ce-i drept nu-s prea sociabil.
    Vladimir

    RăspundețiȘtergere
  10. conteaza tare mult asta! si eu cred ca o inima deschisa nu are cum sa nu deschida la randul ei alte inimi!

    RăspundețiȘtergere
  11. frumoasa poveste...da ! ai avut noroc !...se poate sa nu te accepte nici dupa 16 ani :(

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-a placut povestea ta. De fapt ador aceste articole cu impresii din Maroc! :)
    Si eu ma impac bine cu mama iubitului meu. Cred ca mai bine decat se impaca ei doi, ca se tot harjonesc si cearta, fiind amandoi personalitati puternice. Eh. Asta e.

    RăspundețiȘtergere
  13. Super! Poate se intampla asta deoarece esti si tu o persoana deschisa si buna, altfel poate lucrurile ar sta diferit.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce frumos ai povesit de fiecare in parte, se vede ca ai nimerit intr-o familie care te iubeste si te respecta si esti integrata atat de fain acolo.
    Ma bucur mult cand aud povesti reale atat de faine!

    RăspundețiȘtergere
  15. Anonim7:01 p.m.

    ma bucur pentru tine....sa pastrezi ce ai ai si sa te bucure mereu ca acum :)

    RăspundețiȘtergere
  16. si eu ma bucur pentru tine, ce mult conteaza intelegerea si bunavointa de ambele parti, chiar daca avem principii de viata diferite, de culturi diferite nici nu mai vorbesc :)

    RăspundețiȘtergere
  17. ...frumoasa povestea ta...cred ca acolo iti era locul,cat despre limba o vei invata in timp sau cel mai bine odata cu copilul tau...tot binele!

    RăspundețiȘtergere
  18. ma gandesc ca felul tau de a fi atrage si oamenii simt ca tii la sotul tau si te accepta ca fiind parte din familie. ma bucur mult pt tine si va doresc numai bine la toti!

    RăspundețiȘtergere
  19. Multumesc tuturor pentru comentariile frumoase :). Intradevar sunt o norocoasa :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Ce frumos. Esti o norocoasa. Nu intrasem de zile bune pe blog ca nu mi s-a updatat feedul, acuma savurez :).

    RăspundețiȘtergere
  21. esti fericita pt ca meriti! esti o luptatoare si pt asta te iubesc!:*:*, semneaza tanti carmen, asta ca sa stii d l cine e comment-ul:P

    RăspundețiȘtergere
  22. Oana, Tanti Carmen va multumesc! pupici

    RăspundețiȘtergere
  23. deci, uau...ma indragostesc :))))) de tine :))))) si de blogul tau...ia sa te asez in lista mea :)))visul meu maret este sa vad Africa, sa ii simt pamantul sub picioare...si sa am langa mine un sot...tanananam...negru...pare o nebunie dar iubesc continentul ala...

    RăspundețiȘtergere