Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Dumineca in familie

Jurnal live din Maroc:  A-5-a zi - Dumineca (23 octombrie 2011)
Dumineca in familie


Dumineca asta se anunta o zi calma si linistita. De stat acasa, facut o baie lunga, ore petrecute in lumea Disney cu Kari. Dar pe la 12 socrul ne anunta ca azi mergem in Barnosi. Prima data se isca o cearta, socrul vrea sa mergem acum, I vrea mai pe seara. Amandoi au masini, amandoi comanda. Dupa lungi discutii, vom merge separat. Noi alegem sa mergem cu tura de dupa-masa. :)
Pe la 5 ne imbracam, la 6 ajungem. Am remarcat ca I a progrsat cu condusul. Ultima oara cand am fost cu ea a fost un dezastru. Asa e cu aglomeratia si nebunia din Casablanca. Nimic anormal pt un sofer incepataor. Acum dupa 2 ani o vad ca conduce mai relxat. Are masina noua, de la fima. Una mai mica si mai frumoasa, zici ca a fost special facuta pt ea.

Barnosi e un cartier indepartat din Casablanca. Nu e chiar la periferia dar e departe de centru. E un cartier popular, cu oameni simpli care traiesc dupa traditia marocana. Aici sta bunica sotului meu si toata familia ei. Avem o relatie buna cu ei si acum dupa atata timp ma bucur sa ii revad. Bunica e baroana casei. E o femeie maruntica (uneori ma intreb cum a putut face 18 copii) dar cu o gura mare si aspra. Nimeni nu poate sta in calea ei.

Ea ne deschide usa. E fericita din cale afara cand ne vede. Femeia asta ma iubeste! Dintotdeauna! Dar de cand am facut un baiat ma iubeste si mai mult! Pt ea traditia si obiceiurile sunt foarte importante. In familia ei cel mai mare membru trebuie sa fie intotdeauna baiat. Se continua din mosi stramosi si eu trebuia sa duc obiceiul mai departe. Ultimii din arborele familiei sunt: socrul meu (cel mai mare fiu al ei, viu), apoi sotul meu care e primul lui copil si acum Kari. Intelegeti cat ma iubeste :)

Ne asezam jos in salon. Bunica da de veste in casa ca am venit. Lumea incepe sa coboare. In casa asta stau o multime de oameni. Niciodata nu i-am numarat dar o s-o fac acum. :)
Jos sta bunica. Are o camera micuta asa cat pt ea, bucatarie si 2 saloane. La primul etaj stau copii ei necasatoriti. Adica 2. Plus fiul unuia care a murit. Si o fata. Fiecare cu camera lui. Plus un cuplu casatorit cu 2 copii care se vor muta curand la ultimul etaj. Deci pana acum sunt .... 9.
Mai urcam un etaj si gasim 2 apartament (multiple camere, bucatarie, baie). In unul locuieste un fiu de-a bunicii cu sotia si 2 copii. Deci plus 4 = 13. In celalt apartament o fiica de-a bunicii cu sotul si un copil. 17
La al treila etaj e cel mai nou cuplu, fiica cea mica a bunicii cu sotul.19. Si un copil pe vine. :) Plus un apartament in constructie pt cuplul de la etajul 1. Hahahahah v-am innebunit!

Si in curand o sa innebunesc si eu! Un singur lucru nu am invatat in astea 7 luni in Maroc. De cate ori trebuie sa pup o femeie.! Obiceiul in casele marocane e asa:
Femeile: intra in casa si pupa toate femeile prezente. Chiar daca le cunoaste sau nu. Si da mana cu toti barbatii.
Barbatii: intra in casa si pupa toti barbatii si dau mana cu femeile prezente.
Dilema: De cate ori trebuie sa ii pupi??? Am auzit o regula candva cum ca pe cei apropiati ii pupi de 2 ori (cate o data pe fiecare obraz), pe cei cunoscuti de 3 ori (o data pe un obraz si de 2 ori pe celalalt) si pe cei necunoscuti de 4 ori (primul obraz, al doilea, primul, al doilea). Dar in practica nu se folosesc regulile astea. Asa ca e o harababura in capul meu! Si cand se apropie o femeie de mine deja trepidez! Ma dispera faza asta cu pupatul. Unele ma pupa europeneste, dar unele ... si de cate 7 ori!!!! Pana ma innebunesc de cap!

Pana se aduna toata familia un copil fuge si cumpara croasante cu ciocolata, una din doamnele casei ne aduce un fel de paine marocana cu unt de la ea, bunica face ceai si pune un bol mare cu migdale prajite si ceva alune micute si tare bune! Incepem sa povestim. Nu stiu daca va puteti inchipui ce inseamana 20 de oameni sa vorbeasca o data si copii sa fuga si sa se joace printre noi. Asa e in casele marocane cand lumea se strange. E sarbatoare, e voie buna, distractie si glume, galagie si rasete de copii!

Thanks for visiting,

  Am locuit 1 an in Maroc citeste jurnalul aici --> MAROC
 
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
 

18 comentarii : Leave Your Comments

  1. Excelent povestesti :)
    E frumoasa atmosfera din casa bunicii, ah, am ramas cu gura cascata cand am citit cati copii are.....Dar banuiesc ca toti o iubesc si o respecta.
    Greu m-am obisnuit si eu cu pupatul rudelor, am observat ca se face cam de 3 ori.......Mereu ma opresc sau ma retrag prea repede....nu ma pot obisnui nici eu , e prea multa intimitate. Strans in brate si pupaciune....Ok, e frumos dar mie nu mi se prea potriveste, in fond locuiesc in Germania in cea mai mare parte a timpului............

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumooos! Cred ca asa era si pe la noi, in trecut. Mi-ar fi placut sa am o asemenea familie.

    RăspundețiȘtergere
  3. A fost o duminica tihnita pana ati poposit in casa bunicii. Foarte interesanta postare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Povesteşti frumos, Aliceee, şi-mi place să aflu atîtea lucruri noi. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Suna interesant ce spui tu, eu nu stiu daca as rezista :).

    RăspundețiȘtergere
  6. 18 copii a facut bunica??? Glumesti? :-) Wow, asta da record! :-P

    Auzi, dar tu intelegi ce vorbesc ei in araba cand se strang asa toti 20 laolalta?

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt in asentimentul celorlalti comentatori, ai povestit foarte frumos si amuzant, recunosc ca m-ar deranja putin obiceiul pupatului. :)) Nu te poti eschiva? :P
    O curiozitate, ma gandeam in timp ce citeam, cum te impaci per ansamblu cu mancarea marocana? Iti place sau nu? O preferi celei romanesti?

    RăspundețiȘtergere
  8. Hehehehe, daca se mai forta putin aducea bunica in casa mai multi membri ai familiei decat spectatori in platoul Duminicii in familie :) Super!

    RăspundețiȘtergere
  9. haha, bunicile astea cu temperament de zbir! dar cum sa fii altfel, ca sa tii atatia oameni in frau! faina povestire, o bucatica de viata reala!

    RăspundețiȘtergere
  10. Intalnirile acelea "in familie" trebuie sa fie un adevarat spectacol si marturisesc ca mi-ar placea sa asist la asa ceva. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. ce haioasa esti cu pupatu :)...chiar aseara am vazut un episod din Seinfeld in care si el avea aceiasi problema :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte interesant! Nu stiam de chestia asta cu pupatul. Stiu ca ti-am mai zis, dar iti mai zis, foarte faine articolele astea, aflu atatea lucruri noi!

    RăspundețiȘtergere
  13. Hapi nici mie nu mi se potriveste deloc! tot asa simt ca nu ma sincronizez! :)

    Iulia sunt sigura ca asa era si la noi in trecut si in unele familii mai e si acum!

    Teo multumesc

    RăspundețiȘtergere
  14. Tiberiu thanks :)

    Liliana nu ai rezista ca nici eu nu rezist prea bine.

    Ioana inteleg cel putin contextul, despre ce vorbesc. Inteleg destul de bine :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Nice despre mancare o sa fac un post (sau mai multe) :)). E extra buna. Imi place diversitatea ce o gasesti aici, ce in Ro imi lipseste.

    Natural a incercat dar no,no,no

    Zazuza ms. Asa e, intr-o casa cu multi oameni trebuie sa stii sa te impui. Mai ales in postura ei :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Claudia te cred. E un spectacol. Eu ma simt foarte bine cu exceptia introducerii cu pupatul :)

    Coco e good, inseamna ca nu sunt singura

    Mihaela ms :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Frumos, imi place :)
    E atat de placut sa fii "acceptat" cu bratele deschise intr-o familie noua :),(nu chiar atat de noua pentru tine :P) curand si eu voi da ochii cu socrii :D.

    RăspundețiȘtergere
  18. Iti doresc succes si sa faci impresie buna. Nici nu se poate altfel la cum te stiu :)

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Jurnale de calatorie