Soc de weekend: eu fata-in-fata cu o vulpe

Era sambata seara (alaltaieri). Prietena mea impreuna cu prietenii ei m-au invitat la un pahar. Nu departe, aici dupa colt! Am tot lungit-o cu un chips, ba hai si niste aripioare, o poveste pe messanger si o selectie de poze pentru un viitor articol, hai ca mai am timp si de un dus, make-up, intr-un cuvant se facu tarziu!!!

Ies din casa, trec pe langa un domn cu un caine imens, apoi pe langa o tanti cu un carucior, o cotesc prima la stanga, din nou la stanga si parca vad ceva iesind din gard! Ceva mare cu o coada lunga! Dar zic, hai lasa, e doar o pisica! (in caz ca nu stiati am fobie fata de animale)! Adica toate ca toate dar sa nu se apropie de mine! ....  totusi nu sunt cu inima impacata, imi zic eu ca e tarziu, e cam intuneric, si toate motivele care imi trec prin cap pt a nu ma ingrijora asa ca incetinesc si o iau incet pe alee fiind atenta in jurul meu! Mai am o strada la stanga si ajung! deja ma relaxasem, sigur fusese o pisica! 


Fac curba si soc! o creatura in fata mea! La nici un metru distanta! 

In clipa aia ma trec toate apele, cred ca uit sa respir, 1000 de idei imi fug prin minte:


  1. Vulpile mananca carne, da? deci iata-ma o imensa bucata in fata ei!!!
  2. Futu-i habar n-am nr de urgente din Anglia! unde naiba mi-a fost capul in ultima luna!??? Helpppp asta-i moment critic! ma si vad pe coperta ziarelor: Fata ce a fost atacata de o vulpe! Great!
  3. De ce nu am urmarit emisiunile de pe Discovery, cu ghiduri de supravietuire in astfel de cazuri?
  4. Bun si acum ce sa fac? Acum 20 de ani am ales sa fug! (atunci cand a iesit un caine printre picioarele stapanei) si a fost o idee atat de proasta ca m-am ales cu o muscatura si o trauma pe viata! Deci ce sa fac, sa fug?


Inchid ochii (reactie dobandita in urma muscaturii) 

si aleg sa traversez strada in directia opusa, adica sa ma intorc, rugandu-ma la toti sfintii sa vina o masina ce sa sperie vulpea in caz ca se ia dupa mine! Chestie pe care nu o sa o vad fiindca sunt cu ochii inchisi! Si incet ma intorc, si pe varfuri (ca aveam tocuri) pornesc dorind sa cred cu toate fiinta ca vulpea nu realizeaza ca eu sunt paralizata de frica! ca nu simte ca si cainii! 
.......... si incet, tiptil, tiptil ma indrept spre mijlocul drumului, trebuie sa deschid ochii, ca totusi nu vreau sa mor calcata de o masina, imi intorc privirea, vulpea cu ochii ei sticlosi uitandu-se dupa mine! eu in continuare ca in filmele cu prosti, incet, incet, da de nu simte! si cand ma aflu la o distanta considerabila, incep sa  grabesc pasul, si apoi ma trezesc facand pasi de 1 metru! dupa alte 6 strazi si vreo 30 de minute intarziere, ajung si eu la destinatie!
Thanks for visiting,


Citeste toate articole despre Londra aici --> ANGLIA
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

19 comentarii:

  1. Anonim2:12 p.m.

    Scufitzo, ai grija pe unde traversezi :)
    http://www.ziare.com/magazin/experiment/britanicii-omoara-mai-multe-vulpi-684581

    RăspundețiȘtergere
  2. ce tareee..a trebuit sa mergi acolo sa te intalnesti cu coana vulpe :)

    RăspundețiȘtergere
  3. :D, pe viitor stai linistita, cred ca vulpea era mai speriata decat tine (asta numai daca nu era turbata). si in situatii normale, nu ataca decat daca este incoltita sau este cu pui...

    RăspundețiȘtergere
  4. Hai mai ca-s dragute! Sunt simpatice. Eu as fi impozat-o (primul lucru) si apoi as fi vrut sa o mangai.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pff, n-am vazut niciodata o vulpe face2face! Si eu in locul tau cred ca as fi tras o sperietura strasnica!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici eu nu-mi pot imagina cum as fi reactionat, nici nu credeam ca poti intalni vulpea in oras. Cineva mi-a spus ca mai degraba se sperie ele de noi decat noi de ele. In conditiile in care ai fobie de animale nici nu vreau sa ma gandesc ce a fost in sufletul tau. Bine ca s-a terminat cu... bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Of, bine ca s-a terminat cu bine. Nici nu as fi stiut cum sa procedez, daca eram in locul tau. Nu stiu absolut nimic despre vulpi...

    RăspundețiȘtergere
  8. Hapi am citit articolul, ms! deci se pare ca vulpile si-au gasit casa prin cartierele Londrei! :(((

    Coco, nu e tare deloc! dar totusi mai bine cu o vulpe decat cu un urs! :))

    Raphaelly eu oricum am murit de frica :) mi-e frica si de caini deci iti dai seama!

    RăspundețiȘtergere
  9. Vladimir, serios???

    AnaQ pai asa am tras si eu :) De tinut minte daca vii la Londra, ca poti sa te intalnesti cu o vulpe, oricand!

    Nice nici eu nu as fi crezut! Mai ales la Londra, care e un oras atat de ... urban!

    Mihaela nici eu, deaia m-am speriat mai tare! cred ca ar trebui sa vad episoadele cu ghiduri de supravietuire, who knows!

    RăspundețiȘtergere
  10. Astă-toamnă la Exeter citeam într-un ziar englezesc cum o cucoană fusese trezită din somn de o vulpe care era la ea în pat. Culmea indignării cucoanei era că soțul ei, trezit de țipete (desigur din dormitorul de alături) nu făcuse altceva decît să fotografieze vulpea -- și poza, de altfel foarte bună, apărea în ziar.

    Vulpi avem și la München -- și nu numai. Unde stau eu de obicei (acuma sînt la Hiroshima) mișună iepurii, așa că vulpile au cu cine se distra.

    RăspundețiȘtergere
  11. Era pufosenie de vulpita? :)) Eu o luam acasa :D. Glumesc!!! Iti inteleg spaima, si eu as fi paralizat in fata ei. Parca citisem si eu undeva ca traiesc printre londonezi si apar te miri unde.
    Take care anyway!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ieri m-am tot gandit la articolul tau si imi inchipuiam ca in Dublin nu sunt vulpi. Si seara, tarziu, pe la un 12 treceam cu masina pe langa un parc si ne-a sarit in fata o vulpe. Mai neagra decat ce stiu eu din Romania, dar totusi vulpe. Am pus frana si am dat usurel cu spatele. A stat pret de un minut si s-a uitat la noi si apoi au intrat intr-o curte.
    Deci am intalnit si eu o vulpe, dar nu a fost nici pe departe la fel de palpitanta ca povestea ta.
    Acum nu prea inteleg cum traiesc ele vulpile in mijlocul Dublinului, ca eu eram obisnuita cu ele in afara oraselor, pe campii...

    RăspundețiȘtergere
  13. Cand citesc articolul pare funny, dar iti inteleg spaima, mai ales daca zici ca ai fobie de animale. Vulpile nu sunt chiar periculoase totusi, adica eu stiu ca nu prea ataca. Eu am intalnit de vreo 2 ori pe munte (acolo vulpea e nimica toata, ursul este problema :)) ). I-am dat juma' de sandwich, dar am pastrat totusi distanta :)). Parea blanda, dar am invatat despre animalele salbatice ca niciodata nu stii cum vor reactiona, si nu vroiam sa imi scoata ochii :))).

    RăspundețiȘtergere
  14. Pe cuvant ca da. Eu mangai toate potaile si matzele. Vulpea e matza mai mare. Catel mai jigarit. Cred ca m-as fi scotocit dupa ceva de papat. Imi e mila de animalele salbatice care n-au hrana regulata. As mangaia si ciorile daca ar sta. Imi plac teribil. Le dau mancare in schimb. Vulpea categoric as incerca. Cred ca si de urs as incerca, dar de al as sta pregatit de demaraj si as fi precaut. Nu mi-e frica de animale. Le iubesc.

    RăspundețiȘtergere
  15. Uau... chiar ca in Londra nu m-as fi asteptat la o asemenea intalnire. Din cate stiu eu, vulpile nu sunt foarte periculoase, cu conditia sa nu se simta amenintate. De-acum inainte stii la ce sa te astepti cand iesi prin Londra :)

    RăspundețiȘtergere
  16. hehehe, as fi preferat o vulpe polara :) Nu stiu de ce dar nu mi-ar fi fost frica de vulpe. Poate fiindca am copilarit la tara si de cate ori am vazut cate un fugea de rupea pamantul. Cred ca am ramas cu impresia asta :)
    Dar vulpi de-astea de oras n-am vazut inca.

    RăspundețiȘtergere
  17. vai, Aliceee, am ras cu lacrimi. Fiindca ai povestit cu mult farmec, se vede ca deja trecuse frica.
    Insa te inteleg cu reactia ta perplexa din moment ce ai frica de animale in general. Felicitari in contextul asta pt ca ti-ai pastrat cumpatul si ai gandit o strategie de retragere cat mai putin riscanta.
    (nici eu nu sunt pt fuga fiindca, asa cred eu, animalele fug mai iute decat noi).
    Dar fiindca totusi acum am ras de felul in care ai povestit, maine am sa scriu si eu la ce m-a dus gandul citind intamplarea ta.
    p.s. 112 nu e numarul valabil si in UK pt urgente?

    RăspundețiȘtergere
  18. Ema Bucur8:17 a.m.

    Salut, am fost si eu relativ de curand acolo si da, in Londra exista "vulpi urbane", foarte multe. Dar sunt foarte blande si obisnuite cu oamenii, majoritatea existente sunt nascute acolo si exista localnici, care "le hranesc" ca pe pisicute, le si mangaie. Sigur, sunt si oameni care nu le plac, pentru ca "miros" si cotrobaie prin gunoaie. Eu eram atat de incantata si efectiv le vanam cand mergeam la plimbare (in fiecare seara), asa ca atunci cand am dat nas-in-nas cu una in loc sa ii fac poze, cum planificasem, am cazut in contemplare. Era si superba, cu un corp suplu si o coada stufoasa si eleganta. Mi s-a parut de-a dreptul misto!

    RăspundețiȘtergere
  19. ha! chiar ieri dimineata mergand spre locul de munca, in curtea unui pub am zarit o vulpe. era 6:15am aproape nimeni pe strada, doar masinile ce treceau pe sosea. asta se petrecea in Burgess Hill, UK. chiar nu stiu cum tb sa reactionez?!! a fost exact cum ai mentionat :ca-n filmele cu prosti;ea se uita la mine eu la ea si nu stiam ce sa fac? sa fug? sa stau? sa ma rog? seara faina

    RăspundețiȘtergere