De ce ti-e frica atunci cand calatoresti - discutii turistice

Eu v-am mai povestit ca pentru mine ce-a mai mare frica e de a zbura cu avionul! Deci fiecare calatorie de obicei incepe si se termina cu ceva temeri si nopti agitate pentru mine! 

Dar pe langa frica de a zbura cu avionul mai am si altele. Frica de a ramane fara baniSi ar mai fi una, frica de inaltime, de aceea nu o sa ma vedeti urcand in London Eye, si in nici un turn la inaltime! Rareori am vazut orasele de sus (ma refer in afara de avion)! :)


Bine, sunt momente de panica si frica in fiecare Vacanta! Momente in care ma gandesc: daca mananc asta si o sa ma imbolnavesc (pe strazile din Maroc), daca o sa fiu calcata de masina in nebunia asta de masini, motociclete, oameni (Roma, Napoli, Italia), daca o sa se scufunde vaporul ( spre Capri, Italia), daca la urmatoarea curba o sa intram in parapet sau mai rau vom ateriza in mare (Coasta Amalfi) daca o sa ma atace si o sa imi fure lucrurile si mie (Barcelona), daca cineva mi-a pus droguri in pahar (Portugalia) daca nu voi mai gasi cazare si voi dormi in strada (Italia - Pisa, Cinque Terre) daca copii strazii ma vor ataca (Londra). 

Da, au fost atatea momente in care mi se putea intampla ceva aiurea in vacantele mele, si stiam asta, si imi era frica! Dar era o chestie de scurta durata, de moment! Intotdeauna incerc sa le depasesc gandind pozitiv! Pentru mine cele mai mari ingrijorari sunt atunci cand calatoresc cu avionul si sa nu raman fara bani! Sa nu trebuiasca sa ajung la politie, sa dau declaratii (pentru nimic) si apoi toata vacanta sa stau fara bani! Ar fi crunt! Dupa ce am facut economii cateva luni pentru vacanta asta, acum sa ma trezesc fara bani de mancare, sa trebuiasca sa cer parintilor sa imi puna pe card (in cazul fericit in care as avea unul cu mine)! Oricum macar o parte din vacanta mi-ar fi afectata total! Tot programul meu turistic s-ar duce pe rapa :) 

Cum se manifesta frica de a nu pierde bani? sau de a nu fi furata? cand ies din casa(hotel, pensiune, hostel etc) am grija sa imi verific intotdeauna banii! Sa ii impart in mai multe locuri! Banii ce ii duc cu mine o parte stau in geanta (putin) si mai multi in buzunar! Aparatul foto e in geanta tot timpul, mai putin in centru si pe langa obiectivele turistice! Am o regula: Nu il duc la vedere niciodata in metrou! si nici noaptea (exceptii fiind daca e vre-un concert, festival si toata lumea face asta)! Sincer sunt putin stresata cand calatoresc din aceasta cauza :)! fiindca in ultimii ani am calatorit de atatea ori singura ....

Acum va intreb pe voi: 

Mihaeladm,  Daniel Botea, Turisticus, Anonim, Speranta si toti cititorii mei fara blog

Care sunt temerile voastre atunci cand calatoriti? 


Pt cei noi pe blog sa va explic, la discutii turistice fiecare comentator (ce comenteaza pertinent si la subiect) va fi provocat printr-un link in urmatorul articol din aceasi serie (adica martea viitoare). Va astept pe toti sa discutam, ps: si voi cititorii mei fara blog :)!

24 de comentarii:

  1. 1. Teama de zborul cu avionul, chiar zilele trecute am auzit ca un avion s-a prabusit pe o cladire.
    2. Teama de a fi muscata de diferite vietati mai mult sau mai putin exotice.
    3. Teama de a ma rataci.
    4. Teama de a ramane fara baterie la aparatul foto intr-un moment important. Bine, asta mi se intampla mai mereu chiar si in tara.
    Mai sunt si altele, daca imi mai amintesc ceva, revin cu completarile de rigoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Teama de a ma rataci nu o am, ca nu am reusit niciodata sa ma pierd asa, sa nu mai stiu de mine! Teama cu bateria, oh de cate ori am ramas fara baterie cand mi-a fost lumea mai draga si peisajul mai frumos, dar inca nu am dobandit o teama permanenta ca mi se va intampla! Poate si fiindca am fost precauta si mi-am luat 2 baterii in plus, care sunt reincarcabile si mereu una e in priza!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper să nu şochez pe nimeni dar, eu nu mă tem absolut deloc.
    De obicei sînt prevăzător, nu ţin toţi banii la un loc, am baterii de rezervă, am telefonul unor prieteni care m-ar putea ajuta în caz de, etc.
    Ador zborul, ador vederea panoramică, mă dau cu toate drăciile (carusel, etc) şi gust din papa şi pileala autohtone.
    Sunt locuri unde n-aş călători pentru nimic în lume dar, asta-i altă temă, cred.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu nu prea am temeri, totdeauna ma duc cu lectia invatata. Stiu tot ce pot vizita, stiu sa imi tin banii si actele in locuri separate, stiu ca trebuie sa am lacat la geamantan...
    Si totusi, mai peste tot imi e frica de romanii furaciosi. Nu spun ca fiecare tara e cu furaciosii ei, dar am o prietena care a fost furata de romani in Spania, chiar eu am fost imbrancita in centrul Londrei, iar in Dublin sa te feresti de orice imbulzeala... Si in toate cazurile vorbim de romani.
    Acum romanca sunt si eu, am crescut cu mana pe geanta, cu geanta in fata, fara bani sau lucruri de valoare in buzunarele din spate de la blugi, dar daca vreodata las garda jos?
    De asta imi e cel mai frica, sa nu raman fara bani, acte, carduri, telefon sau aparat, sa nu mi se fure geanta pe undeva. Nu stiu sincer cum m-as descurca...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici eu nu prea am temeri in vacante. Dar daca stau sa ma gandesc mai in detaliu, cred ca si mie mi-e frica sa nu cumva sa raman fara bani (in sensul sa mi se fure geanta, portofelul sau ceva de genul). Dar cum spune si Raluk, am trait in Romania :)) deci cu ochii in patru la geanta, la telefon, la portofel :)). Apoi mai mi-e teama sa nu carecumva sa pierd actele (pasaportul, buletinul).
    Cu avionul nu mi-e frica decat cateodata la aterizare, am vazut eu niste documentare in care nu au mai reusit sa franeze la timp si eu iesit de pe pista si au facut bum :))).

    RăspundețiȘtergere
  6. Pai nu prea am temeri. Cred ca iti trebuie o anumita complexitatea emotionala ca sa ai genul asta de temeri si eu unul nu o am.
    Sigur, am chestii care nu-mi plac in mod deosebit, cum ar fi zborul cu avionul, dar nu ma gandesc la faptul ca nu-mi place dinainte. Cand sunt in el blestem golurile de aer si uneori mi-ar placea sa pot cafti pilotul (deci imi inchipui ca se califica ca stres), dar nu e temere.
    Frica de hoti si pierdut banii nu-mi e. De atacat nu se pune problema. Unde as avea eu placerea asta! Dar sunt cu siguranta mult mai inalt si inerent mai puternic si antrenat decat genul ala de atacator parlit (stil adolescent, narcoman, tigan sau borfas cu burta). Cum nu ma astept sa ma atace fortele speciale, nici macar nu ma gandesc la aspectul asta. De asemenea daca as pierde banii nu mi-ar pasa prea tare. Exista mijloace sa ma descurc si eu nu imi fac de regula program din asta bine stabilit. Ba chiar consider ca e mai palpitant. Dar nu mi s-a intamplat.
    Daca mi-ar fura aparatul foto as fi trist de poze (de aia eu le descarc si de doua ori pe zi in computer), dar l-as pupa pe tzeasta lui de dlincvent ca-mi da posibilitatea sa-l schimb cu unul nou :D. Nu ca nu-mi place aparatul pe care-l am...dar tot imi ofera ocazia/motivul sa-mi iau altul nou :D.
    Ce ma enerveaza cand calatoresc este cand am intarziere. Cred ca asta se califica la temere poate. Ma enerveaza cand intarzie avionul sau trenul si ma streseaza posibilitatea pierderii conexiunii fiindca aeropoartele sunt cel mai plicticos loc de pe Terra.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca temerile pot fi cat de cat diminuate citind mai multe despre subiect, documentandu-ne si fiind cu ochii in patru. De exemplu, daca pierzi pasaportul, ce poti face si cui trebuie sa te adresezi sau daca ti se fura toti banii sa ai un plan de rezerva... etc. Adevarul e ca nu prea m-am gandit pana acum la temeri, altfel nu mai plecam nicaieri :)) Insa prima care imi vine in minte este teama de a-mi pierde documentele.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai eu sunt o persoana fricoasa de felul meu, dar in vacantele mele in strainatate, incepand de la pregatiri si pana ajung inapoi acasa, nu mi-e frica de nimic, de nimic.
    Nu prea-mi place sa umblu singura prin locuri pustii,dar se cam intampla, atunci grabesc pasul si asta e. De hoti nu mi-e frica, m-am obisnuit din tara, aici am fost furata de cateva ori, nu cred ca mai reuseste unul, chiar la ultimele drumuri le-am pregatit in geanta o sticla cu apa (de robinet!) si niste biscuiti naspa, si mi-am purtat geanta lejer, pe umar spre spate, fara grija, dar nah, n-a tentat pe nimeni.
    Frica mi-a fost putin pe Coasta Amalfitana, in autobuz, stand pe scaunul din fata dreapta si zburand in curbe deasupra prapastiei. A, putine emotii am avut si in minibuzul dintre Capri si Anacapri, tot deasupra prapastiei, mergea cu viteza minibusul.

    Eu, daca ar fi sa-mi fie frica, pai mai bine nu ma duc, nu ma bag in ce mi-ar fi frica, eu am un comportament evitant. Nu suport anxietatea, frica mare de ceva. Viata nu cred ca-i facuta sa te chinuie tot felul de frici, la naiba, daca mi-ar fi frica de avion pai nu m-as sui in el, ma duc cu altceva sau stau acasa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai am doar o zi pana plec in vacanta, asa ca invitatia ta de a raspunde la aceasta leapsa e tocmai la tanc. Nu-mi e frica de avion, sunt chiar entuziasmata, poate doar chestia cu banii imi da ceva de gandit(aveam aceleasi variante ca si tine), in rest imi doresc doar sa ma bucur de vacanta. Seara buna:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cel mai frica mi-e de avion, uneori mai putin, alteori sunt de-a dreptul terorizata :-) Imi doresc insa prea mult sa calatoresc, asa ca nu as renunta la avion pentru nimic in lume! Intre timp lupta asta continua cu frica mea de avion s-a transformat intr-un soi de... nevoie de adrenalina, de curand am constatat ca, desi mi-e frica, am devenit dependenta de zbor :-P

    RăspundețiȘtergere
  11. Tibi, hai ca m-ai facut curioasa, in ce tari nu ai calatori????

    Raluk deci ne asemanam din acest punct de vedere! Acum de cand sunt la Londra am cardul cu mine, in permanenta (nu fizic, ca il las acasa) dar oricum imi tin banii pe el, si nu scot cash numai pentru transport si cazare! In rest platile le fac cu cardul, iar prin buzunare nu duc veic mai mult de 20£ cu mine!

    Larisa de cand am vazut si eu documentare din acelea si am avut niste zboruri mai proaste, am prins si eu aceasta fobie, cu avionul!!! :((( e destul de stresant

    RăspundețiȘtergere
  12. Vladimir uite ca la asta nici nu m-am gandit! Teama de a pierde avionul/trenul/autocarul, mai ales cu avionul la conexiune! si eu le-am avut, spun sincer, fiindca mi s-a si intamplat si mai ales fiindca ultimele 3 zboruri spre Maroc le-am luat asa, la risc, cu conexiune cu 2 low-cost-uri unde daca pierdeam urmatorul avion, asta este, nu te pune nimeni pe altul si nici nu primesti banii inapoi! deci inteleg ce spui!

    Eu nu prea am asa probleme sa astept! Am stat nopti prin majoritatea aeropoartelor (inclusiv cel din Londra), din cauza ca low-costul are zboruri foarte devreme de obicei! :(((

    Cu aparatul, eu as avea o problema fiindca mi-a luat 1 an sa invat sa fac poze, sa fiu eu multumita de ce iese! deci m-ar enerva teribil sa trebuiasca sa il schimb! Il am de peste 3 ani :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Andra :) eu teama de a-mi pierde documentele nu prea o am! e drept ca e cam nasol sa le schimbi, dar daca s-a intampla, nu as fi la fel de stresata si suparata ca daca mi s-ar fura banii Nu stiu de ce :))

    Ioana eu sunt de alta parere! Eu imi slefuiesc curajul! Frica de a zbura o au majoritatea oamenilor, dar doar cei fricosi nu o fac! Orice frica trebuie invinsa! Tocmai de aceea, nu pierd nici o ocazia sa calatoresc cu avionul! Asta nu inseamna ca nu imi e frica, ca nu dorm bine o noapte inainte, dar stiu cat de fercita ma fac apoi vacantele mele! In general imi plac provocarile si adrenalina, si ma lupt cu temerile mele! dar le recunosc si vorbesc deschis despre ele :)
    Acum am uitat de Muntii Atlas din Maroc unde experienta e de 10 ori mai palpitanta si lunga (4 ore) decat pe Coasta Amalfi! diferenta pentru mine a fost ca pe coasta eram cu toata familia si eu am vrut cu autobuzul (se putea si cu vaporul, mai rapid si mai putin stresant) deci ma simteam cumva responsabila!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ana Marin super!!! sa ai o vacanta de vis! si astept sa ne povestesti cum a fost la Budapesta :)

    Ioana astept sa ajung si eu in faza asta, de dependenta, si placere terorizanta :)))) eu inca simt doar frica, dar e culmea, ca desi mi-e frica teribil pana sa ma urc in avion ca apoi sunt atat de relaxata, e ceva inexplicabil! Mai nou si dorm pe avion:)) ca sa vezi! poate ca voi depasi in timp aceasta frica, sper eu! poate tu ai depasit-o si doar in mintea ta e inca prezenta!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pai cel mai mult mi-e teama sa ma ratacesc, sa fiu jefuita, atacata, si mi-e teama sa raman fara bani, sa nu ma pot intoarce acasa.
    Si imi este teama si sa calatoresc singura, nu stiu daca as avea curajul, prefer sa mai fie cineva cu mine, de preferinta barbat.

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonim7:31 a.m.

    Nu stiu daca pot afirma ca mi-e frica de ceva anume. Cardurile se blocheaza in caz ca dispar iar al meu are grija sa le tina bine ascunse. Bani cash luam numai cat ne trebuie pentru o zi doua, in multe deplasari trebuie sa schimbam in moneda de acolo
    In rest, exista seif pentru bani, gadgeturi........mai ales cand mergem la plaja sau vizitam orasul
    De avion, nici atat.Nu am o problema sa zbor...

    RăspundețiȘtergere
  17. Aliceee
    Nu m-aş grăbi să merg în ţările în care democraţia şi libertăţile omului sunt sitematic încălcate şi nesocotite. Sunt prea multe locuri frumoase pe lume îăn care n-ai de ce să te temi pentru viaţa sau pentru libertatea ta dacă spui sau faci ceva neconform cu ideile gazdelor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu am temeri așa... gen avioane...
    Eu cum sunt mai mult cu cutreieratul munților și pădurilor, am o frică mare de tot felul de animale. Și să nu cad în vreo groapă să pățesc ceva....
    Așa frici mici, mereu se găsește teama că te trezești la un hotel/cabană/pensiune fără cazare, că îți fură cineva lucrurile, etc. :D

    RăspundețiȘtergere
  19. In ultima vacanta la Venetia am constatat ca mi-e teama de infractori, daca ne urmareste cineva si vrea sa ne jefuiasca? Nu e vb de bani cat e vb de starea ce o provoaca. Am avut si un incident nasol acum o luna si cred ca d-asta, pana acum chiar nu aveam nici o teama, recent am devenit mai suspicioasa/paranoica. Pana nu te lovesti de ceva nu stii ca acel ceva e posibil.
    Am ramas si fara baterii ca camera pentru prima data, a fost un sentiment nasol, m-a intristat putin.
    Iar cu avionul ador sa zbor, sa plutesc deasupra norilor :P.

    RăspundețiȘtergere
  20. recunosc ca m-am distrat cand am vazut subiectul si poate nu voi fi crezuta dar mie nu mi-e frica de nimic cand calatoresc. Privesc totul ca pe o aventura, care uneori poate fi enervanta pe moment dar cu atat mai mult vei avea ce sa povestesti peste ani. Si nu zic doar asa ca sa ma laud, am ramas 2 zile in Budapesta in aeroport, am fost obosita, dar a fost in sine o experienta noua, nu s-a despicat cerul si pana la urma am ajuns acasa, acum ma pot lauda ca Tarom a trimis un avionas special pentru mine (si vreo 15 altii) si sa ma dau vedeta :D Mi-am blocat cardul VISA in SUA si maestro nu mergea, eram fara bani dar pana la urma am reusit sa-mi deblochez cardul si sa schimb ceva bani pe care ii aveam la mine. Calatoria de dimineata in cautarea unei case de schimb ne-a adus aproape de ocean exact cand batea un vant teribil si am facut niste poze superbe. De avion nu mi-e frica, am trecut prin niste goluri de aer si n-am priceput nici pana acum de ce se agita lumea sa de tare pentru o mica zguduiala, daca pica o sa pice si fara mine chiraind. In plus, ajungem si titlu pe prima pagina de ziar :))))) Zborurile spre nord sunt superbe, decolarea este foarte scurta si ai impresia ca daca greseste baiatul si apasa mai tare o sa iesi pe orbita, e o senzatie incredibila. De furat, inca n-am fost furata, dar am asigurare inclusiv pentru telefon. Daca ma imbolnavesc tot asigurarea se ocupa, inclusiv de transportul acasa, in plus n-o sa prea mai fie treaba mea ci a lui Vlad sa se descurce cu problema. Daca i se face lui rau se rezolva si aia ca doar nu suntem in mijlocul padurii. Ei, atunci chiar ar fi o aventura si as avea ce sa povestesc. In general, ma gandesc eh si cat de rau poate fi? Gasim noi o solutie, ceea ce s-a intamplat de fiecare data pana acum.

    RăspundețiȘtergere
  21. Mie nu prea mi-e teama de nimic in mod special. Asa nu insamna ca-s inconstient, de obicei iau masuri de precautie de bun simt (daca zbor cu escala aleg o companie care asigura transferul, fac asigurare medicala, nu tin banii si cardul in acelasi loc, nu ma duc noapte in locuri dubioase etc, etc). Singura experienta neplacuta pe care am avut-o a fost cand a incercat un colorat de-asta de-al nostru sa-mi caute prin rucsac, si ceva vreme dupa aia am purtat rucsacul numai in fata. Ah... stai ca am gasit ceva: mi-e teama de ploaie :-D, ca poate atat de usor sa strice toate planurile de vacanta.

    RăspundețiȘtergere
  22. :))) m-a amuzat lista personalizata a temerilor in functie de orase si tari.
    Eu sunt foarte inconstienta - sunt obisnuita de mica sa merg singura, asa incat mie chiar a inceput sa-mi placa sa nu merg cu grupul sau cu prietenii. Cand sunt singura am libertatea de a vizita ce vreau, in ritmul pe care il vreau, nu sa "negociez" cu ceilalti un tur anume.
    Insa cu teama de a ramane fara bani ... aici din pacate Alice multa dreptate ai. Eu am patit-o intr-o tabara : mi s-a furat portofelul cu toti banii pe care aveam. Si mai aveam inca vreo 3 sau 4 zile de stat. Nu erau carduri pe atunci, deci ... 3 zile am impartit cate o cafea pe zi cu cate un coleg.
    A fost ingrozitor, dar de atunci am aversiune la hoti, le-as taia mainile, fara sa stau sa aflu motivatia lor.

    RăspundețiȘtergere
  23. Mi-e frica sa zbor cu avionul, desi am zburat pe distante foarte lungi, gen Indonezia. In Maroc mi-era frica sa nu-mi fure cineva banii :) A fost prima data si ultima cand am plecat cu bani cash la mine. Acum ii pun pe card si scot banuti in moneda tarii respective de la bancomat. In rest, nu mi-e frica de nimic. In Sri Lanka am fost la un an de la incetarea razboiului civil. Peste tot era plin de soldati inarmati, iar in nord inca se mai dadeau lupte :) In Bali am fost la putin timp dupa tsunami si dupa nu stiu ce atentat, iar in Maroc a fost un atentat in timp ce ma aflam acolo, doar ca atentatul fusese in capitala, iar eu eram deja in Agadir. Deci pot spune ca sunt curajoasa :)

    RăspundețiȘtergere