Ultima zi din vacanta de vara petrecuta in Paris (fiindca ultimele 3 zile am ales sa fac excursii in imprejurimi) am decis sa explorez mai bine centru, o zona in care nu mai fusesem pana atunci (ma rog am strabatut-o ocazional) fara sa ii acord mare importanta, si anume cartierul Opera.
Acest cartier a fost odinioara al nobililor din familia Regala asa ca e o zona istorica foarte eleganta ce merita vazuta in detaliu, mai ales ca nu e prea mare, poate fi vazuta in cateva ore dar eu am ales sa merg in ritm mai lent fiindca picioarele deja ma dureau dupa 5 zile. Pentru acest traseu putem cobora la statia Opera/Tuilleries sau Louvre (eu am ales Louvre fiindca era pe linia mea). Am iesit in fata piramidei de sticla a muzeului Louvre pe care l-am vizitat deja asa ca m-am indreptat spre Parcul Tuilleries si imediat am cotit-o la dreapta iesind din parc pe Rue Rivoli.
Muzeul de arte decorative
Nu mai tin minte daca citisem despre acest muzeu inainte sa plec la Paris dar ideea e ca nu mi-a produs nici o reactie fiindca nu aveam de gand sa il vad. Dar fiind pe Rue Rivoli vad o pancarda mare ce facea reclama la o expozitie de masini de lux si eu avand pana in 26 de ani aveam intrarea gratuita asa ca am cedat tentatiei si am intrat. Surpriza a fost ca masini nu erau prea multe (vreo 6-7 ingramadite intr-o camera) si ma miscam ca un robotel de frica sa nu ating/stric ceva, asa ca masinile desi frumoase le-am admirat mai mult de la etaj. Insa partea buna a fost ca intrand sa vad masinile am descoperit un muzeu foarte interesant cu peste 200 de incaperi ce cuprind exponate din Evul mediu pana in secolul 20 pe 5 etaje cu incaperi dedicate perioadei Medievale, Renascentiste, Art Nuveau, Art Deco etc. Multe piese de mobilier care m-au uns la suflet, multe vase de ceramica frumoase, tablouri, l-as putea numi Muzeul Parisului fiindca am iesit din el intelegand mai bine obiceiurile, traditiile, arhitectura, stilurile ce au dominat Parisul in anumite perioade. La ultimul etaj deja ma dureau picioarele rau de tot asa ca m-am grabit in Gradina Palatului Royal sa ma asez pe o banca.
Gradina Palatului Royal
Desi Palatul Royal nu poate fi vizitat, gradina e publica si arata mai repede ca o gradina botanica decat un parc. Foarte multe flori, fantani arteziene si arbori frumosi condusi fac din gradina asta sa fie una foarte romantica si armonioasa, locul perfect in care sa te relaxezi departe de grupurile mari de turisti (care se duc mai repede in Parcul Tuilleries). In plus in sudul Gradinii este o lucrare artistica live (creata de Daniel Burean in 1986) in format art deco, din peste 50 de coloane de diverse dimensiuni vopsite in alb si negru unde turistii se distreaza facand poze in pozitii hazilii iar copii sunt mai fericiti decat in parc, fungind si sarind pe coloane.
Traditii la o cafea
In drum spre Opera am remarcat ca strazile in zona asta sunt intesate de cafenele vechi, traditionale si doar ce am realizat ca eu la Paris nu am stat in nici o cafenea de acest gen fiindca nu beau cafea si nu am simit nevoia sa dau 5 euro pe o apa plata. Insa rasfoind ghidul turistic in gradina Palatului Royal am citit ca francezii au un cult al cafenelei, nu e pur si simplu o cafea asa ca am ales una din cafenele si-am intrat sa experiementez si asta inainte de a pleca din Paris.
Interiorul clasic, usor vintage cu un bar lung si scaune cu catifea verde inchis ma duce cu gandul la Parisul de alta data, din alte vremuri.
Turistii se remarca rapid fiind imbracati cu jeans, geci sport si culori aprinse (cum e tricoul meu portocaliu ce deranjeaza pana si ospatarul).
Francezii ce frecventeaza cafenele astea sunt in general barbati trecuti de varsta a doua imbracati la costum si femei iesite in pauza de pranz, imbracate office in culori neutre cu un trench si o esarfa. Toate doamnele au toc si toti barbatii poarta cravata. Femeile vorbesc mult in timp ce barbatii citesc ziarul, cufundati in propria lume, savurand cafeaua care e extrem de mica (un expresso scurt la noi) dar e sorbita din mai multe inghitituri alaturi de croasantul cu unt din care un domn in fata mea rupe, cazandu-i mai mult pe langa farfuriuta.
Trebuie sa recunosc ca am vazut si grabiti care doar ce au intrat inauntru, au mers direct la bar, dintr-un semn cu mana chelnerul stia ce doreste, francezul si-a luat doza de fericire dintr-o inghititura si a plecat.
Probabil asa se manifesta clientii fideli. E drept ca la bar consumatia e o idee mai ieftina decat daca ocupi loc la o masa si poate fi chiar si cu 20% mai scump daca alegi sa urmaresti spectacolul strazii de pe terasa.
La terasa nu-i ca la noi, in sensul ca la ei fiecare cm de ciment trebuie folosit asa ca mesele si scaunele sunt aproape lipite si toate sunt indreptate spre strada zici ca stai la teatru. Daca vrei sa fii remarcat alegi locul din fata in timp ce locurile din spate iti asigura o oarecare protectie de vazul lumii. Arata dragut cu designul lor frantuzesc, clasicele mese rotunde si scaune cu spatar de lemn insa un lucru chiar nu imi place si anume faptul ca auzi toate conversatiile din jur si toti te aud pe tine! Cu alte cuvinte terasa e doar pentru privit!
Ultima plimbare a fost chiar pe bulevardul Opera spre statia de metro. Cladirea e foarte frumoasa, arata ca un tort de nunta bogat ornamentat! Mi-ar fi placut sa intru si inauntru dar la un spectacol nu doar sa o vizitez. Oricum era prea tarziu asa ca m-am grabit spre casa.
Acest cartier a fost odinioara al nobililor din familia Regala asa ca e o zona istorica foarte eleganta ce merita vazuta in detaliu, mai ales ca nu e prea mare, poate fi vazuta in cateva ore dar eu am ales sa merg in ritm mai lent fiindca picioarele deja ma dureau dupa 5 zile. Pentru acest traseu putem cobora la statia Opera/Tuilleries sau Louvre (eu am ales Louvre fiindca era pe linia mea). Am iesit in fata piramidei de sticla a muzeului Louvre pe care l-am vizitat deja asa ca m-am indreptat spre Parcul Tuilleries si imediat am cotit-o la dreapta iesind din parc pe Rue Rivoli.
Muzeul de arte decorative
Nu mai tin minte daca citisem despre acest muzeu inainte sa plec la Paris dar ideea e ca nu mi-a produs nici o reactie fiindca nu aveam de gand sa il vad. Dar fiind pe Rue Rivoli vad o pancarda mare ce facea reclama la o expozitie de masini de lux si eu avand pana in 26 de ani aveam intrarea gratuita asa ca am cedat tentatiei si am intrat. Surpriza a fost ca masini nu erau prea multe (vreo 6-7 ingramadite intr-o camera) si ma miscam ca un robotel de frica sa nu ating/stric ceva, asa ca masinile desi frumoase le-am admirat mai mult de la etaj. Insa partea buna a fost ca intrand sa vad masinile am descoperit un muzeu foarte interesant cu peste 200 de incaperi ce cuprind exponate din Evul mediu pana in secolul 20 pe 5 etaje cu incaperi dedicate perioadei Medievale, Renascentiste, Art Nuveau, Art Deco etc. Multe piese de mobilier care m-au uns la suflet, multe vase de ceramica frumoase, tablouri, l-as putea numi Muzeul Parisului fiindca am iesit din el intelegand mai bine obiceiurile, traditiile, arhitectura, stilurile ce au dominat Parisul in anumite perioade. La ultimul etaj deja ma dureau picioarele rau de tot asa ca m-am grabit in Gradina Palatului Royal sa ma asez pe o banca.
Gradina Palatului Royal
Desi Palatul Royal nu poate fi vizitat, gradina e publica si arata mai repede ca o gradina botanica decat un parc. Foarte multe flori, fantani arteziene si arbori frumosi condusi fac din gradina asta sa fie una foarte romantica si armonioasa, locul perfect in care sa te relaxezi departe de grupurile mari de turisti (care se duc mai repede in Parcul Tuilleries). In plus in sudul Gradinii este o lucrare artistica live (creata de Daniel Burean in 1986) in format art deco, din peste 50 de coloane de diverse dimensiuni vopsite in alb si negru unde turistii se distreaza facand poze in pozitii hazilii iar copii sunt mai fericiti decat in parc, fungind si sarind pe coloane.
Traditii la o cafea
In drum spre Opera am remarcat ca strazile in zona asta sunt intesate de cafenele vechi, traditionale si doar ce am realizat ca eu la Paris nu am stat in nici o cafenea de acest gen fiindca nu beau cafea si nu am simit nevoia sa dau 5 euro pe o apa plata. Insa rasfoind ghidul turistic in gradina Palatului Royal am citit ca francezii au un cult al cafenelei, nu e pur si simplu o cafea asa ca am ales una din cafenele si-am intrat sa experiementez si asta inainte de a pleca din Paris.
Interiorul clasic, usor vintage cu un bar lung si scaune cu catifea verde inchis ma duce cu gandul la Parisul de alta data, din alte vremuri.
Turistii se remarca rapid fiind imbracati cu jeans, geci sport si culori aprinse (cum e tricoul meu portocaliu ce deranjeaza pana si ospatarul).
Francezii ce frecventeaza cafenele astea sunt in general barbati trecuti de varsta a doua imbracati la costum si femei iesite in pauza de pranz, imbracate office in culori neutre cu un trench si o esarfa. Toate doamnele au toc si toti barbatii poarta cravata. Femeile vorbesc mult in timp ce barbatii citesc ziarul, cufundati in propria lume, savurand cafeaua care e extrem de mica (un expresso scurt la noi) dar e sorbita din mai multe inghitituri alaturi de croasantul cu unt din care un domn in fata mea rupe, cazandu-i mai mult pe langa farfuriuta.
Trebuie sa recunosc ca am vazut si grabiti care doar ce au intrat inauntru, au mers direct la bar, dintr-un semn cu mana chelnerul stia ce doreste, francezul si-a luat doza de fericire dintr-o inghititura si a plecat.
Probabil asa se manifesta clientii fideli. E drept ca la bar consumatia e o idee mai ieftina decat daca ocupi loc la o masa si poate fi chiar si cu 20% mai scump daca alegi sa urmaresti spectacolul strazii de pe terasa.
La terasa nu-i ca la noi, in sensul ca la ei fiecare cm de ciment trebuie folosit asa ca mesele si scaunele sunt aproape lipite si toate sunt indreptate spre strada zici ca stai la teatru. Daca vrei sa fii remarcat alegi locul din fata in timp ce locurile din spate iti asigura o oarecare protectie de vazul lumii. Arata dragut cu designul lor frantuzesc, clasicele mese rotunde si scaune cu spatar de lemn insa un lucru chiar nu imi place si anume faptul ca auzi toate conversatiile din jur si toti te aud pe tine! Cu alte cuvinte terasa e doar pentru privit!
Ultima plimbare a fost chiar pe bulevardul Opera spre statia de metro. Cladirea e foarte frumoasa, arata ca un tort de nunta bogat ornamentat! Mi-ar fi placut sa intru si inauntru dar la un spectacol nu doar sa o vizitez. Oricum era prea tarziu asa ca m-am grabit spre casa.
Citeste toate articole despre Paris aici --> FRANTA
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
Habar n-aveam ca Palatul Royal are si gradina si ca e atat de draguta. Un pont bun pentru o vizita urmatoare.
RăspundețiȘtergereIn schimb o cafea la o terasa pariziana nu-mi refuz niciodata :)).
Si pe mine m-ar tenta o cafea delicioasa la o cafea, dar nu agreez moda asta cu asistatul la spectacolul strazii. Prefer sa ma asez la o masuta mai retrasa, intr-un loc in care sa ma bucur de intimitate. Asta prefera si iubitu'. :D
RăspundețiȘtergereAm vazut stilul asta de terase si in Split, in fata Palatului lui Diocletian si vad ca incepe sa fie preluat si de bucuresteni in Centrul istoric al capitalei.
Foarte reusite si sugestive fotografiile tale, Alice. :)
*la o terasa
ȘtergereCat de mult imi plac scaunele din muzeul artelor decorative! Cafea nici eu nu beau, iar intr-un local prefer sa stau cu spatele spre zona de trafic sa inghit in liniste.
RăspundețiȘtergereNici eu nu stiam de gradina Palatului Royal , si doar am trecut pe acolo la inceputul lunii ; tentant si Muzeul Artelor Decorative , l-am vazut din exterior cat este de mare si m-a demobilizat :) , cred ca trebuie sa ai picioare f odihnite, sau sa-l vizitezi esalonat ! Frumos !
RăspundețiȘtergere