Din nou la Lisabona mea

Vacanta mea in Portugalia a inceput din nou in P-ta Restauradores, piata centrala a Lisabonei acolo unde cu 2 ani in urma coboram dintr-un autobuz ce venea de la aeroport. Caut cu privirea Good Morning Hostel, care se afla exact acolo, dar peste drum. E prea devreme sa ma afisez la receptie asa ca trec pe langa el si ma indrept direct spre caffeteria de la colt, unde acum doi ani m-am oprit si-am baut o cafea cu 2 Pastel de Natas. Stiu ca prietena mea mi-ar spune "tipicara" insa eu ma bucur pentru acest "mic ritual" format, sunt locuri in care ma bucur ca revin si ma fac sa ma simt acasa. E acel sentiment de fericire cand vezi ca totul e la fel cum ai lasat, cand stii ca ai mai fost acolo, fix in cafeneaua aceea, iar acum, din toata lumea asta am ajuns din nou aici, chiar daca sunt la cateva km de casa.

Vacanta in Portugalia am facut-o pe cont propriu: 

Pe site-ul de unde mi-am luat eu biletul de avion gasiti deseori oferte de la  ~75 euro dus-intors Romania-Lisabona. Incercati si voi >>> AICI . 

 Toate hostel-urile si hotelurile in care m-am cazat le-am rezervat pe  >>> ACEST SITE unde am prins mereu oferte cu 50% reducere. Daca mergeti in grup mai mare sau cuplu va recomand cazarea la localnici, prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro din partea mea, la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  

Intru si acelasi domn cu mustata imi ia comanda 2 Pastel de Natas si un Sprite, 3 euro. Acum realizez cat de dor imi era de prajiturile astea cu crema de oua, sunt delicioase. Mi-as mai lua cateva fiindca mi-e foame, dar spun stop tentatiei si imi amintesc ca acum mancarea e doar un pretext, incerc sa trag cat mai mult  de timp, fiind prea obosita sa ma plimb cu rucsacul in spate. Cred ca am stat vreo 2 ore acolo dar nu pot spune ca m-am plictisit. Am plecat mai mult de rusine ca ocupam degeaba o masa, caci altfel mi-ar fi facut placere sa urmaresc in continuare spectacolul strazii, vanzatorii de castane ce isi adjudecau locul, statiile de autobuz ce incepeau sa se umple si cum avea Lisabona sa se transforme in doar cateva ore, de la oras fantoma cu 2-3 oameni pe strazi la aglomeratia specifica din centrul orasului si traficul de dimineata. Am facut o scurta plimbare prin centru si la 12 m-am dus sa ma cazez.

Dupa un pui de somn -la cel mai frumos Hostel din Lisabona- cobor in Pta del Comercio, unde o iau in sus spre Alfama fiind in cautarea unui restaurant tipic portughez. Dar nici nu fac cativa pasi ca o doamna de culoare ma indeamna sa trec pragul casei ei, asigurandu-ma ca-i "boa comida", adica mancare buna. Ma dau batuta si intru desi simtul launtric imi striga sa fug. Pana ma dezmeticesc de la intunericul din incapere, deja sunt asezata la masa unde mi se spune sa astept. Mai multi batrani de culoare povestesc la cealalta masa, ca la ei acasa. De fapt, ma aflu la cineva in casa!
Cer un meniu dar mi se explica pe portugheza ca trebuie sa astept (redactarea meniului??!). In fine, pe cand sa intru in culmea disperarii mai vad un cuplu de turisti agatati de pe drum care stau acum langa mine. Pe ea o cheama Katy si pe el Osvaldo. Sunt din America, el doctor si ea asistenta. Povestim de toate fara sa ne intrebam ce cautam aici, in casa unor straini. In final un tanar vine si ne explica ca Mamma imediat termina mancarea, ca ei sunt din Capo Verde si vom manca  specialitate de a lor. Ne intreaba daca am auzit de Cesaria Evora si ne indeamna sa ascultam o Saudade, ca la ei acasa. Ma topesc toata la gandul ca oamenii acestia poate o cunosc si incep sa ma relaxez, e totul bine. In final primim si mancarea, de la o Mamma grasa ce vine cu o oala imensa si ne imparte frateste la toti membrii familiei si cei trei turisti dornici de aventuri culinare. Dupa o portie sanatoasa de orez cu peste si legume, toate trecute printr-un sos uleios, tanarul ne cere 5 euro si se scuza ca nu ne poate da bon fiindca aici la Mamma e restaurant clandestin, rade si ne bate prieteneste pe spate, invitandu-ne si la cina, daca dorim.
In alte conditii poate ca m-as fi simtit inca un turist fraierit dar din cauza muzicii, a companiei si in final a mancarii, impletite cu sentimentul de familiar m-a facut sa o vad o experienta autentica, pe care nu o regret.

Pranzul acesta mi-a confirmat faptul ca am un stomac de fier fiindca colegii mei de masa simt ceva deranjamente la stomac si desi planul era sa ne plimbam impreuna prin Alfama se hotarasc sa treaca prima data pe la Hotel. Iar eu dupa ce ma mai invart o vreme pe strazi si intru in cateva magazine cu suveniruri interesante, revin in Pta del Comercio.


Cand ajung nu imi vine sa cred ce aglomeratie e, si de unde au aparut toate tarabele astea? Zici ca trecuse o vesnicie, dar de fapt totul se intamplase in ultimele 3 ore. Pe de o parte era un Targ de Vineri dupa-masa cu produse traditionale si pe de alta parte erau proteste si lumea se adunase sa faca un mars impotriva crizei si a lipsei locurilor de munca (din cate am inteles). Cu ocazia asta am aflat ca transportul in comun e oprit pana seara (deci nu am cum sa urc azi in Alfama cu tramvaiul istoric 28) drept urmare dau un tur prelungit pe la tarabe, fac degustari de vinuri de Porto, ma infrupt din bunatatile cu crema de oua si fac o gramada de poze, apoi decid sa ma intorc la Hostel si sa petrec seara in compania celorlalti calatori.

😍 Apreciez comentariile voastre 😍

Toate articolele le gasiti aici -> Jurnal de calatorie PORTUGALIA

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!