Excursie in Aveiro oras numit Venetia Portugaliei

A doua zi in Porto am decis sa fac o excursie in imprejurimi. Ca de obicei nu pot sta locului si cand am vazut un afis cu Aveiro pe care scria mare Venetia Portugaliei, instant mi s-au aprins beculetele. Fiindca  nu am vazut inca o `Venetie` care sa nu-mi placa, deci stiam ca voi merge la sigur. Stiam ca Aveiro va fi cel putin diferit fata de tot ce am vazut pana acum in Portugalia. Si intr-adevar e diferit, fiindca are canale pe care stau si se odihnesc barcile traditionale `moliceiros` extrem de colorate, are doua plaje in apropiere, in statiunile Barra si Costa Nova (ciudat pentru Nordul Portugaliei), iar din punct de vedere gastronomic Aveiro a introdus Portugaliei (ovos molhes) un desert mai pretentios cu crema de oua.

Vacanta in Portugalia am facut-o pe cont propriu: 

Pe site-ul de unde mi-am luat eu biletul de avion gasiti deseori oferte de la  ~75 euro dus-intors Romania-Lisabona. Incercati si voi >>> AICI . 

 Toate hostel-urile si hotelurile in care m-am cazat le-am rezervat pe  >>> ACEST SITE unde am prins mereu oferte cu 50% reducere. Daca mergeti in grup mai mare sau cuplu va recomand cazarea la localnici, prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro din partea mea, la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  

Cum am ajuns in Aveniro
Am luat trenul din gara Bento (Porto). Drumul dureaza aproximativ 1 ora si costa 7 euro (dus-intors). Exista si varianta cu autobuzul dar face 2h30 min si costa 20 euro (dus-intors). Deci nu e deloc convenabil.

Gara din Aveiro este un exemplu frumos de arta portugheza. Dupa atatea orase vizitate, trebuie sa admit ca Portugalia ne da clasa cand vine vorba de gari. Desi sunt tot istorice si vechi ca ale noastre, ale lor sunt mai frumoase.

Din gara am mers in linie dreapta pe un bulevard lung si comercial. Nimic interesant aici, mi s-a parut chiar urat, comunist si nici urma de canale. Deja imi venea sa intreb localnicii daca am coborat bine, daca nu cumva m-am ratacit.

Insa la capatul bulevardului am intrat in centrul istoric unde observ si canalele. OK, din start trebuie sa va spun ca din punctul meu de vedere comparatia cu Venetia e exagerata (doar ca vedeti voi, prinde la turisti). Fiindca Aveiro are doar 3 canale (canalul San Roche, canalul Central si canalul Paraiso), care sunt destul de late, deci le-as putea numi cu usurinta rauri. Ma rog, sa nu intram in filozofii, ideea e ca pe canalele astea stau insirate niste barci lungi chiar interesante.

Mai ales cand le observ in detaliu si vad ca sunt pictate in culori tari si prezinta secvente din viata portughezilor, in special a marinarilor. Cand am vazut picturile mi-a fugit instant gandul la Cimitirul Vesel din Maramures. Doar acolo am mai vazut asemenea picturi. Doamne, uneori prietena mea L. chiar are dreptate cand zice ca `toata lumea asta-i un sat`.

Peste drum de canalul Central e centrul de informatii turistice unde doamnele povesteau de zor si ma ignorau total. S-or fi gandit, iata inca un turist pierdut pe aici. Ideea e ca oraselul acesta e vizitat in special vara cand turistii merg la plaja, la surfing, acum sunt doar eu si localnicii. Barcile nu sunt puse in functiune, multe magazine cu suveniruri sunt inchise, iar la informatii imi spun ca nu stiu ce sa imi recomande mai ales acum ca incepe sa ploua.
Intra-devar afara toarna cu galeata. Asta chiar e culmea ghinionului. Vreme de stat la gura sobei si admirat Aveiro pe geam. Mai pierd ceva timp in oficiul turistic, analizand suvenirurile. Din cate vad simbolul orasului sunt barcile dar si cocosul. Habar nu am semnificatia lui.

Cand in sfarsit ploaia se mai potoleste ies afara si ma las pierduta prin centrul istoric. Ma plimb fara harta, fara directie, fara sa caut ceva. Oraselul acesta e linistit. Extrem de linistit acum. E drept ca nici vremea nu ajuta.

 La un moment dat imi ies in cale doi turisti tineri. Sunt cu rucsacele in spate si asa se bucura cand ma vad zici ca pe mine ma cautau din totdeauna. Ma intreaba la ce hotel stau ca ei tot cauta de ceva timp un hostel dar nu au gasit. Le spun ca sunt doar in trece, ca stau de fapt in Porto (si ca din pacate nu le pot recomanda hotelul  la care stau acolo). Una peste alta, ma intreaba ce-i cu orasul asta de-i asa mort si continuam sa vorbim. Se simte setea aceea de socializare si din partea mea si din partea lor. Pana acum nu-mi dadusem seama dar chiar imi era dor sa vorbesc. Sa am cu cine sa vorbesc si sa ma intelega. Paulo si Maria sunt din Italia deci va dati seama cate avem de povestit. Realizez acum mai bine ce inseamna sa calatoresti singura. Descopar o noua fata a calatoriilor solo, pe care nu as fi crezut ca eu o sa le experimentez vreodata: dorul de a comunica si a impartasi. Dupa ce am stat mai bine de jumate de ora in mijlocul drumului noii mei parteneri de calatorie imi sugereaza sa mergem undeva impreuna.

Paulo scoate biblia calatorului (adica ghidul Lonely Planet) si zice patiseria Da Cruz Mercedeiros, cea mai veche din oras (dateaza din 1882). De la ei am aflat de prajiturile `ovos moles` (in traducere oua moi). Evident ca o data ce intram in patiserie incepe dezmatul, fiindca nu ne putem opri la una, asa ca mai gustam una si inca una si apoi cerem si alte sortimente care mai de care mai apetisante si dulci. Evident iau si pentru a mei o cutie, apoi iesim si ne indreptam spre un restaurant unde sa putem manca si mai ales sa stam jos.

In final a meritat sa vizitez Aveiro.  E un orasel pitoresc, frumos si tipic portughez. Mancarea de baza e  pestele iar painea e oferita  din partea casei. Dupa masa se  cade  un vin de Porto bun, iar muzica Fado face atmosfera. In oras vei vedea influenta araba in arhitectura. Modernismul unor cladiri. Utilizarea de culori pastelate pe pereti si ferestre (unele pictate altele acoperite cu azulejos). Desenele alb-negru de pe trotuar. Barcile lungi si viu colorate. Ghivece de flori pe scari si balcoane. Tarabe cu castane. Pisicile ce stau tolanite peste tot. Caracterul pasnic al portughezilor. Dar totusi cred ca e mai placut sa ajungi in Aveiro intr-o zi de vara!

Seara m-am intors la Porto impreuna cu noii mei prieteni care sperau sa gaseasca un hostel ieftin aici. Iar eu ma pregatesc mintal pentru ziua de maine, ultima din circuitul de 14 zile Spania&Portugalia pe cont propriu.

Citeste tot jurnalul de calatorie aici ->Portugalia

Daca vreti sa stiti primii ponturi despre calatorii va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)