Desi ne-am dus cu gandul sa vedem doar Ifrane, in timp ce ne plimbam prin oras numerosi taximetristi ne expun oferta de excursii prin imprejurimi la preturi fara egal. Initial ne simtim agasati si prima intentie e a dam bir cu fugitii, sa acceleram pasul, dar aud ca prin vis "Azrou, broaste uriase, maimute, paduri, prin salbaticie, unic adventures madam". Mi-e groaza sa initiez o discutie fiindca stiu ca marocanii atata negociaza si te invart pana accepti asa ca daca nu vrei nimic, mai bine mergi inainte. Dar eu parca vroiam; asa ca ii soptesc sotului sa ne oprim si sa ascultam pe indelete oferta, iar de e rost sa negocieze putin. Ne propun 2 tururi, unul interesant in statiunea Azrou si ceva lac imens cu broaste uriase dar din pacate nu mai e timp asa ca acceptam varianta a doua, o scurta excursie de 3 ore pana in Padurea de Cedru sa vedem maimute, in habitatul lor natural si retur direct in Fes, la usa hotelului 50 euro/familie. Stim cum merg treburile asa ca in final batem palma la 25 euro cu promisiunea ca mergem cu el a doua zi in Volubilis si Meknes intr-o excursie de jumate de zi pt inca 25 euro. In final la el e multumit pt cei 50 euro iar noi fericiti ca avem masina cu sofer la discretie, sa ne plimbe in locuri mai putin batute de turisti unde nu prea poti ajunge fara masina, la un pret bun pentru doua excursii/ 2 adulti + copil.
Ne-am continuat drumul care acum se face tot mai ingust si zarim si padurea ce se intinde pe un deal. Cedrii au tulpina foarte lunga asa ca in timp ce mergem cu masina vad orizontul fragmentat si ma dor ochii. Incepe sa imi placa soferul fiindca tace cand trebuie, opreste cand trebuie si vorbeste cu sens. Ba mai mult, dupa ce gaseste un loc in parcare isi arata si calitatile de ghid explicandu-ne putin despre padure, dar mai ales despre un arbore anume, de mare valoare, fiind cel mai vechi din Africa si avand peste 900 de ani. Cand ajungem in dreptul lui vedem un grup de negri, ce se tin de mana incercuind tulpina imensa si fac plecaciuni intr-un ritual doar de ei stiut. Soferul ne sublineaza ca vin pe jos din Africa special sa se roage la el. Rad subtil de fiecare data cand aud fraza asta, cu Africa, zici ca Marocul nu e in Africa. Ma rog, asa-i numesc ei pe toti strainii de culoare, africani, fara nici o conotatia rasista. Cu ocazia asta mai aflam si ca aroborele a murit acum cativa ani, dar tulpina lui si ramurile uscate raman ca un templu natural pentru straini.
Desi vreau sa fac poze, soferul ne face semn sa mergem la maimute si sa revenim apoi. Il ascultam mai mult din cauza privirilor fixe asupra noastra, pt ei am devenit eu principala atractie, femeia alba cu barbat negru si copil creol.
Nici nu facem cativa pasi ca vad un ghemotoc de blanita pe cranga deasupra mea si cand aude vocile noastre isi intoarce privirea curioasa. Imi amintesc ca atunci cand eram mica si ma uitam la filmele cu Chita, visam sa am o maimuta. Acum ma trezesc inconjurata de ele, tremurand de frica. Sunt simpatice asa, de la distanta dar cand vezi o privire furioasa si niste colti amenintatori si o manuta ce te trage insistent de pantaloni, iti vine sa fugi in lume si incepi sa intelegi de ce urasc turistii maimutele din India si alte zone ale Asiei. Ce nebunie, ei fug de ele, eu vin sa le vizitez :)
Sincer eu am fobie fata de animale in sensul ca nu prea imi place sa le am aproape. Mi-s dragi, dar de la distanta. Singurul motiv pentru care mi-am dorit sa vin sa le vad a fost `exotismul experientei`. Partea proasta e ca maimutele astea scot niste sunete infioratoare, zici ca undeva in inima padurii se dezlantuie cel mai monstuos razboi. E bine ca inteleg rapid mecanismul, daca le dai de mancare sunt fericite, toata lumea zambeste si face poze, facand abstractie de fundalul haotic si zgomotos. Kari e pe de o parte curios, ii fug ochii in toate directiile, pe de o parte speriat dar totusi i-ar da cu manuta din biscuitii lui. Nu il lasam asa ca incepe sa urle. In final il conving sa le dea sticla cu apa, riscul sa il zgarie fiind mai mic. Mare uimire sa vedem cum maimuta desface capacul si bea apa ca un copilas. Or fi ele animale dar seamana atat de bine cu oamenii. Se cearta groaznic de la o aluna, se scaprina in cap, fac acrobatii prin copaci sfidand gravitatia, sunt sprintene si rapide cand vad ca primesc ceva ... savureaza fiecare inghititura si la final arunca conjile de alune la turisti in cap. Unele sunt rautacioase, altele jucause, dar puii fac deliciul excursiei.
La lasarea intunericului pornim inapoi spre Fes. Soferul ne duce in siguranta acasa, lasandu-ne la usa Hotelului, asa cum ne-a promis, iar noi asa cum am promis l-am anuntat sa fie inapoi a doua zi dimineata, sa pornim in urmatoarea aventura, prin Meknes si Volubilis.
Citeste tot jurnalul de calatorie in Fes:
Pornim pe un drum de tara ce zici ca duce spre nicaieri in timp ce sotul meu povesteste de zor cu soferul, despre politica, viata in Romania, turism, iar eu ma joc cu Kari si incerc sa il fac sa adoarma putin ca e prea obosit. Dar pe la jumatea drumului, "in the middle of nowhere" ne apare in fata o maimutica ratacita asa ca oprim sa vedem "ce baiuri are" dar mai mult sa ne dezmortim putin picioarele. Evident ca apoi, ca prin minune, observ dupa colt un magazin cu suveniruri, plin cu roci culese din munti. Tare mi-e ca soferul e mana in mana cu vanzatorul dar oricum, pentru noi singura atractie ramane maimuta.Vacantele mele in Maroc le-am facut de fiecare data pe cont propriu:
Biletul de avion l-am luat din timp cu ~100 euro dus-intors de >>> AICI .Noptile din vacante le-am rezervat la Hotel-uri si Riad-uri folosind de fiecare data >>> ACEST SITE unde am prins mereu oferte cu 50% reducere. Daca mergeti cu familia sau in grup mai mare va recomand cazarea la localnici, prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro din partea mea, la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI
Ne-am continuat drumul care acum se face tot mai ingust si zarim si padurea ce se intinde pe un deal. Cedrii au tulpina foarte lunga asa ca in timp ce mergem cu masina vad orizontul fragmentat si ma dor ochii. Incepe sa imi placa soferul fiindca tace cand trebuie, opreste cand trebuie si vorbeste cu sens. Ba mai mult, dupa ce gaseste un loc in parcare isi arata si calitatile de ghid explicandu-ne putin despre padure, dar mai ales despre un arbore anume, de mare valoare, fiind cel mai vechi din Africa si avand peste 900 de ani. Cand ajungem in dreptul lui vedem un grup de negri, ce se tin de mana incercuind tulpina imensa si fac plecaciuni intr-un ritual doar de ei stiut. Soferul ne sublineaza ca vin pe jos din Africa special sa se roage la el. Rad subtil de fiecare data cand aud fraza asta, cu Africa, zici ca Marocul nu e in Africa. Ma rog, asa-i numesc ei pe toti strainii de culoare, africani, fara nici o conotatia rasista. Cu ocazia asta mai aflam si ca aroborele a murit acum cativa ani, dar tulpina lui si ramurile uscate raman ca un templu natural pentru straini.
Desi vreau sa fac poze, soferul ne face semn sa mergem la maimute si sa revenim apoi. Il ascultam mai mult din cauza privirilor fixe asupra noastra, pt ei am devenit eu principala atractie, femeia alba cu barbat negru si copil creol.
Nici nu facem cativa pasi ca vad un ghemotoc de blanita pe cranga deasupra mea si cand aude vocile noastre isi intoarce privirea curioasa. Imi amintesc ca atunci cand eram mica si ma uitam la filmele cu Chita, visam sa am o maimuta. Acum ma trezesc inconjurata de ele, tremurand de frica. Sunt simpatice asa, de la distanta dar cand vezi o privire furioasa si niste colti amenintatori si o manuta ce te trage insistent de pantaloni, iti vine sa fugi in lume si incepi sa intelegi de ce urasc turistii maimutele din India si alte zone ale Asiei. Ce nebunie, ei fug de ele, eu vin sa le vizitez :)
Sincer eu am fobie fata de animale in sensul ca nu prea imi place sa le am aproape. Mi-s dragi, dar de la distanta. Singurul motiv pentru care mi-am dorit sa vin sa le vad a fost `exotismul experientei`. Partea proasta e ca maimutele astea scot niste sunete infioratoare, zici ca undeva in inima padurii se dezlantuie cel mai monstuos razboi. E bine ca inteleg rapid mecanismul, daca le dai de mancare sunt fericite, toata lumea zambeste si face poze, facand abstractie de fundalul haotic si zgomotos. Kari e pe de o parte curios, ii fug ochii in toate directiile, pe de o parte speriat dar totusi i-ar da cu manuta din biscuitii lui. Nu il lasam asa ca incepe sa urle. In final il conving sa le dea sticla cu apa, riscul sa il zgarie fiind mai mic. Mare uimire sa vedem cum maimuta desface capacul si bea apa ca un copilas. Or fi ele animale dar seamana atat de bine cu oamenii. Se cearta groaznic de la o aluna, se scaprina in cap, fac acrobatii prin copaci sfidand gravitatia, sunt sprintene si rapide cand vad ca primesc ceva ... savureaza fiecare inghititura si la final arunca conjile de alune la turisti in cap. Unele sunt rautacioase, altele jucause, dar puii fac deliciul excursiei.
La lasarea intunericului pornim inapoi spre Fes. Soferul ne duce in siguranta acasa, lasandu-ne la usa Hotelului, asa cum ne-a promis, iar noi asa cum am promis l-am anuntat sa fie inapoi a doua zi dimineata, sa pornim in urmatoarea aventura, prin Meknes si Volubilis.
Citeste tot jurnalul de calatorie in Fes:
- Ziua 1 Fes - la un medic acasa (Nou)
- Ziua 2 Fes - pierduti in timp si spatiu (Nou)
- A doua vacanta in Fes - turism ca la carte (Nou)
- Excursie in Ifrane statiune numita Elvetia Marocului (Nou)
- Intalnire cu maimutele in padurea de cedru (Nou)
- Impresii Volubilis orasul roman din pustietate (Nou)
- Excursie in Meknes - traseu turistic (Nou)
😍 Apreciez comentariile voastre 😍
Am locuit 1 an in Maroc vezi tot jurnalul aici --> MAROC
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
Vai ce-mi plac aromele de cedru!
RăspundețiȘtergereNu stiu daca arborele in sine miroase, dar eu cumpar frecvent uleiuri volatile de cedru pentru camera. Aici am vazut in parcuri cedrii de liban, nu stiu daca sunt aceeasi, dar sunt imensi :)
Ce aventura simpatica ati avut! Nu cred ca m-as fi incumetat pentru ca, la fel ca si tine, imi plac animalutele, dar sa le stiu ceva mai departe. Citind articolul mi-am adus aminte de patania ta cu vulpea in Londra. :D Faci tu ce faci si intri in contact cu tot felul de animalute haioase. :P
RăspundețiȘtergere