Excursie pe canale in Delta Dunarii - impresii si sentimente

Prima zi de vacanta in Delta Dunarii a fost alocata in totalitate excursiilor pe canale. Practic dupa micul dejun am facut o excursie pe canale timp de 4 ore, apoi ne-am intors la masa de pranz, iar dupa-masa am continuat cu o noua excursie pe alte canale si lacuri pana la apus. Am ales sa luam vacanta de pe site-ul Descopera Delta Dunarii, iar motivul pentru care am ales acest site l-am detailat AICI.

La debarcader ne astepta Ionut, ghidul nostru, care ne invita in barca zambind larg. Credeam ca o sa-mi dea de furca urcatul si coboratul in barca, fiind plinuta ma asteptam sa faca balans mai mare dar a fost chiar ok. Cand m-am uitat la colegii de calatorie cum isi adjudeca locul din ziua precedenta cand am fost adusi in Mila 23, m-am asezat si eu pe bancheta din spate unde stiam ca e `locul meu`. Intr-un fel mi-a parut bine, in spate poti sa faci ce vrei, sa te ridici in picioare oricand fara sa obturezi privirile celorlalti. Pe de alta parte daca prinzi un loc in fata poti face cu usurinta fotografii cu peisajul fara sa ai alte capete in fotografii.

Bagajul pentru o zi pe canale in Delta Dunarii
Dupa ce ne-am asezat fiecare la locul lui am inceput sa ingramadim lucrurile sub scaune. Noi am avut doar un ghiozdan cu o sticla de apa, palarie de soare, spray Autan (ce nu l-am folosit fiindca  nu ne-au atacat deloc tantarii) cativa biscuiti pentru Kari, 2 jucarii si aparatele de fotografiat. Mi-a parut rau ca am uitat acasa crema cu protectie solara. Fiind august si avand o zi in natura in fata imi e groaza. Caldura nu s-a simtit atat de tare. In barca am simtit constat o adiere usoara, asa incat chiar si la 30 de grade ne-am simti perfect. Dar efectele le-am vazut seara. Intr-adevar chiar si cu foita pe mine am reusit sa ma ard pe fata si pe brate.

*Barca incepe sa alunece pe langa casele din Mila 23, apoi iesim pe canalele mari si intram rapid in salbaticie, pe canale inguste. Satul a ramas undeva departe. Acum eram doar noi si ratele ce treceau agale pe langa barca fara ca macar sa ne bage in seama. Din cand in cand Ionut ne atragea atentia asupra unei pasari si ne arata locul unde se afla. Uneori stateau in echilibru pe crengile din varful arborilor, alteori ni se dezvaluiau de aproape lasandu-ne sa le cercetam in intimitatea lor.

*Egretele ma surprindeau mereu cu eleganta lor si penajul alb imaculat ce imi atrageau atentia oriunde incercau sa se ascunda. La inceput fotografiam fiecare egreta, cu gandul ca poate nu vom mai reusi sa vedem niciuna pana la finalul excursiei. Apoi am inteles ca egretele sunt prietenoase si mancacioase fiindca le vedeam la fiecare cotitura cum stau si isi urmaresc prada. Doar daca ne apropiam prea tare de ele sau mergeam cu viteza isi luau zborul, lasandu-ne fermecati cu aripile lor mari si grele.

*O data ce intram in lacurile mari peisajele se schimba simtitor. Nu mai vedem perdeaua de stuf ce ne bloca privirea ci doar apa. Multa apa .... Lacul Trei Iezere ne-a scos la iveala peisaje ce zici ca au fost prefabricate. Ramuri mari de arbori iesind artistic din apa pe care se odihnesc numeroase pasarele. E ca in basm.

Urmeaza lacul Fortuna, aici vazuse Ionut pelicanii de dimineata
Nu stiu daca am inteles bine dar ghizii de la `Descopera Delta Dunarii` fac un tur pe canale ca sa vada cota apelor si sa caute coloniile de pelicani inainte sa inceapa excursia propriu zisa. Pentru ca apoi sa ne duca la sigur. Lacul e prea mare ca sa ii vezi la o aruncatura cu privirea. Trebuie sa mergi mai in larg, sau mai spre laterale pentru ai observa. Dar o data ce ii vezi nu mai iti poti lua ochii de la ei. Sunt niste pasari imense, cele mai mari ce se gasesc in Delta Dunarii. Pe mine m-au hipnotizat ciocurile lor lungi cu care pescuiau fara nici o problema pestii. Sa urmaresti o astfel de colonie, sa vezi pasarile capitan si puiutii ce se tin dupa mame, sa ai ocazia sa vezi cum isi fac toaleta de dimineata curatindu-si pana cu pana si apoi cum iau micul dejun linistite pe lac e un adevarat spectacol. Am inteles apoi ca pelicanii intr-adevar sunt regii Deltei, pasarile pe care orice turist viseaza sa le vada. Iar noi am avut norocul sa le vedem in fiecare excursie pe canale. Am fost cu adevarat norocosi sau poate asta e avantajul ca l-am avut pe Ionut ca si ghid.

Dupa ce ne-am atins scopul am luat la rand alte canale, alte siroaie de apa mai late si mai inguste, mai umbroase si mai dense, trecandu-ne prin fata noi specii de pasari, indreptandu-ne incet inapoi spre Mila 23 pentru a lua pranzul. Trecusera deja 4 ore si nici n-am simtit. Kari s-a comportat exemplar, am reusit sa-l convingem sa nu-i puna 1000 de intrebari lui Ionut si sa nu faca prea mare galagie pentru a nu speria pasarile.

Mila 23 ne-a captat din nou atentia cu casele de vacante cochete, un restaurant de lux cu acoperis de stuf perfect taiat si multe pontoane zici ca fiecare casa avea propria iesire la Dunare, propria lotca si propria barca cu motor. Hamacele agatate lenes intre doi copaci, leaganele cu vedere la Dunare, mesele de picnic si gratarul erau doar cateva din detaliile vietii in satele indepartate ale Deltei.

Ce mancam la pranz? Evident peste. Cei de la Pensiunea Vanessa ne-au tratat boiereste cu un platou cu peste la cuptor cu legume. A fost o masa sanatoasa. Dupa care am primit la desert clatite cu dulceata si ciocolata.

Dupa-masa am plecat din nou la vanatoare de imagini pe alte canale si alte lacuri. Kari ma intreaba daca pot sa il las in spatele barcii langa Ionut. Imi promite ca se tine de franghie si nu va cadea in apa. Dupa cateva minute prinde curaj si il vad cum lasa franghia din mana. Apoi vine sa isi ia pistolul cu apa si il vad cum cauta cu privirea broastele ce se bronzeaza la soare. Se distreaza o vreme stropind broastele apoi pescuieste cu mana scoici de la suprafata apei, aratandu-mi incantat `captura`.

Am ajuns din nou in zonele interesante. In fata ochilor vad un covor de nuferi albi, pe care i-am cercetat de aproape. Tocmai am descoperit cat de mult imi plac nuferii, cat sunt de frumosi, de perfecti, ca niste globuri albe ce contrasteaza perfect cu verdele crud a frunzelor. Mai tarziu am vazut numeroase canale cu nuferi galbeni, o specie de care nu mai vazusem pana acuma.

Drumul serpuieste pe malurile baltilor. Aici suntem cu adevarat in salbaticie. Nu vezi nici un pescar ascuns intre trestii, nici un cort, nici o lotca.... Doar noi, pestii, pasarile, broastele si natura virgina. Barca ne poarta prin adevarate coridoare verzi, canale pe care nu se circula in mod  frecvent si sunt acoperite cu plante in intregime. Ce vedem aici? O mie de broaste ce se lafaie grasune la soare si fac salturi artistice cand trecem incet cu barca pe langa ele.

Iesim cu greu din acest canal fiindca era plin de trunchiuri si Ionut s-a chinuit ceva sa trecem cu bine pe langa ele. Ne-am mai bagat de cate ori si in ele, ne-am mai aplecat pe sub salciile plangacioase, dar viteza fiind minima n-am patit nimic. Cand luam cotitura spre alte canale mai mari, nu imi pot crede ochilor. Lumina aurie a apusului se oglindeste in valurile apei.

Ne grabim sa prindem apusul pe lacul Fortuna. Trecem in viteza prin gradina naturii, pe canale pline de starci si egrete,  salcii, trestii, nuferi si stuf. Nici nu le bagam in seama. Acum singurul nostru obiectiv este apusul de soare. Pe care il prindem in toata frumusetea, pe lacul Fortuna unde alti turisti veniti prin Descopera Delta Dunarii se bucurau deja de el. Cuvintele sunt de prisos ... mai bine va arat un set de poze ....

Dupa apus e ora la care pasarile se intorc la odihna in cuiburile lor si noi le urmam exemplul si pornim incet spre Mila 23. Dupa o zi pe canale am descoperit farmecul Deltei din punct de vedere turistic. Acesta il constituie in special pasarile si activitatea de birdwatching (pe engleza). Sincer eu nu credeam ca as putea fi interesata de asa ceva ... pana sa vin in Delta nici macar nu auzisem de pasari precum: corcodel, cormoran, prundaras, lopatar, tiganus si multe alte specii pe care Ionut ni le-a aratat. Nici n-am urmarit vreodata viata pasarilor. Zborul lor indelung. N-am stat sa observ cu atentie un stol de pasari.  Cu toate ca atunci cand eram mica ziceam ca `Mi-ar fi placut sa fiu o pasare sa pot calatori fara bilet`! Ce stiam eu despre pasari? Nimic. Acum dupa ce am fost in Delta pot spune cu certitudine ca mi-ar fi placut sa fiu totusi o pasare. :)))

Toata aceasta activitate, toate peisajele, toate aceste noutati (cel putin pe mine) m-au relaxat total, m-au ancorat intr-o alta realitate, departe de viata agitata de la oras. In Delta am trait diferit, am fost constienta in fiecare clipa, am vazut trestiile cum dansau in bataile vantului, am pandit indelung pasarile si m-am simtit undeva departe, uitati prin locuri si timp, in aceasta zona paradis a Romaniei! Noaptea am dormit  confortabil la Pensiunea Vanessa, in camera de la mansarda.

Mai multe articole din aceeasi serie aici-->>> Romania

Thanks for visiting,

 Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)