Pentru mine primul zbor cu avionul a coincis cu prima calatorie in afara Europei si prima vizita la socrii in Maroc. Va dati seama ca eram de 3 ori mai ingrijorata, mai entuziasmata si mai constienta decat atunci cand mergi prima data cu avionul in vacanta. Pur si simplu fiindca stii ca o data ce aterizezi la destinatie probabil o sa te bucuri de un hotel luxos si o plaja frumoasa. Practic nu te strezeaza gandul de ce se va intampla pe mai departe, maxim simti adrenalina aceea de moment.
In 2007 cand am zburat eu prima data cu avionul nu erau atatea avioane low cost si daca cumva prindeai un zbor ieftin ti se parea ceva dubios, ca si cum plateai un bilet pentru o prabusire garantata. Nu existau nici atatea oferte, nu existau bloguri de calatorii, nu existau informatiile ce le gasesti acum la o simpla cautare pe google. Va dati seama ca inainte sa incep aventura ce urma sa ma poarte 1 luna si jumatate in Maroc am intrebat din greu in dreapta si in stanga cum e sa zbori cu avionul. Mai ales ca eu aveam un zbor cu escala, deci practic urma sa zbor cu doua avioane intr-o singura calatorie si ambele urmau sa dureze destul de mult. Practic nu am primit nici un raspuns concret fiindca in afara de partenerul meu nimeni nu fusese din familie sau dintre prieteni, iar el oricum era atat de obisnuit sa zboare incat cum se aseza in avion adormea instant. Plictiseala .... imi zicea el!
Insa mie nu mi s-a parut deloc plictisitor!
Mai ales din momentul in care ne-au anuntat pe aeroportul Otopeni ca zborul nostru Tarom spre Madrid va avea 2 ore intarziere din cauza unor probleme tehnice. Din momentul ala ma gandeam doar ca sa nu faca treburile in graba ca toti romanii, nu cumva sa descopere o noua problema cand vom fi in zbor. DA vazusem prea multe episoade din `Plane Crash` pe Discovery. Dar imediat apoi mi-a expus sotul adevarata problema si anume faptul ca vom pierde cel de al doilea zbor din Madrid in Casablanca din cauza intarzierii si asta insemna ca s-ar putea sa ramanem blocati peste noapte in aeroport, avand in vedere zborul tarziu ce urma sa il facem.
Lucrurile s-au rezolvat cum nu se putea mai bine
Si anume un grup de buisness man ce mergeau in Guineea si ei cu vreo 3 escale au facut un taraboi cat China in care cereau sa fim mutati, noi, cei 7 pasageri ce aveam zboruri cu escale pe alte avioane ce decolau in urmatoarea ora de pe Otopeni pt a reusi sa ajungem in timp util la destinatie. Practic nu stiu cum au rezolvat domnii aia dar trebuie sa le multumesc fiindca pe aceasta cale am primit un alt bilet de avion pe un zbor Lufthansa, dublu ca si cost si cu escala mai scurta la Frankfurt. Fara nici un cost aditional.
Primul meu zbor cu avionul a fost o calatorie luxoasa
Acum, daca ma gandesc la ultimii 8 ani si la cele peste 50 de zboruri pe care le-am facut ulterior, pot spune cu siguranta ca primul meu zbor cu avionul a fost o calatorie luxoasa. Scaune incapatoare, confortabile, ce miroseau a piele de calitate. Am fost serviti cu mancare buna, bauturi fine, iar la desert am gustat pentru prima data tiramisu. Eram in extaz. Iubitul meu m-a tinut de mana tot zborul si a reusit chiar sa nu adoarma doar ca sa se bucure de entuziasmul meu. Si evident ca sa ma tina de povesti sa nu imi treaca prin cap cine stie ce prostii vazute la Discovery. Mi-a explicat ce sunt alea turbulente, de ce se misca atat de tare avionul, de ce aud un sunet constant, de ce mi se infunda urechile, de ce uneori nu mai vad nimic pe geam, de ce oamenii aprind butonul de deasupra capului, de ce stwardesele ne vand parfumuri si cam tot arsenalul meu de intrebari. Fiindca eram tare curioasa si vroiam sa inteleg tot ce se petrece in jurul meu, nu cumva sa imi scape ceva. Tot el mi-a dat cateva exemple de lucruri urate ce se pot intampla in avion, ca sa nu ma surprinda nimic.
Prima data cu avionul mi-a placut atat de mult incat mi-e greu sa inteleg cum am ajuns sa urasc aceasta metoda de a calatori
Cand am pus piciorul in Maroc as fi putut sa jur ca iubesc sa zbor cu avionul si ca o s-o fac pentru totdeauna cu acceasi placere si entuziasm. Insa dupa cativa ani, cand am avut primul meu zbor cu adeavarat urat, mi s-a declansat o fobie, frica continua si de atunci am incercat numeroase metode de tratament care in final functioneaza dar doar pe termen scurt. Practic e ceva de genul .... e repede, e ieftin, e mai bine sa zbor! Dar din pacate pentru mine zborul cu avionul nu mai e o placere.
Pentru voi cum a fost primul zbor cu avionul?
Mie imi place sa zbor cu avionul, desi in ultimii ani am facut-o mai rar, in majoritatea vacantelor am plecat cu masina, fiind ceva mai practic si mai ieftin (tinand cont ca suntem cu catelul). Dar nu mi-e frica si zbor de fiecare data cu placere, chiar daca am vazut toate episoadele din Air Crush Investigations la National Geographic :)). Cel putin sunt pregatita :)).
RăspundețiȘtergereNici prima data n-a fost rau. Am avut un pic de emotii inainte, dar nu pentru zborul in sine, ci mai degraba pentru cum o sa ma descurc prin aeroport, mai ales ca eram singura :D.
Am vazut ca ai avut un zbor chiar azi dimineata :).
ȘtergereIti doresc vacanta frumoasa!
Primul meu zbor cu avionul a avut loc in 2006, mergeam singura spre Bruxelles si s-a desfasurat in conditii excelente cu toate ca aveam emotii uriase.
RăspundețiȘtergereEu nu ma simt niciodata relaxata in avion, nu ma bucur de calatorie, abia astept sa se termine, sa simt pamantul sub picioare. Ma mai relaxez insa(cat de cat) dupa ce primesc bauturile(cafea, cola) si eventual ceva de manacare.
Am scris un comment mai lung, dar nu s-a publicat...
Din pacate nu am gasit comentariul nici in spam. Nu stiu ce s-a intamplat :(
ȘtergereAsadar nu prea iti place sa zbori .... Te inteleg perfect. Ai dreptate, cand vine mancarea eu de obicei comand supa fiindca aia imi ia mult timp pana o mananc :) E si asta o strategie de a face timpul sa treaca mai repede.
Primul zbor a fost in luna de miere, emotiile mele cele mai mari au fost pana sa ajungem la aeroport, din Mangalia pana in Constanta fusese un trafic infernal, ca pe niste cartofi, cu toate bunele lui intentii, soferul ne-a dus pe drum de tara si ne-a prafuit in ultimul hal si am pierdut legatura petru Bucuresti. Cu chiu cu vai am dat peste un autocar.
RăspundețiȘtergereZborul in sine a fost fain, noi eram prea obositi dupa atatea schimburi si ore de asteptare.
Acum daca ma gandesc bine si eu la primul zbor am fost foarte obosita dupa o noapte petrecuta pe tren din Cluj in Bucuresti si apoi o zi intreaga in aeroportul din Bucuresti ....
ȘtergereTotusi zborul mi-a placut mult atunci.
Nici eu nu pot sa zic ca urasc sau iubesc sa zbor, cert e ca, ma bucur mai mult de pasii pusi ulterior pe pamant ca niciodata :)))
RăspundețiȘtergereExact la fel sunt si eu. Deabia astept sa ajung la destinatie.
ȘtergerePrimul zbor, hmm, am avut emotii doar pentru ca trebuia sa calatoresc singura din Germania in Stockholm. Eram atat de obosita si ma obseda gandul ca n-o sa ma astepte prietenul meu,era un zbor de noapte, prin 2001-2003 nu mai stiu :) Nici nu tin minte detaliile calatoriei, acum cand privesc in urma si imiamintesc ca totusi m-am descurcat singura prin tot labirintul acela.
RăspundețiȘtergereLa final s-a terminat cu bine? Te-a asteptat prietenul?
ȘtergereHeheee... prima data nu se uita niciodata :). Eu am zburat prima data la Madrid singurica singurica. Nu stiam ce trebuie sa fac nici in aeroport, noroc ca a mers o prietena cu mine cat s-a putut, pana la portile de securitate.
RăspundețiȘtergereAm auzit eu relatări care de care mai pitoreşti vis-a-vis de mersul cu avionul. Mulţi spuneau că jalea e la decolare când de la viteză mare intri în scaun. Călită fiind de la o călătorie efectuată cu o săptămână înainte (maşina în care mă aflam aproape atingea supersonica pe un drum european navigând printre alţi participanţi la trafic – nu contează de unde veneau, faţă, spate, lateral … şi din cer puteau să pice) decolarea a fost cumva o “felie de tort” pentru mine. A, ia uite ce frumos nu mai sunt pe pământ. Aoleo, nu mai sunt pe pământ.
Doamna din dreapta (nume de cod “colega”) era şi dânsa la primul zbor mititica. Nu ştiam pe cine să compătimesc prima. Hai totuşi pe mine că sunt mai tinerică. Ia uite câta-i viaţa am înainte. Vedeam cum se înclină avionul pe-o aripă în timp ce se aşeză comod pe culoarul de zbor. Hait să-nnebunesc că iar mi s-a aşezat un gol în stomac la momentu scrierii… Colega făcea a a aaaaaaa… eu mă uitam la ea şi apoi mă uitam la pământ cum se apropia de noi şi … mi-am scos rebusu. Ce-o fi o fi, asta e. Am avut şi zile mai rele.
Prin panica ei colega nu mă încuraja deloc, dar şi mai grav era altceva. În spatele nostru călătorea “liniştită” o familie clasică: mama, tata şi doi minunaţi copii. Care în minunăţia lor loveau sacadat cu picioarele în scaunele noastre. Nu mai ştiam prin ce trec. Or fi turbulenţe sau o fi de la îngeraşii ăia mici din spate. Pe lângă că se agitau mai rău decât mixeru mai şi glăsuiau cristalin: maaaamiii maaaamiii mi-e frică. Doamnă făceţi-i să tacă vă rog eu frumos că mă băga-n boale şi n-am distonocalmu la mine…
Si cam asa a fost :)
Amuzanta povestea asa cum ai scris-o aici dar atunci cred ca a fost o experienta destul de urata, mai ales din cauza copilasilor din cate inteleg. Adica nu te-a ajutat deloc atmosfera cu atatia fricosi in jur. Eu cred ca as fi fost traumatizata rau daca la primul zbor cu avionul as fi calatorit singura :)
ȘtergereMi-a placut la nebunie primul zbor, tara necunoscuta, oras asemenea, singura cuc. Tin minte ca ma abtineam sa nu ranjesc la proasta, dar imi venea sa stau cu un zambet larg pe mecla mai mereu, mai ales la decolare si aterizare. O ora si ceva cat a durat zborul, nu stiu cand a trecut. Bine, sunt si mai viteaza de fel, stiam ca o sa imi placa, de vreme ce iau la rand toate draciile din parcurile de distractii care te invart in toate directiile sau te tin cu capul in jos la zeci de metri de sol. Cand eram mica, nu vroiam sa fiu ca toti ceilalti copii, ba invatatoare, medic, avocat ci pilot de avion sau astronaut, asa ca iarasi se explica.
RăspundețiȘtergereMi-ar placea sa fiu si eu atat de viteaza si curajoasa.
ȘtergereMa bucur ca prima ta calatorie cu avionul a fost asa o experienta reusita.
Primul zbor a fost tot cu Tarom, prin '98. Mi-a placut, desi eram tare nelamurit de ce tremura asa tare avionul cand trece prin norisori :-D Acum sunt relaxat, dorm de rup :))
RăspundețiȘtergereWow, cred ca in `98 era cu totul altfel, cel putin nu calatoreau atat de multi cum o fac astazi. Din aceasta cauza cred ca experienta a fost cu totul deosebita.
ȘtergerePrimul zbor cu avionul l-am făcut în 2006 când plecam în aventura Erasmus, 9 luni în Spania. L-am aşteptat cu mare nerăbdare, mi-a plăcut, dar parcă aşteptările au fost mai mari decât realitatea :)) De atunci zbor fără grijă, chiar prefer să ajung la destinaţie cu avionul în loc să parcurg sute de km cu maşina. Zborurile lungi sunt ok (8-10 ore) chiar şi la clasa economică unde te îndoapă cu mâncare, ai tv şi poţi vedea multe filme sau ai timp să citeşti pe rupte (mai nasol e când zbori noapte şi nu prea te poţi cuibări în scaun).
RăspundețiȘtergereEu nu stiu cum as face fata zborurilor lungi, dar ai dreptate, probabil cu o carte in mana zboara timpul mai repede :)
ȘtergerePrimul zbor cu avionul - 1997 cind am emigrant in Canada. Mi se pare de domeniul fantasticului si parca din timpuri apuse, la vremea aia, in avion aveai voie sa fumezi! Am zburat cu KLM si ne-a placut tare mult, desi tare stresati am fost de ce urmeaza... Acuma avem muulte zboruri la activ, dar cu virsta am inceput sa am o frica de necontrolat la turbulente si parca numai zboruri din astea nimeresc.
RăspundețiȘtergereCitesc cu drag blogul tau, mult success in continuare si cit mai multe locuri vizitate iti doresc!