Ne indreptam spre Zermatt, unul din cele mai mari centre turistice din Elvetia avand in vedere fluxul de turisti ce vin zilnic aici pentru a urca pe ghetarul Matterhorn. Alpinisti, iubitorii drumetiilor montane dar si iubitorii sporturilor de iarna. Va spuneam in articolul anterior despre smecheria cu excursiile optionale. Eu eram inca in dilema, sa urc pe Matterhorn cel mai iubit varf din Elvetia sau pe Mont Blanc cel mai inalt varf din Europa? In final am ales sa urc pe Mont Blanc in Franta, a doua zi, sperand ca Zermatt sa fie o statiune suficient de frumoasa incat sa-mi capteze interesul in cele 3-4 ore ce trebuie sa le astept pana restul grupului urca pe Matterhorn.

Obiective turistice in Zermatt
Majoritatea turistilor ajung aici ca baza pentru excursii si drumetii pe:
1.Matterhorn -cel mai iubit varf din Elvetia (4.478m)
2. Monte Rosa - al-2-lea cel mai inalt munte din Alpi (4.634 m)
3.Gornergat - al doilea cel mai inalt observator din Europa (3.130 m)
4.Gornergletscher- al-2-lea cel mai mare ghetar din Elvetia
5. Gornergratbahn - unul din cele mai inalte cai ferate din Europa

Impresii personale despre Zermatt

In tren ne impartim in doua grupuri, unul mare ce urca pe munte si restul vreo 10 ramanem in Zermatt sa vizitam statiunea. Gara e exact in centrul statiunii, iar in fata ei ne asteapta micile autobuze ecologice ce functioneaza pe baterie si sunt complet silent. Fiindca Zermatt este un oras unde masinile cu combustibil sunt interzise.

Autobuzule sunt atat de silentioase ca practic nici nu le auzi, uneori te surprind si te sperii cand le vezi in spatele tau.

Sincer nu inteleg de ce ai lua autobuzul cand statiunea are fix vreo 10 stradute si asfaltul e ca in palma asa ca poti sa-ti tarasti trollerul fara probleme.

Daca nu e vorba de grandomanie, atunci e vorba de aparente fiindca in acelasi loc ne astepta caii ingrijiti cu caleste elegante gata sa te duca la hotel pentru infima suma de 200 de euro, 5 minute. Clienti sunt fiindca in Zermatt ajung multi turisti ce vor sa experimenteze vacante de 5 stele.

Dar pe langa liniste statiunea asta se mai remarca prin ceva. CURATENIE! E atat de curat ca poti sa lingi pe jos.

Iar aerul ... il simt atat de proaspat si racoros ca ma gandesc serios sa-l aduc intr-o punga in Romania :))) Se spune ca Zermatt are aerul cel mai curat dintre toate localitatile din Europa si tocmai pentru a-l pastra asa au renuntat total la masini inca din 1946.

Era ora pranzului si majoritatea turistilor se indreptau spre restaurantele micute de pe alei. Daca sunteti curiosi cat costa o masa la un restaurant in Zermatt, ei bine pregatiti-va sa scoateti din portofel 35-40 euro pentru o masa simpla gen fast food. Intre timp am descoperit ca Elvetia e atat de scumpa precum se spune. E foarte scumpa!

Dar eu prefer astazi varianta de 2 euro (mozzarella cu snakers de secara luate dintr-un supermarket din Austria). Am un prieten ce mi-a introdus ideea picnicurilor si de atunci le iubesc. Un pranz perfect, sanatos, usor si am posibilitatea de-mi alege privelistea care-mi place.

Stau suficient si ma relaxez in voie stiind ca 4 ore sunt extra-suficiente pentru aceasta mica statiune. Apoi ma plimb alene pe strazi (pe mijlocul drumului, ce senzatie!) si fotografiez in voie tot ce mi se pare interesant:

Campurile de flori, Zermatt e un paradis cu flori de munte

Casutele montane si mici cabane cu personalitate

Ajung la raul Vispa care are o culoare interesanta.

Un amestec de verde, albastrui, gri de calcar spalacit si laptos.

Aici vad un grup de turisti cu ghid si ma amestec repede printre ei sa ascult povestile ghidului. Ma bucur ca am ocazia astfel sa ascult putin despre istoria statiunii si in acest fel aflu ca in centrul istoric din Zermatt sunt 30 de casute mici, construite in stil traditional, din secolul 16 si 17 care au folosit pe post de hambare si camari pe timpul iernii. Imi notez repede cateva idei:
*Aceste case sunt ridicate pe niste picioroange de piatra care au scopul de a tine soriceii departe. *Casutele sunt facute dintr-un lemn dur al arborilor din imprejurimi.
*Bogat in rasina, lemnul este foarte rezistent la daunatori.
*Casutele sunt acoperite cu dale grele din roca care sa faca fata la iernile grele din Zermatt.
*Soarele si vremea intuneca lemnul de aceea vedem acum casutele aproape negre.

E bine cu ghid dar e nasol cand toata lumea face poze si tot grupul se misca cu viteza melcului, deci astept 30 de minute pentru cateva poze fara oameni in cadru.

Imi continui drumul spre bulevardul central care e impanzit de turisti. Desi e vara, deci off season, statiunea Zermatt colcaie de turisti. Unii fac shopping, altii se uita doar la vitrinele pline cu ceasuri elvetiene, ceasuri cu cuc, marmote de plus etc, grupuri mari de turisti pregatiti de drumetii isi cara rucsacele grele in spate, familii cu copii si hopa ... 2 japoneze imbracate in kimono si papuci de lemn.

Dau o tura si pana la biserica St Mauritius care dateaza din 1285. Bisericile protestante nu mi-au placut niciodata, sunt prea simple, in schimb privelistea cu Matterhornul ce se profileaza in spatele bisericii imi place.

Din biserica iese un cuplu din circuitul nostru cu care am mai povestit zilele trecute si care ma indeamna sa merg sa vad cimitirul. `Dar unde e? Mergi pe principala si cobori spre rau.` Serios? in centrul statiunii e cimitirul? Hmmm interesant. Apoi gandindu-ma mai bine, NORMAL ca este un cimitir in Zermatt! Cimitirul nu este pentru localnici ci e `o amintire emotionanta a accidentelor care au avut loc in muntii din jurul orasului Zermatt, un memorial pentru toti alpinistii care si-au pierdut viata aici`. Cimitirul e foarte frumos, cu bun gust, cu flori, iar pietrele funerare indica ca oameni din toata lumea au murit aici incercand sa cucereasca muntii Matterhorn, Monte Rosa, Liskamm, Weisshor sau Taschhorn. Unele pietre indica chiar si cauza accidentului: o avalansa, o crevasa, o cadere in gol.

In final ma declar indragostita de statiunea Zermatt. Mi-a placut mult mai mult decat statiunile St Mortiz si Davos probabil fiindca e mai animata, mai rustica si mai concentrata.

Informatii practice pentru o vacanta in Zermatt

camera dubla

>>> Hotel Astoria 4* (Bestseller nota 8.1/10) = 150 euro/pers/camera dubla

Disclaimer: Preturi la cazare variaza in functie de sezon/ disponibilitate si nr de nopti rezervate!
Daca sustineti acest blog va rog sa faceti rezervarile pentru vacantele voastre prin link-urile asociate din acest articol! Multumesc!

Thanks for visiting,

Citeste tot jurnalul de calatorie aici --> CIRCUITUL E LVETIEI

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi toate postarile accesati Cuprinsul blogului (click)!

7 comentarii:

Adela Tarpan12:48 p.m.
Iar vin cu o corectura. Zermatt nu este singura localitate din Europa care este car free.
Mai sunt muuuulte.
Numai daca iau Elvetia mai gasesti: Murren, Wengen, Gimmelwald, Saas-Fee etc.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Simona1:31 a.m.
Recomand statiunea pentru iubitorii sporturilor de iarna. Nu ai pus mare accent pe asta in articol dar lumea se inghesuie aici in principal iarna. Preturile la cazare ajung sa fie cele mai scumpe din toata Elvetia dar zona e foarte pitoreasca si partiile sunt clasa I
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Cora11:16 a.m.
Mda, trist! Şi pe noi a încercat ghidul să ne lămurească să urcăm doar pe Mont Blanc pe motiv că „ ambii munţi sunt la fel”. E o mare diferenţă, fiecare munte are farmecul lui şi frumuseţea lui. Merită urcat în ambele părţi fără nici o reţinere. Cine face acest circuit îşi asumă nişte cheltuieli suplimentare ( mă refer la costurile biletelor de tren, gondole, telecabine, telescaune şi alte mijloace de transport care te urcă până în vârful muntelui). Până la urmă acesta este farmecul Elveţiei . Este uimitor să vezi cum pe zeci de kilometri reţeaua incredidibilă de astfel de mijloace de transport, acoperă masivul muntos în toate direcţiile, conducând turiştii către o mulţime de puncte de belvedere, la asemenea înălţimi la care nici nu visai că o să ajungi vreodată.
Plimbarea pe care am făcut-o noi cu gondola până la Trockerner Steg – 2939 m este o adevărată aventură mai ales pentru cei cu rău de înălţime. De aici am schimbat gondola cu o telecabină şi am urcat până la Matterhorn Glacier Paradise, staţia de telecabină situată la cea mai înaltă altitudine din Europa - 3883 m. Dacă eşti norocos de aici poţi admira Alpii italieni, francezi şi elveţieni în toată splendoarea lor. De sus ai posibilitatea de a lua două lifturi: unul care urcă 100 m pe platforma gheţarului Matterhorn, la cel mai înalt punct de observaţie, la cota 3883 m, şi altul care te coboră 100 de metri în gheţar. Noi nu am fost aşa băftoşi pentru că am prins o vreme total potrivnică cu vânt puternic şi ninsoare, iar din cauza vremii platforma gheţarului Matterhorn era închisă. Cum Matterhornul nu a vrut să ni se arate din cauza ceţii, ne-am decis să facem o vizită în cel mai înalt gheţar din Europa, unde am admirat sculpturi în gheaţă. A fost o şansă unică de a ne „cufunda” într-un palat glaciar la 3810 metri altitudine.
Experienţa în sine durează 2 ore dus şi 2 ore întors ( plus cât mai stai pe sus), un traseu splendid ce te poartă într-o lume magică înconjurată de un inel de 38 de piscuri de peste 4000 de metri înălţime ( o parte din piscuri se pot vedea pe traseu). Practic, timpul, este motivul pentru care ghizii nu recomandă urcarea sus, ei preferând ca turiştii să stea prin zonă, jos în staţiune, de unde să-i “adune” când vor ei. Din grupul nostru doar 4 persoane am urcat, iar la un moment dat pe traseu, schimbându-se vremea brusc, telecabina s-a oprit preţ de 30 de minute deasupra unei prăpăstii. Automat timpul urcării a crescut şi tot grupul a fost nevoit să ne aştepte mai bine de o oră. Ghida habar nu avea cât durează urcare şi cât timp este necesar pentru o asemenea vizită. Iar ţie ca turist nu-ţi cade bine să arunci 100 de euro pe biletul telecabinei iar sus când ajungi să nu poţi să te bucuri câteva minute de peisaj. În fine, povestea cu ghizii este amplă şi nu are rost să o dezbatem aici. A doua oară când am ajuns la Zermatt am vrut să parcurg un alt traseu până la Gornergrat, din păcate am prins vreme proastă cu ploaie şi ceaţă şi nu se putea urca. Sper ca a treia oară să avem mai mult noroc.
Concluzia: cei care ajungeţi în Zermatt nu ezitaţi să urcaţi spre Matterhorn, indiferent pe ce traseu şi cu ce mijloc de transport.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri