14 Relatari zilnice de pe plajele din Maroc

In vara 2017 am petrecut 40 de zile in Maroc. Am inceput cu doua saptamani in Bouznika o statiune pe malul oceanului Atlantic, la 70 de km de Casablanca. Visul meu e sa traiesc la mare, visul fiului meu e sa stea toata ziua in apa. Practic cu o vila pe malul oceanului suntem fericiti amandoi. Daca mai e si in Maroc, suntem de doua ori mai fericiti. Iubesc Marocul si parca si uitasem cum e. Ultima oara am fost in Maroc acum 5 ani si intre timp am facut atat de multe, am fost in atatea locuri noi, incat e greu sa sterg praful din sertarul cu amintiri. Marocul a ramas undeva in urma, dar ma bucur ca am din nou ocazia sa il revad, sa il simt, sa il gust.

Vacantele mele in Maroc le-am facut  de fiecare data pe cont propriu:

Biletul de avion l-am luat din timp cu ~100 euro dus-intors de >>> AICI . 

 Cazarea in Bouznika am facut-o la localnici, prin AirBNB, site pe care primiti din partea mea un cupon de 20 Euro, valabil 1 an, pe care sa-l folositi la prima rezervare de cazare oriunde in lume, daca va faceti un cont gratuit, acum >>> VOUCHER AICI  

Am ales sa stam in Bouznika. De ce in statiunea Bouznika?

*Ca sa stiti si voi, cea mai cunoscuta statiune la oceanul Atlanic in Maroc, este Agadir. 

*Cea mai cunoscuta locatie la marea Mediterana in Maroc, este Tanger.
*A treia alternativa turistica si foarte populara este Essaouira.

Noi am ales Bouznika, o statiune ce cu greu o gasesti pe harta Marocului.

Care a fost ideea? E foarte simplu. In Maroc vara e sezonul concediilor (ca peste tot in lume, de altfel). Marocanii fiindca nu prea pot parasi tara, avand nevoie de viza pentru majoritatea tarilor din apropiere, fac turism intern la greu. Asa ca toate statiunile si orasele mari sunt pline de marocani. Asta inseamna ca trebuie sa fii pregatit sa imparti plaja cu cateva mii de suflete si nu toate cu intentii bune. Daca nu esti de a lor, atragi inevitabil atentia. Daca mai mergi si in costum de baie si nu de scafandru (cum merg femeile din Maroc, adica imbracate de la glezne pana in gat) deja e si mai nasol, te alegi cu priviri nu foarte prietenoase din partea femeilor ce ne dezaproba total, pe noi astea nereligioase, iar din partea barbatilor ... fireste, cele mai galante priviri. Cu alte cuvinte ... e cam nasol! Pe plajele turistice aglomeratie mare mon cher. Pe plajele private platesti de te rupe taxa de membru anuala si alte minuni. Conditii de lux de 5 stele. Daca nu locuiesti in Maroc, nu prea ai acces la ele, ca-s prea private, trebuie sa fii membru al clubului lor. Atunci tot ce-ti ramane e sa mergi in statiunile exclusiviste.

Bouznika este o statiunea exclusivista din Maroc 
Statiunile exclusiviste sunt cele in care nu poti sa ajungi cu mijloacele de transport in comun si unde singurele optiuni de cazare sunt la vile private. Bouznika e o localitate mica la 70 de km de Casablanca. Nu cred ca a ajuns inca sa fie oras. La cativa km de aceasta asezare e plaja, doua golfuri pline cu vile dispuse exact pe malul oceanului. Cu alte cuvinte, trebuie sa ai masina si sa dispui de o suma mare de bani pentru a petrece o vacanta aici. Mai exact pe noi ne-a costat aprox 2000 de euro sa inchiriem o vila pentru doua saptamani. Nu, nu e nici pe departe ieftin! Nici nu e lux! Asta e pretul pe care-l platesti pentru liniste si pace, pentru o plaja curata, decenta, cu oameni faini, fara muzica si fara priviri indecente! :)))

Cum e viata la ocean in Maroc 

Scurte relatari zilnice din statiunea Bouznika

Ziua 1 – Fierb ca un rac pus intr-o oala sub presiune!

Am cautat toata dimineata o crema cu factor de protectie. Am intrat in cel putin 3 farmacii si am intrebat la 10 magazine. Nimeni nu vinde asa ceva, fiindca marocanii cumpara exact opusul. Crema de accelerare a bronzului. Drept urmare, m-am dus pe plaja doar la orele bune pe care le aproba si Oana Cuzino, m-am intors pe toate partile, ca pe gratar si m-am intors acasa ca un rac pus intr-o oala sub presiune. Fierb la propriu si la figurat. Singurele parti albe de pe corpul meu au ramas ridurile de expresie, palmele si talpile. Tremur de frig, desi pielea-mi arde! Ma dau cu crema de dupa plaja si-mi ung fata cu iaurt. E bine, ma bucur c-am ajuns in Maroc. Inceputul e promitator!

Ziua 2 - Oceanul ne fuge de sub picioare

Pe uscat nu-i prea bine, dar nici in apa! Ca sa nu mai stau ca un porumb pus la prajit, m-am decis ca azi sa intru doar in apa. Cand ma uit din terasa la oamenii ce sar in valuri la 1 metru de mal, ma intreb de ce stau unde-i apa asa mica. Azi am aflat. Valurile si curentii sunt atat de puternici incat am impresia ca umblu pe nisipuri miscatoare. Vine valul si ma duce 10 pasi in spate. Al doilea ma darama de tot. Ma scufund, beau cateva guri de apa sarata si ies la suprafata, doar ca sa ma bage la fund,un alt val si apa mi-e pana la genunchi. E groaznic. Am nisip si-n urechi. Fiecare lovitura a valurilor zici ca e o bomba detonata la capul meu. Fiecare neuron mi-a fost zgaltait la maxim si nici n-am intrat de 10 minute in apa. Asta e sport frate! Sus pe val, jos sub val!

Ziua 3 – Azi privesc marea de la terasa mea

Stop joc! Azi din nou sunt valuri din acelea ca in filmele de groaza. Le aud din camera cum se sparg la mal si copiii cum urla pe plaja. Probabil i-a prins spuma marii in timp ce stateau tolaniti pe cearsaf. Ies pe terasa si vad valurile, sunt atat de mari incat chiar si adultii cand sar, sunt rasturnati in valurile inspumate si maturati pana pe plaja. Ies oamenii din apa ca vapoarele esuate pe mal. Unii in genunchi, unii se tarasc pe coate. Cate un salvamar sare sa salveze cate unul din jumatate in jumatate de ceas. Imi place riscul si sporturile extreme, dar cand vad moartea cu ochii, va spun drept ca asta nu mai e distractie si ma bucur ca pot sa privesc marea de la terasa.

Ziua  4- La Kasbah Bouznika redescopar atmosfera specifica Marocului

Azi nu o sa va povestesc nici despre plaja, nici despre ocean, ci despre Kasbah Bouznika, un loc cu totul special care ofera o nota orientala acestei statiuni. Este un complex rezidential de lux, cu o priveliste superba asupra marii, cu un restaurant bun unde poti comanda un simplu ceai marocan cu menta sau o cina in stil international (pizza sau tagliatelle cu fructe de mare), unde felinarele formeaza umbre si lumini ca in 1001 de nopti si muzica araba e in sincron cu valurile marii.

Ziua 5 – Uneori oceanul se transforma in mare

In sfarsit pielea mea s-a mai potolit, are nuanta de bronz, nu de rac pus in oala, asa ca pot sa ma bucur din nou de plaja. Am noroc, azi si oceanul e cuminte. Valuri nu sunt, asa ca pot sa fac pluta ore intregi si sa inot in voie. Ma supara uneori alegele, dar Kari nici nu le simte. Spune ca-s eu prea sensibila si daca nu am motiv sa fiu nemultumita atunci sigur imi gasesc unul. Drept urmare azi nu ma mai plang de nimic. E o zi perfecta! Zici ca-s la mare in Romania si-mi place. Pardon aici nu sunt mucuri de tigara pe plaja, nici meduze in apa, nici fetite in bikini si muzica nu rasuna de nicaieri. Comparatia a fost total deplasata.

Ziua 6 - Plimbare printre vile de milioane de euro

Dupa cum spuneam, Bouznika e o statiune exclusivista. Poate la prima vedere nu pare fiindca plajele nu sunt private, nu sunt beach baruri ca in Europa, nu sunt terase si restaurante lipite unele de altele, nici macar faleza nu este. Insa vilele astea de pe malul oceanului Atlantic costa sute de mii si chiar milioane de euro. Proprietarii au in fata cate 2-3 masini de lux, femei de serviciu, bucatarese, terase cu canapele enorme, gradinari, iar designul lor e suficient de interesant incat sa merite sa fac o plimbare dintr-un capat in altul al plajei, doar ca sa le vad. Nu sunt sigura ca mi-ar placea neaparat o casa de vacanta aici (e prea izolat totusi pentru gustul meu) dar pentru cei ce cauta linistea, un refugiu departe de viata agitata din Maroc, trebuie sa stiti ca in Bouznika o sa-l gasiti!

Ziua 7 - Inchide ochii si deschide mana

Azi vine Kari la mine topaind in sus de fericire si-mi spune sa inchid ochii si sa deschid mana. Ma gandeam ca o sa-mi puna in palma un banut, ceva dirham marocan si apoi o sa ma intrebe care e valoarea lui ca sa stie cati bani a castigat. Daca nu era ban, atunci trebuia sa fie ceva scoica gasita pe plaja sau o floare salbatica rupta din curtea vecinilor. Inchid ochii vizualizand ca voi primi una din cele 3 variante, dar azi fiul meu chiar a reusit sa ma surprinda. Prima senzatie a fost sa-l arunc dar Kari m-a avertizat ca nu am voie fiindca e un ... ARICI DE MARE! Noul lui animal de companie. Azi mi-am amintit din nou ca fericirea sta in lucruri marunte :)))

Ziua 8 - Azi avem 3 animale de companie: un arici, un rac si o scoica vie

Ce credeti ca a facut fiul meu la 7 dimineata? Ne-a dat trezirea evident, dar nu ca sa mergem pe plaja de data asta, ci sa mergem la pietre. Dupa cum probabil stiti deja la ocean e cu flux si reflux ... cand e reflux se vad pietrele si in crapaturile lor se ascund pestisori, crabi, raci, arici de mare, scoici si alte vietati marine. Partea proasta e ca acum nu mai scap de gura lui Kari, asa ca nu mai am nici o sansa sa dorm o ora in plus. Asa e cu copiii in vacanta, mai rau ca in armata uneori. Cand i se pune o idee in cap, nu mai am nici o scapare. Ma ridic din pat, fug la baie, ii scot galetuta si plasa si mergem la pescuit. Capturile zilei au fost un rac (prins cu greu fiindca se misca super rapid si scapat apoi pe terasa si cautat 1 ora pana l-am prins din nou printre plansetele si urletele lui Kari de ne auzea toata plaja) si o scoica vie ce se misca sacadat si scoate ghiarele de fiecare data cand trece racul pe langa ea.

Ziua 9 - Vremea la ocean e imprevizibila si o lectie din partea naturii

Asta e tot ce pot sa spun dupa 10 zile aici. Intr-o zi e soare de innebunesti de la 8 dimineata, alta data trece ora pranzului si inca nu vedem nici o raza. Cu oceanul e la fel, uneori sunt valuri mici si apa e calma ca in piscina, alteori ai impresia ca toata forta naturii s-a adunat in valuri ce te lovesc neincetat pana renunti si iesi din apa. Am incercat sa inteleg daca e mai bine dimineata sau dupa-masa, dar nu am gasit nici o logica dupa care sa ma ghidez. E doar la noroc. Iar azi a fost o zi in care am mai invatat o lectie. De dimineata si pana seara a fost ceata. O ceata deasa prin care nu vedeam la 2 m in apa. Salvamarii se agitau pe plaja si fluierau neincetat atentionandu-ne sa nu intram in apa. In caz de curenti nu au cum sa ne vada si nici cum sa ne salveze. 28 de salvamari au patrulat pe plaja toata ziua. Caldura a fost innabusitoare, zici ca era lipsa de oxigen si vapori fierbinti se ridicau din ocean. Mi s-a facut rau de vreo 3 ori in cinci ore. Aveam impresia ca nu mai scapam niciodata de ceata si caldura, insa seara ceata s-a ridicat si a scos la iveala unul din cele mai frumoase apusuri ce le-am vazut vreodata. De retinut: Chiar si cele mai urate zile se termina cu un apus extraordinar! Nimic nu tine o vesnicie :) nici raul, nici binele :))

10. Tajine, pizza sau peste

Sa nu credeti ca totul este perfect aici! De exemplu o problema mare este mancarea. Cu toate ca avem bucatarie n-am timp sa gatesc. Viata mea aici se imparte intre orele petrecute pe plaja cu copilul si cele perecute lucrand. In rest ma bucur daca mai apuc sa citesc ceva. Drept urmare mancam la restaurantele din statiune. Restaurantele sunt putine aici langa plaja, mai exact vreo 3. Unul e specializat pe tajine, unul serveste doar peste la gratar, iar cel de al treilea doar pizza. Mai este si Kasbah de care vorbeam mai sus (cam departe de noi) care serveste mancare internationala la preturi internationale. Primele zile a fost rai, am mancat la tajine si la peste pana m-am saturat. Problema e ca dupa o saptamana tanjeam deja dupa orez, dupa paste, dupa salate si mancare mai light. Dupa doua saptamani aproape ca imi vine s-o rog pe mama sa-mi trimita mancare din Romania :)))

11. Scoala de surf

Inca o zi speciala pe malul oceanului. De dimineata ne-am jucat tenis pe plaja, am citit ore intregi pe terasa si acum la apus e show. Surfarii isi arata talentele pe valuri.
Niciodata pana acum n-am mai vazut surfari profesionisti, acei tineri atletici ce merg cu avant in larg, apoi asteapta uneori si jumatate de ora ca sa prinda valul perfect ce ii aduce inapoi pe mal. Totul se intampla atat de repede zici ca zboara pe apa. Viraj la dreapta, viraj la stanga, aplecati si perfect in echilibru, stapanesc cu atata  incredere valul perfect. Ma uit la ei cu mare admiratie si daca as fi mai in forma, m-as baga la scoala de surf, macar pentru distractie. Oricum e de retinut, daca va intereseaza, aici se face si asa ceva!

12. Am reusit sa ridicam un zmeu

I-am cumparat la Kari toate prostiile acvatice si de plaja. Placa de surf, galetica, ustensile de pescuit si un zmeu. Ne-am tot codit zile intregi sa ridicam zmeul, pentru ca n-am mai facut asta niciodata. In filme pare usor, lasi funia si zmeul zboara. In realitate, cu tot vantul din lume si cu toate directionarile noastre, va spun sincer, ca nu-i chiar atat de simplu. Zmeul zboara putin, dar nu se ridica. Fuge Kari pe plaja si tot nu se ridica, doar planeaza usor in urma lui. Pana la urma dupa ore intregi de chinuri si blesteme, am reusit. Am stiut ca a meritat efortul cand am vazut fata fericita a lui Kari!

13. `Halauet-Halauet`

In Bouznika nu te trezeste chemarea la rugaciune ci tinerii ce striga din zori pana-n seara `Halauet-Halauet`, un fel de `poftiti la gogosi calde`. Gogosile sunt purtate pe umeri, in tavi imense de lemn si arata apetisant, asa ca e greu sa le rezisti mai ales dupa o zi petrecuta in apa si pe plaja. Gustul lor mi-au indulcit toate cele 14 zile in Bouznika si chiar daca stiu ca nu e cea mai sanatoasa varianta de mic dejun, l-am numit momentul meu de rasfat al zilei. Cu ocazia asta am incalcat si regula mea personala, de a nu manca street food in Maroc. Partea buna e ca nu mi-a fost  rau niciodata!

14. Plimbare cu camila pe plaja

Daca in Romania se plimba ponei pe plaja, in Maroc se plimba camile. Logic, nu?
Asta e ultima noastra zi in statiunea Bouznika si Kari e suparat foc! Nu fiindca plecam, ci fiindca n-a facut nici o tura cu camila pe plaja. Ideea e ca nu-s prea multe camile si toate par a fi `ocupate`. Cand in sfarsit apare una in fata vilei noastre, un copil/ doi sau chiar trei, sunt deja pe ea. Asa ca fiul meu s-a luptat din greu azi pentru a-si implini visul, mai exact a fugit cateva ore pe plaja pana a convins un domn cu camila sa faca o tura cu el, ca tata ii da banii dupa. Hahahaha :)))

Acum Kari e fericit, eu sunt fericita, tata a ramas fara bani

Putem pleca linistiti acasa in Casablanca! Sau poate Marrakech?

😍 Apreciez comentariile voastre 😍

Am locuit 1 an in Maroc vezi tot  jurnalul aici --> MAROC

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!