Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Totul despre Goa - Plaja, cluburi, distractie intr-un weekend de vis

Nu stiu de ce toti turistii pe care i-am intalnit in India mi-au spus acelasi lucru despre Goa ``Nu mai e ce a fost o data, n-are rost sa mergi si sa iti pierzi timpul pe acolo fiindca nu o sa gasesti nimic din tinutul hippy ce era candva``. Turistii erau dezamagiti. Indienii, pe de alta parte ma indrumau sa nu ratez Goa, un stat care ascunde inca suficiente comori si poate unicul loc din India unde distractia se face in stil occidental, cu bere si iarba, cu party-uri nebune, relaxare la malul marii si sporturi acvatice. Trebuie sa recunosc ca citisem foarte putin despre Goa si habar n-aveam la ce sa ma astept. Ma gandeam ca Goa va fi asa .... un oras ... mai special ... pe coasta de Vest a Indiei. Dar am inceput sa descpar cat de tare ma inselam inca de aseara cand cautam cazare si am vazut ca Goa e un stat in toata puterea cuvantului cu nu mai putin de 14 orase, 350 de sate, 70 de km de coasta si plaje. Eram in ceata, chiar daca e cel mai mic stat din India, tot pare enorm. Nu va fi atat de usor sa gasesc distractia si nebunia despre care imi vorbeau indienii. Cu ocazia asta am aflat si ca Goa este un mix de culturi, istorii si limbi. Ca statul a fost sub stapanire portugheza timp de 450 de ani, de aceea este cel mai `crestin` stat din India unde bisericile sunt la putere. Va fi interesant ...

Goa-Impresii-obiective-turistice-blog
Vacanta in India am facut-o pe cont propriu.
Biletul de avion l-am luat cu 450 euro dus-intors de >>> AICI . Prima saptamana am stat intr-un apartament rezervat prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro din partea mea, la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  
Restul noptilor le-am rezervat din mers, pe drum, folosind >>> Acest site unde am prins mereu oferte last minute cu 50% reducere.

South Goa sau North Goa?


Norocul meu au fost doi turisti italieni, din Sicilia cu care m-am imprietenit in Hostelul din Varanasi (Matilda si Andrea) care urmau sa plece azi spre Goa cu acelasi avion ca si mine. Ei mi-au explicat mai multe despre Goa fiindca studiasera din greu zona, avand in vedere ca doreau sa petreaca pe acolo 3-4 saptamani. Mi-au spus ca Goa e impartita in doua regiuni South Goa (unde e mai relax, mai pt familii, centre de yoga si ashramuri la fiecare pas) si North Goa (unde se afla cele mai populare plaje cum ar fi Anjuna, Arambol, Candolim si cele mai tari cluburi si party-uri). Aici vroiam eu sa ajung, in Goa tinerilor. Mi-am facut rezervare la Backpakers Panda Goa (face parte din lantul de Hostel-uri in care am stat in New Delhi si m-am simtit atat de bine) si in cea de a -21-a dimineata de vacanta in India, m-am intalnit cu noii mei amici in curtea Hostelului de unde vom pleca impreuna spre aeroportul din Varanasi. Rezervasem cu o seara inainte un Shared Cab pe care vom plati 750 rupi/ 250 rupi(15 ron) de persoana (afacerea a fost super buna, mai ales pt mine ca eram singura).

South-Goa-India

Zborul spre Goa


Din Varanasi pana in Goa sunt aprox. 1800 de km si trenul face in jur de 40 de ore cu schimb la Mumbai. Pentru mine trenul nu era nicidecum o varianta, as fi petrecut 2 zile in el. 
Zborul in schimb, dureaza doar 4 ore (cu tot cu escala de aproximativ 1 ora in Mumbai). Pretul pt un bilet de avion luat de azi pe maine a fost 6200 rupi (aproximativ 90 de euro).
Timpul a trecut atat de repede in compania celor doi, incat nici nu ne-am dat seama cand am ajuns in Mumbai. Stewardesele au venit la noi si ne-au zis ca nu trebuie sa coboram din avion fiindca vom zbura tot cu acesta spre Goa, asa ca ne-am bucurat mult ca nu trebuie sa mai facem tranzitul prin aeroport. Totul era perfect.

Transportul de la aeroportul din Goa spre statiuni e o problema


Pana ce am ajuns in Goa, unde ne-am despartit, fiindca amicii mei au ales sa-si inceapa vacanta in Goa cu o statiune din Sud, iar eu trebuia sa merg in Nord. Aici nu mai aveam cum sa impartim taxiul si m-am lovit din nou de acelasi regim dur pt turisti. Din nou nu sunt autobuze, numai taxiuri organizate ce au un pret fix, dat de guvern. Aproximativ oriunde vrei sa mergi in Goa, taxiul din aeroport costa 1000 de rupi (60 ron). Uffff
Din nou stau pe o banca in aeroport si astept un miracol. Astept ca cineva sa-mi spuna sa impartim taxiul, dar aici miracolele se lasa greu asteptate, fiindca dupa jumatate de ora nu se intampla nimic. Trebuie sa merg eu in cautarea lor, dar sincer nu ma simt deloc bine in postura de a intreba eu calatorii daca nu doresc sa impartim un taxi. E greu singur in Goa, daca n-ai carnet de conducere. Pe aici toata lumea isi inchireaza motociclete sau scutere si din cate am inteles merge treaba si fara carnet, dar problema e ca eu chiar nu stiu sa conduc. Deloc! Taxiurile par ieftine, dar daca le folosesti zilnic, ajungi sa platesti destul de scump la final.
Ma rog, pe cand imi pierdeam speranta ma intalnesc din nou cu cuplul italian (amicii mei) care au cunoscut un alt cuplu (ea din Polonia, el Indian) ce vroiau sa imparta taxiul cu mine fiindca mergeam in aceasi directie, ei cu o statiune dupa a mea. Perfect! Sincer prieteniile astea scurte ce le-am facut in India m-au ajutat atat de mult ....

Goa la prima vedere


Am comandat un taxi, l-am platit la ghiseu si am asteptat sa ne vina randul. Intre timp am povestit cu cei doi calatori, amandoi avand undeva pe la 40 de ani. Sunt de 6 ani intr-o relatie la distanta si se vad in fiecare an, 1 luna in India. De fiecare data isi aleg o alta destinatie si anul acesta s-au hotarat sa vina in Goa. Tipa chiar si acum, dupa 6 ani, e fermecata. Imi spune ca daca n-ar fi conditiile precare de viata de aici s-ar muta in India, fara nici o problema. Oricum, se gandeste la pensie sa se stabileasca pe aici. Are deja numerosi prieteni si mi-a spus ca ma poate ajuta cu contacte pentru viitoarea mea destinatie, Kerala. Sa locuiesc intr-un sat de bastinasi. Ideea pare interesanta, dar sunt prea obosita acum sa ma gandesc serios la asta. Oricum ii multumesc.

Distanta de la aeroport pana in Candolim (orasul unde se afla Hostelul Backpakers Panda) este de 35 de km pe care ii parcurgem  in aproape 2 ore. Am impresia ca am vazut toata Goa deja, dar stiu ca este doar o iluzie. Tot ce vad este atat de frumos, incat ar merita sa-mi fotografiez zambetul tamp de pe moaca. Imi place ca totul e verde, un verde crud ce te umple de energie. Nu e de mirare ca revista National Geographic a comparat Goa cu bazinele Amazon si Congo pentru biodiversitatea tropicala bogata. Peste tot sunt palmieri, plantatii de caju, mango si  nuca de cocos. E un adevarat paradis. Dupa ce vii din Varanasi, un oras mizer, plin de praf si de cladiri darapanate, Goa e o adevarata gura de rai. Fara traficul infernal din oras, fara claxoane, fara munti de gunoi. Zici ca sunt in alta lume, o noua fata a Indiei se dezvaluie in fata ochilor mei: sate pitoresti unde oamenii sunt conectati cu natura, colibe ingrijite, localnici ce stau la umbra palmierilor si vand nuca de cocos, femei ce se plimba agale pe ulite cu sacose pe cap, multe ciorchine de banane, fetite ce vin de la scoala in uniforme, cu codite impletite si merg incet pe bicicleta pe marginea  drumului, multi motociclisti ce stau frumos in coloana, arome marine, frunzele palmierilor ce se misca in vant, numeroase biserici cu nume portughez, orasele pitoresti ce seamana cu statiunile de vacanta de la noi unde e plin de vile frumoase si restaurante de lux, creveti ce sar in wok-uri incinse, multe pancarde luminoase ce fac reclame la cazinouri si cluburi selecte ... si motto-ul statului ce apare mai peste tot `GOA-The land of good breaks`. Nici n-am ajuns bine, dar la prima vedere imi place! Imi place mult, mult de tot!

Goa-India-impresii



Soferul nostru nu poate gasi Hostelul pe GPS asa ca imi spune ca ma lasa in Candolim si ma vor indruma cu siguranta localnicii. Nu imi doresc asta, dar nici nu vreau sa ii incurc pe partenerii mei de drum, care au fost atat de draguti sa ma ia. Ne despartim cu urari de bine si vad masina cum pleaca, ridicand un nor de praf in urma ei.
Ma aflu pe o sosea acoperita in intregime de crengile arborilor, ca intr-un tunel. Pe margine sunt magazine in stil european. Cum merg pe strada vad o banca, un supermarket, cateva tarabe cu costume de baie si accesorii de mers la plaja. Multe esarfe mari cu Bob Marley, frunze de marijuana si trabucuri imprimate pe toate piesele de imbracaminte viu colorate. Oameni sunt putini pe strada, dar cei care sunt, merg relaxati, desculti sau in slapi. Vad domnisoare in costume de baie, cu sanii aproape dezgoliti. Ma gandesc ca asta nu ar indrazni nimeni sa faca in New Delhi sau Varanasi, orase mult prea conservatoare si periculoase, dar Goa este statul unde libertatea de exprimare e la cote maxime... inteleasa, acceptata, promovata.


Nebunie la Backpakers Panda Hostel din Goa


Intreb doi tineri ce par de a locului, expati banuiesc, daca ma pot indruma spre Hostel.

Il stiu, binenteles: `That crazy place there .... go that way`
Hmmm. Nu stiu la ce se refera dar sper ca `nebunia` sa fie in cel mai pozitiv sens posibil. Am nevoie de un weekend relaxat si fara surprize. De cand am ajuns in India am fost mereu pe drumuri, mereu in stare de stres oarecum, rareori linistita. Goa sper sa-si puna amprenta asupra mea prin starea de distractie lipsita de griji, asa cum ii este faima.
Backpakers Panda pare locul ideal pentru a face asta. Hostelul se afla intr-o jungla, in care am pasit la indrumarea baietilor. Nu l-as fi gasit nici in 1000 de ani singura, zona asta nici macar nu-i trecuta pe harta. E printre alei neasfaltate, unde lutul e transformat in mocirla (cred ca a plouat zilele trecute) si vegetatia e atat de deasa incat nu vad nimic de liane si frunze, doar drumul. Sunt convinsa ca baietii si-au batut joc de mine. Mi-a venit de 10 ori sa renunt si sa ma intorc pe drumul asfaltat, dar ce rost aveau sa ma minta. E sigur acolo, asa ca inaintez printre nuci de cocos cazute pe jos, printre ciori ce scormonesc cu ciocul ramasitele, printre musuroaie de furnici ce se urca pe sandalele mele.


Dintr-o data il vad. Nu scrie nicaieri ca e Hostel dar asta trebuie sa fie. O vila mare, frumoasa, cu pavaj, ghivece cu flori si o zona de relaxare plina cu paturi (in loc de canapele), perne colorate, hamace si muzica trance. Intru pe poarta si cele doua grupuri isi intorc capul spre mine. Sunt intampinata de baietii ce lucreaza acolo, doi tineri indieni, care trec repede la formalitati, registrul magic, completat date, imi iau banii si-mi dau o bere. Eeee imi place primirea asta in Goa!
Dupa care sunt condusa in camera. Un dormitor comun mare si rece (aerul conditionat e dat pe minim cred, din nou am impresia ca intru in frigider) unde sunt 4 paturi suprapuse. Unul singur e liber, culmea, in partea de jos. Acelasi dulapior incastrat in pat, ca in celalalte hostel-uri din India. Pe jos e gresie alba, rece. Baia e aproape cat camera de mare, iar pe jos e plin de nisip spalacit. Cred ca lumea a fost la plaja. Fac un dus rapid si ies pe terasa.




Tinerii din Backpakers Panda din Goa 


Lumea e impartita in doua grupuri. Un grup e format predominant din britanici (dupa accent) si doua tinere de culoare (care pot fi de oriunde). Postalesc impreuna ceva iarba.
Incepatorii sunt pe partea astalalta, pufaie o linie si se pun pe tusit.
Iarba, droguri si bere....welcome to Goa! imi spune o tinerica cu pieptul sexy, lasat la vedere. Ma asez langa ea. O cheama Anu (fiindca nu pot sa-i pronunt tot numele, e prea complicat) e din New Delhi si a venit sa petreaca weekendul in Goa. Langa ea e Thomas, calator din Berlin. Langa e un alt tip (al carui nume nu il retin) ce imi spune ca traieste in Goa. S-a mutat de 3 luni aici. Restul tinerilor nu le mai retin numele.
Anu propune sa jucam Bricks (jocul acela de construit turnuri, cu bucati de lemn, pe care apoi trebuie sa le scoti si sa le cladesti in echilibru, ca sa nu se rastoarne turnul). Jucasem mai demult acest joc, la Cluj, la serile de jocuri de societate pe care il frecventam. M-am bagat in joc, stiind ca-s cea mai treaza dintre toti. Miza este mare, cine pierde, face un rand de bere la toata masa. Dupa 5 ture m-am ales cu 5 beri. Dupa 10 ture ofeream deja berile celuilalt grup de la masa vecina. Muzica trance bubuia in boxe si vibratiile se auzeau cu ecou in jungla din jur. Negresele incep sa danseze haotic. Baietii admira nisipul lipit de pielea transpirata a fetelor. Noaptea va fi lunga .....
Anu (care deja ma ia de dupa cap si-mi spune best friend) imi promite ca maine (adica vineri) o sa-mi arate viata de noapte din Goa. `This is crazy my girl` sunt ultimele cuvinte pe care mi le aduc aminte, inainte sa ne punem la culcare.



O zi de plaja in Goa


Vineri e zi de plaja. Anu m-a trezit la 8 dimineata sa mergem sa prindem `razele bune`. Scopul ei in Goa e sa devina negresa si lucreaza din greu la asta. Foloseste numeroase creme care sa-i accelereze bronzul. Plaje sunt multe in Goa, dar noi ne rezumam la cea din spatele Hostelului. Mergem impreuna pe cararea plina de nisip, ma impiedic de cateva radacini crescute pe orizonatala si ma intreb daca aici chiar e plaja sau Anu are halucinatii. Din jungla asta nu vezi nimic si valurile marii par atat de departe, zici ca-s in vis. Nu zic nimic, doar continui sa o urmez pe alei. Trecem pe langa o vila mare, ce are o curte cu gazonul tuns la milimetru si la capatul ei intram din nou in pustietate. Dupa cateva curbe pline de ierburi si maracini zaresc orizonul. Nisip fin auriu si oceanul albastru ce curge pana la capatul lumii. Plaja e la fel de pustie, ca locul in care se afla. Enorma si goala. Fara sezlonguri, fara muzica, fara baruri. Toata plaja e doar pentru noi. Alegem un loc in care sa ne intindem cearsafurile, ne dam cu crema din belsug, ne punem gentile sub cap si povestim o vreme. Apoi dormim.
Spre seara facem sedinte foto. Anu nu vrea sa apara pe blog asa ca toata nebunia va ramane secreta :). Baie in ocean nu putem face fiindca steagul rosu e ridicat. Salvamarii fluiera cu putere de fiecare data cand cineva intra in apa mai mult de genunchi. Anu imi spune ca in Goa sunt multi curenti si deseori steagul e rosu, asa ca nu este cea mai buna destinatie pentru inotatori. Imi pare rau putin, recunosc, fiindca eu iubesc sa ma balacesc.

Chiar si asa, plaja asta salbatica, firicele de nisip fin, scoicile ce le adunam de pe malul apei, jocul cainilor si a copiilor, apusul de soare .... toate ma fac extrem de fericita sa ma aflu acum, aici! Ma bucur nespus ca am ales sa vin in Goa! Iar Anu e o comoara de fata. My little best friend.






Vineri noaptea in LPK (Love-Passion-Kharma) Club - unul din cele mai tari din Goa


De cand am ajuns in Goa nu am iesit din perimetrul Hostelului si nici nu stiu cum as putea sa fac asta. Ziua am petrecut-o pe plaja. Cina am luat-o la Hostel (Anu a cerut delivery de mancare indiana pe care am impartit-o) si seara mi-ar placea sa merg intr-un club dar nu cred ca am nici o sansa. Partea cu transportul e o adevarata problema in Goa daca esti singur si nu stii sa conduci. Autobuzele nu te ajuta, mai ales pe timpul noptii. Taxiul o sa ma coste singura, aproximativ 1000 rupi(60 ron)/ doar un drum. Hmmmm. Habar n-am cum sa o scot la capat fara sa cheltui minim 50 de euro pe noapte (cu tot cu intrarea in club). Mai scump decat in Europa ...vorba aia!
Salvarea mea e Anu care imi promite ca nu bea nimic, doar sa merg cu ea cu motocicleta pe care a inchiriat-o deja. Sincer vorbind mi-ar placea, dar mi-e frica! Binenteles ca vom bea, aleile pe aici nu-s toate asfaltate, casca nu o sa am, eu n-am mai fost niciodata cu motocicleta. Multe probleme psihologice  :)))  Daca patim ceva? Anu se declara soferita clasa I, aproape ca e in stare sa-mi promita ca nu bea nimic toata noaptea, numai sa merg cu ea. Imi spune ca in New Delhi conduce zilnic ore in sir si traficul de acolo e belea pe langa ce-i in Goa. Aici e relax...
Hai, hai te rog, hai ca ne distram, hai nu fi naspa, asa ca vii???
Spuneti si voi cum sa-i spun NU lui Anu, care toata ziua s-a dat peste cap sa ne simtim bine. Cum sa-i zic acum mergi singura in club, ca eu vreau sa vin, dar mi-e frica sa vin cu tine?! Nu pot sa fac asta!Asa ca las aparatul foto in dulap, pun actele si toate lucrurile de valoare in sertar si imi iau doar creionul de ochi, balsamul de buze si 3000 de rupi. Fie ce-o fi!
Ma urc pe motocicleta si aventura incepe! La prima curba era sa cadem. :)))) Eu nu imi stiu tine echilibru pe dracenia asta. In plus Anu vrea sa fac pe copilotul, sa o directionez de pe gps-ul telefonului. Cu alte cuvinte cu o mana sa tin telefonul ei, sa o ghidez vorbind si cu cealalta mana sa ma tin de ea, in timp ce motocicleta salta prin gropi si franeaza brusc la fiecare semafor. Primele 20 de minute sunt un chin si-mi vine sa renunt, dar suntem prea departe acum sa mai fac asta. Imi ia ceva timp pana ma obisnuiesc cu tot acest ritm frenetic, ne mai si incurcam cu gps-ul, mai mergem si pe strazi aiurea, lucru ce ma face sa ma simt prost, dar sunt si lucruri care imi plac. Cum ar fi vantul ce-mi sufla prin plete. Goa vazuta din viteza asta e ca in povesti. Adrenalina. Ideea ca fac ceva nou. Bucuria de a merge intr-un club in Goa. La final, daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar imi place!

Ajungem la LPK Club, unul din cele mai tari din Goa! Cluburile aici nu-s ca la noi (in centrul orasului), nici macar in centrul statiunii. Aici cluburile sunt complet izolate, in pustietate, ca sa nu deranjeze pe nimeni. Asa ca nu ai nici o sansa sa vii pe jos sau cu bicicleta (doar va zic).
LPK Club este un club destinat cuplurilor. Nu stiam asta pana n-am ajuns acolo si am fost surprinsa sa vad copilasi (mici de 10-12 ani) intrand inauntru. Ideea e ca au o zona de `Child care` oarecum atasat clubului, unde oamenii se ocupa de copii cat timp parintii se distraza. Ii pun si la somn si dimineata ii trezesc cand parintii vor se plece acasa. Sa mai spuna cineva ca India nu e tare?! Evident toate astea sunt cu un pret. Informativ, intrarea in club pt fete e de 1000 rupi (60 ron) si ai 2 cocktail-uri incluse in tichetul de intrare. Cica noi doua, eram un cuplu!
Inauntru, contrar asteptarilor, nu e plin de batrani. Surpriza mea e sa vad multi tineri indieni, majoritatea baietilor la costum, majoritatea domnisoarelor imbracate in rochii vaporoase (de vara) cu tocuri. Atmosfera e ca in cluburile din Europa (ma refer la cluburile luxoase, cu covor rosu pe jos la intrare, cu baruri lungi si cocktail-uri fine), clientela selecta. Muzica e cea care face diferenta, hit-uri in stil Bolywood si Punjabi mixate. Ringul de dans e cu aer conditionat asa ca aici e cel mai bine. Dansam si ne prostim pe muzica indiana, bem cocktail dupa cocktail, povestim pe malul lacului de afara. Anu imi propune sa plecam intr-un alt loc, un bar cu istorie in Goa, unde putem sa si mancam.


Invat despre cultura psihadelica in Anjuna, in Shack Curlies!


Urc pe motocicleta, de data asta mult mai relaxata (cocktail-urile m-au anesteziat) si pornim spre urmatoarea statiune. Acum chiar ma bucur de drum. Rad cand saltam in gropi. Am gasit si o pozitie mai buna pe motocicleta, mai stabila. Nu mai am impresia ca vom cadea la fiecare curba. Niste baieti se iau la intrecere cu noi, dar Anu e desteapta si nu le face jocul, incetineste pana baietii se plictisesc si accelereaza cu viteza inainte, depasindu-ne. Drumul spre Curlies e chiar prin pustietate. Genul de loc unde nici in ruptul capului nu-ti poti imagina ca exista un club. Ca acolo exista oameni. Nu exista nici o pancarda, nici un far luminos. Zici ca-i un loc secret. Singurul lucru ce ne asigura ca mergem pe drumul cel bun, sunt celelalte motociclete si scutere ce mai sunt pe strada. Ultima parte de drum e atat de ingusta incat cu greu trec doua motociclete una langa alta sau poate intunericul ma face sa cred asta.
Anu lasa motocicleta in parcare si ne asezam in rand cu ceilalti sa intram. Cica aici nu sunt lasati sa intre indienii, doar dupa o atenta scanare. Pentru straini e gratuit, pentru indieni deseorie e cu plata. E un loc western sa-i spunem  asa. Ma gandesc ca-s rasisti si spun asta cu voce tare. Anu imi spune ca nu vor sa distruga specificul locului. Baraca asta e una din cele mai vechi din Goa, e aici de cateva secole si e cunoscuta ca fiind un loc de intalnire al iubitorilor de trance, de meditatie, ai fanilor si al aderantilor la cultura psihedelica. Ma uit la Anu cumva suspect si o intreb ce-i aia cultura psihedelica? Desi are doar 21 de ani, Anu ma uimeste cu cunostintele ei. E drept ca frecventeaza Goa inca din copilarie si cunoaste multe taine despre locul acesta.
Cultura psihedelica, asa cum mi-a explicat Anu, e despre muzica trance. Datorita tempoului rapid al acestui gen de muzica ascultatorul se simte energizat si hipnotizat, fiind potrivit pentru dansuri meditative de luna durata. Cultura psihedelica are la baza muzica dar este mai mult de atat, este o filozofie de viata ( ce promoveaza viata in armonie cu natura, explorarea spirituala, pacea in lume si renuntarea la rasism intre natiuni, religii si etnii, eliberarea de conceptiile comerciale etc.) ce a luat nastere prin ani 60 o data cu renasterea muzicii hippy. Toata aceasta cultura este construita si in jurul consumului de droguri (in special marihuana, ciuperci halucinogene si alte substante psihoactive). Goa e cunoscut ca tinutul acestui cult si Anu imi spune ca sunt multe baraci din astea in Goa unde poti experimenta asta:  Shiva Valley, UV Bar, Jacks Sparrow, 9 bar si Tantra. Daca vreti sa va faceti o impresie despre ce  inseamna aceasta cultura, cautati pe youtube `Goan Mantra`.
Atmosfera din Curlies
Locul acesta e cumva misterios. O baraca de lemn ridicata pe mai multe etaje, cumva labirintica. Intr-un colt tineri imbracati in pantaloni largi (indian style) si maieuri fumeaza din narghilea si bongo, intr-un decor cu perne si cearsafuri cu motive abstracte. La un alt etaj lumea sta la masa si consuma bere. Ringul de dans e destul de mic dar lumea e in extaz, dusa de val de muzica trance. Aerul conditionat imi estompeaza toate simturile. Dansam dezinhibat, in ritmul muzicii. Anu imi spune ca muzica asta e un fel de meditatie, te elibereaza de toate, daca reusesti sa iti lasi gandurile sa zboare si sa te misti fara nici un blocaj. Sa curgi in muzica. Pe mine toata multimea asta energizata si muzica haotica ma oboseste. Nu reusesc sa ma deconectez. Poate fara iarba nu functioneaza.
Dupa o vreme, Anu ma ia de  mana si ma duce pe terasa. Terasa de la etaj e cu mese si banci din lemn, orientate  in intregime cu vedere la mare. Aici lumea se aseaza la masa unde prinde loc, de obicei cu alti necunoscuti. Ne asezam langa o alta gasca de 4. Comandam bere si pizza cu fructe de mare. Intram in dicutii cu ceilalti de la masa dar nu prea avem cu cine vorbi. Sunt prea high ca sa vorbeasca si mai ales sa gandeasca coerent. Dar rad mult. Oamenii sunt fericiti in realitatea lor.
Jos, pe plaja sunt alti turisti dusi de val ce danseaza energic in nisip. Ma simt ca la spectacol. Imi place stilul lor, multi au parul rasta (si fete si baieti) haine colorate, accesorizate cu bratari din ate si din metal. Multe accesorii pe antibrat, la glezne, pe degete, in urechi. Majoritatea au si tatuaje. Nimeni nu e comun, simplu, aici. Fiecare este original, o personalitate aparte ce reiese din tot ce arata si exprima. Mancam pizza, bem bere, in timp ce urmarim oamenii. Preturile in Curlies sunt moderate, nota a venit undeva la 1000 rupi (60 ron) de persoana.
Dimineata ne prinde pe plaja, privind stelele
Intr-o zona putin ridicata, sunt sezlonguri de lemn. Pandim de jumatate de ora zona si in final prindem doua sezlonguri alaturate, goale. Ne asezam si in scurt timp lumea vine la noi sa ne serveasca cu iarba, cu bere, cu vodka, cu bratari fosforescente. Refuzam amandoua. Cine stie ce substante magice ascund. In fata noastra, la nici 5 m este o tipa imbaracata foarte ciudat, in zdrente rupte, cu tricoul taiat si franjurat, cu numeroase acesorii ciudate. Se invarte incontinuu, canta un fel de rugaciune si isi da ochii peste cap. Asa ceva n-am mai vazut niciodata! Cand reusesc sa imi iau ochii de la ea, ma uit la stele. Anu ma intreaba daca cred in puterea lor. Daca cred in astrologie. Ii spun ca imi pun mereu dorinte cand vad stele cazatoare, deci presupun ca da. Ne punem amandoua cate o dorinta, apoi plecam inainte sa vedem rasaritul. Suntem prea obosite.


Ce poti sa faci in Goa cand ploua


M-am trezit sambata dupa-masa. Afara ploua cu galeata. Picuri mici si desi. Toata strada s-a tranformat intr-un rau. Cica ploua de dimineata. Cei de la Hostel imi spun ca suntem la sfarsitul musonului (in Goa musonul e din iunie pana in septembrie). Acum suntem in primele zile din octombrie, exact la inceputul sezonului turistic. Ghidurile turistice cu Goa zic ca asta e cea mai potrivita perioada pentru o vacanta in Goa. Din decembrie pana in martie e foarte  aglomerat. Singura problema in extra-sezon e ploaia. Daca ploua azi, cel mai probabil va ploua si maine. Daca nimeresti un weekend cu ploaie in Goa, s-ar putea sa-ti strice tot sejurul. De exemplu noi aveam azi in plan sa facem o excursie pe mare sa vedem delfini in habitatul lor. Costa foarte putin, doar 500 rupi (30 ron) pt o excursie de 2 ore, cu barca, in larg.  Din pacate nu o mai putem face. De altfel, nu prea putem face nimic. Sunt piete de anticariat cu produse vintage, dar nu se tin pe ploaie. Sunt multe biserici, dar sincer n-as iesi din Hostel doar pt asta. As putea sa ma apuc de yoga si meditatie, activitati ce majoritatea le practica aici, dar n-am nici un chef. Stau o vreme pe terasa in compania celorlalti calatori, privesc apa cum se prelinge pe frunzele mari de palmieri, soparlele ce se ascund prin crapaturi, pe Thomas care-si strange  hainele disperat de pe funie. Cu ocazia asta mi-am amintit ca ar fi cazul sa bag si eu o tura la masina. Nu-s sigura ca  se vor usca cu umiditatea asta pana maine, dar aleg sa cred in minuni. Platesc 150 de rupi (10 ron) si le bag in masina de spalat. Dupa care ma uit cu Anu la filme romantice pe terasa.
Seara o petrecem in compania celorlalti calatori, asistandu-l pe Jack  care canta la chitara. Am jucat doua ture de carti, apoi ne-am pregatit de clubareala. Chiar daca toata ziua a plouat, acum ploaia s-a mai domolit si cluburile sunt deschise indiferent de conditiile meteo. In plus sambata asta e speciala.

Club Cubana - impresii de la deschiderea din noul sezon


Toata suflarea din Goa va merge in seara asta in Club Cubana fiindca azi e marea deschidere. Aici fiecare sezon se sarbatoreste cu mare fast si in seara asta voi afla ce inseamna asta. Intr-un fel as fi preferat o seara mai linistita, pe plaja, cu o bere si povesti in jurul unui foc, dar in Goa distractia se serveste in doze mari si sincer chiar nu vreau sa raman singura la Hostel. Toata lumea merge in club Cubana.  Nici nu vreti sa stiti ce zarva e pe aici, in camera toata lumea se parfumeaza, se aranjeaza, baietii se dichisesc, Anu se imbraca cu o rochie neagra, din dantela si eu ma hotarasc pe ultima suta de metri sa ma spal pe cap. Urasc umiditatea asta din India ce imi imbacseste parul mult prea repede, dar iubesc senzatia de pe motocicleta, cu parul lasat desfacut.
Club Cubana este un nume cu rezonanta in Goa. Practic, pe oricine intrebi unde sa iesi in weekend o sa-ti recomande acest club. Ce e atat de special aici? Ei bine locatia, atmosfera, vibe-ul per general. La fel ca celelalte cluburi in care am fost si acesta se afla intr-o zona izolata. Extrem de izolata. Practic se afla pe varful unui deal. Am lasat motocicleta in parcare si ne-am uitat spre aleea inclinata. Clubul nici nu se vede. Sunt niste masinute de teren in care se inghesuie domnisoarele cu tocuri dar noi preferam varianta pe jos. Totusi nu am aproximat bine inaltimea, e mult mai sus decat pare si umiditatea asta e tare deranjanta cand depui efort. Cu multe opriri, am ajuns intr-un final sus. Aici se formase deja o coada kiloemtrica. Intrarea se face tot pe cupluri asa ca baietii singuri incearca sa ne agate, macar de fatada, sa poata intra. Pretul e de 1000 rupi(60 ron) pt fete, dar spre deosebire de LPK, aici ai alchool nelimitat inclus. Deci e o afacere mult mai buna, nu degeaba e ATAT de aglomerat.
Dupa ce reusim sa intram, dam o tura sa ma familiarizez cu locul. Clubul acesta e fara exagerare cel mai frumos in care am fost in viata mea. Sunt zone terasate cu baruri si lounge-uri, toate in aer liber. Este pisicina exterioara luminata si paturi cu baldachin unde grupuri mari stau la povesti. Nimeni nu se racoreste la ora asta, dar pun pariu ca mai spre dimineata vor fi oameni si in piscina. Zona de ring este inauntru, intr-o sala mare cu aer conditionat, unde un Dj se ocupa sa intretina atmosfera. Din boxe bubuie muzica de club, electro, comerciala, indiana, de toate. Un mix ca sa se simta toata lumea bine. E foarteee multa  lume, dar locul e enorm si multimea e dispersata. Practic doar pe scarile ce conecteaza un loc de altul te simti la inghesuiala. La bar pierdem ceva timp pana ne facem incalzirea cu niste vodka. Aici ne-am intalnit cu restul gastii de la Hostel si am avut o seara de pomina in compania lor.
Mergem pe ringul de dans si acolo ramanem pana dimineata. Dj-ul urla mainile in aer si toata lumea se supune. E o nebunie generala in care toti suntem atrenati de Dj. Atmosfera e de milioane. Toti cantam impreuna. Toti dansam impreuna. Toti sarim in acelasi timp. La un moment dat suntem cu picioarele in spuma si cu fetele in nori de gaze puternic aromate a vanilie. Luminite si lasare, ne orbesc. Totul este halucinant.
Nu pot sa garantez ca atmosfera si nebunia din sambata asta se repeta in fiecare noapte in Club Cubana. Poate am prins noi o seara speciala fiind prima noapte din acest sezon, dar oricum, eu m-am simtit foarte bine aici, de aceea va recomand si voua sa mergeti.


Restaurantul Mama Cecilila (unde primesti mancare cu 20% reducere)


Faptul ca am ales hostelul acesta a fost unul plin de avantaje. Pe langa locatie (aproape de plaja, aproape de centrul statiunii, dar totusi in mijlocul naturii unde am putut simti atmosfera rurala din Goa) oamenii frumosi pe care i-am intalnit si amintirile pe care le-am creat impreuna, mai e si faptul ca primesti un vocher cu 20% reducere la restaurantul de peste drum, la Mama Cecilia. Restaurant e poate mult spus, e mai mult un business de familie, unde proprietarii gatesc in casa lor si au o terasa construita in jungla, cu cateva mese de lemn si scaune din plastic. Singurul lucru ce iti aminteste ca esti totusi intr-un restaurant si nu acasa la cineva, e faptul ca primesti un meniu. Am mancat de 2 ori aici fiindca preturile (chiar si fara reducere) erau aproape la jumatate de pret fata de restaurantele din centrul orasului. Evident, din cauza locatiei (foarte retrasa) nu ajunge mai nimeni aici, in afara de localnici si calatorii din Hostel. Meniul e europenizat, au burgeri si clatite,  carne de vita si cartofi prajiti, preparate nu atat de comune in India, insa eu raman la orez si curry cu carne. Mi-e dor de arome familiare, insa stiu ca mancarea din India nu o sa  mai am cand ma intorc acasa. Mancarea e excelenta iar Mama Cecilia e o doamna ce-si da si sufletul numai sa te faca sa  pleci  multumit asa ca daca nu te intorci pentru mancare, te intorci pt ea.




Preturile in Goa

Am descoperit intre timp ca Goa este cea mai scumpa destinatie din India. Sunt optiuni de mancat ieftin, dar nu atat de la indemana  ca in celelalte orase din India. Aici nu prea exista notiunea de street food la fiecare doi pasi, nu sunt tuk tuk-uri si asta ridica mult costul unei sejur. Restaurantele sunt in general din clasa de lux sau terase in stil european (dar care percep un pret aproape dublu fata de cel din marile orase). Se vede ca Goa traieste din turism. 
Bugetul meu pentru Goa - cat am cheltuit intr-un weekend in Goa
1500 rupi 3 nopti la Backpakers Panda Goa
3000 rupi intrari si bautura in club
1000 rupi mancarea la terase pe tot weekendul
500 rupi apa (3 zile) si bauturi la Hostel
150 rupi spalatul hainelor
200 rupi fructe si inghetata
250 rupi transport (Anu nu a dorit bani pt benzina si in ultima zi Thomas a platit taxiul spre gara si nu a vrut bani). Deci am iesit o idee mai ieftin, dar per total tot foarte mult pentru un weekend in India.
-------------------------------------
aprox 6500 rupi ~ 100 euro

Am plecat din Goa fericita ca am vazut o alta fata a Indiei, bucuroasa ca m-am distrat, ca am dansat si am ascultat muzica cu noii mei prieteni, ca m-am relaxat si am lenevit pe plaja alaturi de Anu si am lasat putin deoparte stresul ce m-a urmarit aproape toata vacanta. Ce urmeaza? Ultimele zile de vacanta in India le voi petrece in statul Kerala, intr-un alt tip de paradis tropical.

😍 Apreciez comentariile voastre 😍


Citeste toate articolele despre India (click pe titlu pt a citi)


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

8 comentarii : Leave Your Comments

  1. Mda, ai cunoscut Goa din nord, total, absolut opusa celei din sud. eu am mers in sud, am putu cunoaste alte aspecte goaneze, am evitat deliberat sa ma cazez in nord, doar am facut intr-o zi un tur. Deh, pentru mine experienta ta goaneza nu avea nici un sens. Nu-s genul localurilor, in general al atmosferei pe care ai intampinat-o in nord - si pe care de fapt ai cautat-o. Eu m-am aflat in Colva, de unde am facut zilnic day-trips prin diferite locuri, am vizitat monumentele di Old Goa,, Panjim, diferite temple extrem de interesante - arhitectura templelor goaneze e total diferita de cea a restului Indiei - una dintre caracteristici fiind existenta unei pagode , de obicei albe, cu mai multe etaje in curtea templului. Am vizitat o ferma de condimente, am facut o croaziera pe raul Mandovi - fiind inclus si un spectacol de dansuri traditionale. Am baut kokum, acea bautura racoritoare si picanta, preparate din fructele omonime (da, reteta este chiar interesanta), fructe ce nu cresc decat in Goa. Am fost la Chitra, un muzeu de arta folclorica goaneza. Cum aveam masina si driver guide-ul personal la dispozitie, transportul intre localitati nu a reprezentat o problema. De fapt Goa a fost un stop de cateva zile in cadrul unui tur de-o luna din Mumbai spre Kerala!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesanta viata din Sud, nu stiam despre specificul templelor astea si nici n-am auzit de bautura kokum. Stiam ca sunt diferite regiunile si imi spusesera amicii italieni sa ma gandesc bine unde vreau sa merg. Ma bucur ca m-am dus in Nord fiindca Nord-ul e o alta fata a Indiei, pe care nu il intalnesti nici unde. Dansuri traditionale, plimbari pe rauri si ferme cu condimente se gasesc si in Kerala, de aceea am preferat sa le vad acolo. Oricum pt tine, avand sofer a fost usor, pt mine nu era o varianta sa fac turism in Goa cu preturile aplicate la taxiuri acolo :(((

      Ștergere
  2. Arsene Mihaela28 iulie 2017, 23:41

    Ti-am spus ca e cu totul altceva!eu am ajuns in Goa,la Panjim dupa cateva mii de km parcursi cu trenul si autobuzele locale,prin zone mai izolate - Belur/Halebid sau Badami; aveam o luna jumate de mers intr-un ritm de parca pleca India de acolo. Am stat intr-o casa portugheza de sec XVII, m-am bucurat de linistea de pe plaja Calangute si in afara de vecinul- chimistul neamt care-mi explica ce droguri ni se ofera pe plaja in pachetele din betel nu am avut chef de lume.M-am bucurat de verdeata, aerul european, gospodariile deschise, casele ingrjite-stilul portughezo/indian, oamenii mai destinsi. Am vrut sa innot ; cand am simtit ce curenti sunt si, ca de la 10m de tarm de-abia m-am putut intoarce(si chiar stiam sa innot )mi-a trecut. Cu toate ca venisem cu gandul doar la plaja si destindere nu am putut sa nu merg in Velha-Goa cu bisericile ei atat de speciale: Bis Francisco d'Asissi, capela Santa Catallina si mai ales bis Bon Jesus. Asa ca m-am limitat la berea de pe terasa casei pentru ca ma astepta inca o luna in aceleasi condtii :bus local coasta'coasta cu localnicii si tren. De fapt d'aia e interesant in India: fiecare gaseste ceva ce-i trebuie si o face cum vrea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Goa cred ca este o pauza de la India `adevarata si grea` pentru multi calatori Arsene Mihaela. Fiecare vede pauza si relaxarea cum ii place si se simte bine, insa asta e magia acestui stat ca aici chiar se gaseste o modalitate pentru fiecare. Fie ca esti adeptul meditatiei sau a practicarii de yoga, fie ca iubesti sa dansezi poti sa o faci pe plaja sau in cluburi, poti sa lenevesti doar la plaja sau sa faci shopping in piete de anticariat ... ideea e ca nu te mai grabesti niciunde!

      Ștergere
  3. Singura mica problema e ca aceste plantatii de palmieri de ulei, mango, caju si cocotieri inseamna reducerea corespunzatoare a padurii tropicale primare...cum se intampla si in toata Indochina... P.S. Noi, de mult timp, nu mai cumparam ulei de palmier...din acest motiv.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu sunt consumatoare de ulei de palmier, oricum nu e foarte la indemana in Romania, insa punctul tau de vedere are sens Paul Drosu... din pacate.

      Ștergere
  4. Abia am asteptat postarea ta OM frumos si cu suflet bun.Si cu veleitati de scriitoare.Mult succes Alice!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ana-Lucia Georgescu30 iulie 2017, 16:07

    Alice, mi ai intrat la suflet cu rindurile tale ��

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Jurnale de calatorie