Ma trezesc in cea de a-17-a zi in India mai hotarata ca niciodata. Voi merge in Varanasi! Nu stiu exact cand, nu stiu exact cum, dar voi ajunge acolo. Azi noapte am ajuns la 2 din excursia la Taj Mahal si m-am gandit,ca ultimele 5 zile in New Delhi au fost foarte frumoase, dar si foarte obositoare. Trebuie, sa mai incetinesc ritmul. Daca as merge in Himalaya o sa fac toata vacanta pe fuga, pt ca acolo sunt multe locuri ce vreau sa le vad. Mintea imi spune sa cobor spre Mumbai, fiindca zborul final de iesire din India il am din Kotchi si nu mi-au mai ramas multe zile, insa inima ma trimite in Varanasi, in locul sfant, relgios al Indiei. Sper, ca acolo sa gasesc spiritualitatea despre care i-am auzit pe turisti vorbind si sa ma relaxez putin pe malul Gangelui. Varanasi ma cheama ....

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu. Informatii utile de organizare:
*Zborul m-a costat 450 de euro pana in India luat de aici >>>Bilet de avion ieftin India . Vrei sa te cazezi la Hotel? Rezerva aici >>> Hotel-uri ieftine in India In India eu am stat in numeroase hostel-uri si o saptamana am ales cazare la localnici prin AirBNB, o camera dubla pe care am platit 15 euro/apartament/noapte. Puteti citi detalii in acest articol >>> Toate apartamentele in care am stat pe AirBNB. Vrei sa inchiriezi si tu o camera/apartament la localnici? Iti ofer un voucher de 100 ron pe care il poti folosi la cazare oriunde in lume, la prima ta rezervare, daca iti faci un cont nou (gratuit) >>> VOUCHER 100 RON AICI.

Pentru prima oara de cand sunt in New Delhi iau micul dejun la Hostel alaturi de prietenii mei indieni si turisti. Ei au fost familia mea in ultimele zile. Mancam impreuna samosa vegetariana si jalebi (desert indian) cumparate de pe strada. Parca nu mai imi este atat de frica de mancarea indiana, dar tot incerc sa fiu precauta cand cumpar singura. Bem multe cani de ceai si povestim de zor. Le spun, ca vreau sa merg in Varanasi si ma indeamna, sa merg cu trenul. Raja spune ca e mai bine cu avionul, daca am bani. Trenul face 12-14 ore, depinde cata intarziere are. Daca as merge cu trenul as petrece toata noaptea pe drum. In schimb cu avionul as ajunge intr-o ora si jumatate. Evident, costul face diferenta.

Orice varianta aleg, trebuie sa merg la o agentie de turism, asa ca cobor din nou la doamna draguta de peste drum. Cand ma vede, se arata foarte fericita si comanda direct 2 pahare de limonada la baiatul, ce vinde pe strada. Povestim ca niste vechi prietene. Ii spun cat de mult mi-a placut in Jaipur si cat de cald a fost in Agra. Mi-a venit sa mor! Doamna rade si-mi spune, sa folosesc crema din belsug si sa ma hidratez constant. Dupa ce inchei relatarile, trecem la business.

Biletele de tren se vand repede, dar ma asigura ca daca vreau, poate sa-mi faca rost de 1 bilet New Delhi-Varanasi la 2000 rupi (120 ron) pe trenul de noapte. Avionul ar fi calea cea mai buna si-mi arata preturile de pe site-urile oficiale ale companiilor aeriene. Un bilet costa 4000 rupi (250 ron) cu tot cu bagajul la cala, dar ea mi-l da cu reducere la 3700. Nu stiu cum poate sa mi-l vanda mai ieftin decat pe site-ul companiei, dar merg pe mana ei si imi cumpar biletul de avion.

Sincer, mi-e in continuare frica sa merg cu trenul, probabil din cauza fotografiilor ce le am in minte cu trenuri extra pline, cu oameni ce merg cocotati pe tren, cu soricei pe sub scaune ... chiar nu vreau sa experimentez asa ceva pt 100 de ron in plus. Stiu ca nu fac vacanta asta ca un backpaker veritabil si ca poate pierd tocmai cele mai autentice experiente. Chiar si acum, dupa doua saptamani in India, aleg variantele cele mai confortabile si ma comport ca un turist, dar asta este, nu sunt perfecta.

Avionul spre Varanasi il am peste 3 ore, asa ca ma grabesc spre spalatoria de la colt, unde mi-am dus hainele la spalat acum doua zile. Le primesc in aceasi punga in care le-am dus. Calcate si frumos parfumate. Platesc 150 de rupi, apoi ma furisez prin multime, cat de repede pot, inapoi la hostel, pt a-mi face bagajul. Imi strang toate lucrurile, ma dau cu spray de cocos din belsug, le pup pe rand pe fete si le multumesc, pt tot ce au facut pt mine. O rog o ultima favoare pe Raja, sa ma ajute cu un Ola taxi, ce sa ma duca la aeroport. Gaseste un `shared cab` (ce trebuie sa il impart cu alti calatori) si o sa ma coste 250 rupi(15 ron). E perfect!

Masina e o Dacia Logan. Pe bancheta din spate mai este o doamna imbracata intr-un sari traditional cu o geanta de calatorie Vuitton. Ne zambim reciproc. Pe drum povestim una alta, aflu, ca merge la o nunta in Varanasi. In aeroport trecem prin portile de securitate impreuna si tot zborul spre Varanasi ne intretinem in discutii despre Romania, despre calatoria mea in India, despre viata de familie si greutatile de zi cu zi. Ii spun, ca nici in Romania viata nu e atat de roz, dar ea stie ca-n Europa viata e buna. Are multe neamuri in Anglia si ei duc o viata fericita acolo. Nu ma contrazic cu ea.

In Varanasi orice este posibil - Un indian mi-a platit drumul

Ne recuperam amandoua bagajele de la cala si ne luam ramas bun. Ea e asteptata de familia prietenei ei, eu raman singura. Acum imi dau seama ca in toata graba am uitat complet de cazare. Am ajuns in Varanasi, fara sa-mi rezerv nimic, asa ca ma conectez la wifi-ul din aeroport, le scriu parintilor ca am ajuns cu bine in Orasul Sfant si imi rezerv 3 nopti la Blox Hostel ce pare a fi printre cele mai bune din Varanasi (are review-uri bune) si pretul e incredibil de mic. 500 de rupi(30 ron) pe 3 nopti cu reducerea Last Minute activata! Asa pret mic n-am mai vazut in viata mea, asa ca sunt incantata. Varanasi ma primeste cu bratele deschise. Dar din nou .... nimic nu e atat de simplu in India precum pare.

In aeroportul din Varanasi nu este nici un birou turistic, nici o informatie despre cum as putea ajunge in oras. Intreb lumea pe acolo, dar majoritatea au cunostinte cu masina sau merg cu taxiul prepay (adica il platesti la ghiseu si are un pret fix de 1000 de rupi-60ron-, oriunde mergi). Mi se pare exagerat de scump fiind singura, asa ca sunt hotarata sa gasesc un autobuz. Trebuie sa fie autobuz, (in Bangalore era, in New Delhi era) trebuie sa fie si in Varanasi. Dar nu este! M-am plimbat cu ghiozdanul in spate peste 1 ora si n-am gasit nimic, asa ca m-am intors la aeroport. Caldura e sufocanta, comparabila cu cea pe care am trait-o ieri la Taj Mahal. Din nou sufar fiindca sunt singura. Soferii de tuk-tuk navalesc pe mine. Aici e exact asa cum vezi in filme. Toti trag de tine sa le dai rucsacul ca sa se asigure ca mergi cu ei! Refuz in continuare sa dau 1000 de rupi, asa ca stau pe bordura din fata aeroportului si astept o minune. Am timp!

Dupa 30 de minute minunea apare! Este un tuk tuk cu un tanar indian pe bancheta din spate ce-mi spune ca a negociat la 500 de rupi si daca il impartim platim fiecare 250 de rupi. Sunt rugata sa urc repede si fara sa ma gandesc de doua ori, urc. Merg pe intuitie, pe vibratie, pe cum simt omul si tipul asta pare ok. Intr-adevar este! Profesor de istorie din Nord-ul Indiei a venit la o conferinta in Varanasi si-mi spune, ca si pentru el, ca indian, e greu cand merge intr-un oras nou, intr-un stat nou, deseori e pacalit de soferii de tuk-tuk. Ii spun ca turistii sunt prostiti si mai grav, sa stea linistit.

Baiatul a negociat sa il duca pana la Hotelul lui, care e in alta zona decat Hostelul meu, asa ca face un gest la care nu m-as fi asteptat niciodata. Oprim in fata garii si-mi plateste el un alt tuk-tuk. Ii da soferului 50 de rupi si ii spune Hostelul la care sa ma duca. Totul se intampla atat de repede, incat ne despartim si de abia apoi realizez. In India, un indian, mi-a platit drumul! Asa ceva ... v-am spus, ca oamenii simpli sunt extraordinari!

In Varanasi orice este posibil- 6 oameni intr-un tuk-tuk

Imi arunc rucsacul pe bancheta din spate si ma asez langa el. Nu trec 3 minute ca soferul opreste si se urca in spate, langa mine, o doamna. Rucsacul e inghesuit intre noi. Mai mergem trei strazi si soferul opreste din nou. Inca o doamna urca langa noi, fiind nevoita sa iau rucsacul in brate. Ca sa incapem trebuie sa stau picior peste picior. Caldura ma sufoca, rucsacul ma sufoca, as putea sa mor acum. Dar soferul nostru nu se opreste aici. Mai i-a doi domni langa el, unul pe partea stanga si unul pe partea dreapta. Nu pot sa inteleg cum stau acolo si nu vad in fata din cauza rucsacului, dar mi-e clar, ca in Varanasi tuk tuk-urile sunt ieftine, fiindca functioneaza ca un autobuz. Intr-adevar, nu sunt dusa pana in fata Hostelului ci ma lasa undeva la 400 de m de Hostel si-mi indica directia spre locul de cazare. Ce sa mai spun? In Varanasi orice e posibil! Am experimentat-o si pe asta ...

Sunt din nou in strada. Umblu greu prin caldura si praf. Praful in Varanasi e ceva de neimaginat. Mult mai rau decat in New Delhi. Respir praf, nu aer. Nici nu vad plante, doar cladiri darapanate, gri si vechi de mii de ani. Am trecut pe langa doua temple, la fel de vechi si ele. Totul pare vechi in Varanasi, pana si oamenii. Am impresia,ca toti octogenarii din India, locuiesc aici. Multi seamana cu Christos. Au ochii injectati, barba lunga si plete. Unii intr-un mod salbatic, altii sunt incoronati cu o aura magica, ce nu pare trucaj.

Totul sta pe loc sau se misca in reluare in jurul meu. GPS-ul de pe telefon imi spune ca am de mers 400 de m pana la Blox Hostel, dar nu prea ma descurc cu orientarea. Sunt sigura, ca am mers deja 1 km, de multe ori aiurea, doar fiindca nu reusesc sa ma concentrez, din cauza caldurii. In plus masinile ma innebunesc aici, strazile sunt atat de inguste incat la fiecare 5 pasi trebuie sa ma lipesc de un perete,ca sa aiba loc masinile sa treaca pe langa mine. Magazinele sunt si ele iesite din comun. Nu cred ca au 1m2, iar vanzatorul sta in pozitia de meditatie pe rama geamului. Totul mi se pare foarte ciudat. Diferit de tot ce am vazut pana acum in India.

In Varanasi orice este posibil - Blox Hostel - Mie nu-mi place aici vreau altundeva

Cand ajung in sfarsit la Hostel, ma intampina un tanar ce nu stie vorbi limba engleza. Nici nu cred ca lucreaza acolo, fiindca ma duce direct in camera de la mansarda, fara sa-mi ceara sa-i zic numele, banii sau pasaportul. Nu trebuie sa semnez in registru? Ce minune!

Camera arata deprimant. Curatica, dar cu paturi suprapuse din fier forjat, ce imi da senzatia de carcera de inchisoare. Pe un perete este un graffiti imens. Iar restul peretilor sunt plini de soparle gecko. Cred, ca mai sta un calator aici, fiindca sub un pat sunt mai multe perechi de slapi si pe masa vreo 4 carti pe germana. Baia arata ok, usa se inchide, are ventilator, este hartie igienica. Dus fac din nou cu galeata. Dupa 20 de minute tot nu a urcat nimeni. Ma simt singura aici. Nu cred, ca imi imaginam asa sederea mea in Varanasi. Singura intr-un hostel pustiu si deprimant. Soparlele vor sa se imprieteneasca cu mine, vin pe patul meu fara nici o problema. Nici nu stiu sigur, unde sa-mi pun rucsacul, sa nu ma trezesc cu o soparla in el. Ufff, ce ma dispera treaba asta!

Cobor, sa imi iau un Cola rece de la magazin si urc inapoi pe terasa de pe acoperis. E draguta (in principiu) dar peisajul e debusolant. Totul arata murdar in jurul meu. Hostelul acesta nu are nimic din farmecul celui, din care am plecat azi dimineata, din New Delhi. Nu sunt sigura, de ce are review-uri bune, poate alti turisti au ajuns pe aici in zile mai animate.

Ma simt obosita, asa ca trag un pui de somn, fiind hotarata, sa ies sa ma plimb prin Varanasi mai spre seara, cand soarele se mai potoleste putin. Nu apuc bine sa intru in lumea viselor, ca sunt trezita de o tanara blonda, ce imi spune ca e managera Hostelului si a venit sa imi faca check-in. Sunt buimaca de cap si total spontan ma trezesc spunandu-i, ca nu ma simt bine aici si parca as pleca. Ma plang, ca nu sunt alti calatori si ca nu imi place singura in camera. In Europa n-as fi avut curajul sa spun asta, n-as fi avut nici o pretentie, fiindca in lumea noastra lucrurile functioneaza diferit. Dai banul si poti sa pleci, dar in India orice este posibil. Asa ca o rog, daca poate, sa imi recomande un alt Hostel. Imi spune, ca suna ea la Stops Hostel, cel mai bun din Varanasi. Acolo sigur o sa-mi placa.

Iese din camera si eu raman sub patura, extrem de surprinsa de tactul si calitatile ei de managera. Practic, a inteles ca nu vreau sa raman aici si nu doar ca nu a incercat sa ma constranga sa raman, dar e si dispusa sa-mi gaseasca un loc mai bun, doar ca sa fiu multumita. Stiu ,ca prima noapte o voi plati, (imi vor fi sustrasi banii de pe card fiindca asa e politica celor de la Booking) dar pt echivalentul a 10 ron, oricum nu se alege cu mare lucru din afacerea asta. O face doar, ca sa nu scriu un review negativ, care ar afecta renumele Hostelului pe termen lung. Imi place mult, mult de ea. E o tipa inteligenta.

Se intoarce cu treaba aranjata. La Stops Hostel am de platit mai mult, dar au un loc liber pentru mine si mi-a negociat deja un tuk tuk la 100 de rupi, sa ma duca la celalalt Hostel. Ii multumesc sincer si ma ofer sa platesc restul noptilor, dar refuza.

In Varanasi orice este posibil - Stops Hostel - farmecul vilelor traditionale indiene

La Stops Hostel totul functioneaza extrem de organizat, lucru care imi place. Sunt intampinata de un tanar maruntel, ce imi da registrul. Magicul registru. Completez pas cu pas, imi face copie dupa pasaport, platesc, apoi imi explica meresul lucrurilor. Micul dejun e bufet suedez si se serveste pe terasa de pe acoperis. Au zilnic cate un tur turistic in Varanasi (cu barca la rasarit pe Gange, cu barca la apus pe Gange, turul Templelor Antice, tur gastronomic) yoga si meditatie, masaj si alte facilitati, cu preturi speciale pt cei ce stau la Hostel. Preturile oricum sunt mici 250 de rupi(15 ron)/ per tur. Chestia asta ma face foarte fericita, in sfarsit nu mai trebuie sa-mi bat capul cu agentiile de turism locale.

Sunt condusa in camera, dupa ce imi dau jos sandalele si le las pe un suport mare plin de pantofi. Se pare, ca aici sunt toti turistii din Varanasi!

Hostelul e intr-o vila imensa, cu multe camere si 3 etaje. De pe scari observ tablourile cu citate pt calatori, iar camera de recreere e plina de perne traditionale si rafturile cu lumanari si betisoare parfumate. E prima data cand vad o casa decorata in stil traditional, indian, unde lumea umbla in picioarele goale si totul pare atat de relaxant si confortabil. Casa e invaluita intr-o stare de pace si liniste. Imi place mult, mult de tot. E un loc special incarcat cu energii pozitive, nu e doar o simpla casa plina de calatori. Este mult spatiu, multe covoare colorate, multa lumina. Camera de dormit are 8 paturi suprapuse. E minimalista, dar covoarele dau o nota speciala. Iar ventilatorul, ce atarna deasupra fiecarui pat, functioneaza de minune. Imi las rucsacul intr-un colt, in timp ce tanarul ma asteapta la usa. Vrea sa ma duca pe terasa, sa-i cunosc pe restul calatorilor.

La ultimul etaj este o camera cu saltele pe jos si multe, multe perne colorate. Pe o masa sta un televizor plat, imens, pe care ruleaza un film de actiune. Langa camera e bucataria, frumos utilata cu de toate. Iar terasa ... terasa e cel mai fain loc din Stops Hostel. Sunt vreo 25 calatori, asiatici si vestici ce vorbesc in grupuri, in jurul unei mese mari, cate 2 pe bancuta de lemn si un grup mai mic stau pe saltele colorate. Multe decoruri, statuete, scrumiere interesante, ce dau o nota hippy locului. Muzica e buna si lumea ma primeste foarte bine, cu zambete si un sir lung de intrebari. Imi place partea sociala din Hostel-uri, e incredibil ,ce usor te poti imprieteni cu oameni, pe care nu i-ai vazut niciodata. Ma simt atat de bine aici, incat decid sa petrec seara pe terasa. Oricum, sunt prea obosita acum sa ies sa vad Varanasi. Poate maine ....

😍 Apreciez comentariile voastre pe blog 😍

» Urmeaza sa calatoresti in INDIA? Citeste tot jurnalul meu de calatorie ↴

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

Bun venit in Varanasi orasul din India unde orice este posibil

In Varanasi orice este posibil - Un indian mi-a platit drumul

In Varanasi orice este posibil- 6 oameni intr-un tuk-tuk

In Varanasi orice este posibil - Blox Hostel - Mie nu-mi place aici vreau altundeva

In Varanasi orice este posibil - Stops Hostel - farmecul vilelor traditionale indiene

2 comentarii:

Jurnale de calatorie

Facebook

Travel everywhere!

Friends

Visitors on blog

TRAVEL STATISTICS