In primul rand trebuie sa va spun ca ceaiul marocan face parte din traditia acestei tari si felul in care faci ceaiul si il servesti e ridicat la rang de arta.
In Maroc in fiecare casa se serveste ceai de cel putin 3 ori pe zi. Iar daca aveti oaspeti trebuie sa ii serviti cu ceai in semn de Bun Venit! Sa refuzati o cana de ceai in Maroc este considerat lipsa de respect. Ceaiul este atat de important in cultura si ospitalitatea marocana.
1.Pentru a face ceai marocan aveti nevoie de:
-ceainic
-apa fiarta
-ceai verde (de China) granule
- zahar
- frunze de menta proaspete
2.Reteta ceai marocan - la un ceainic mare
Puneti un pahar de apa fiarta in ceainic si 1 lingura jumate de ceai. Spalati ceaiul facand miscari circulare si lasati-l 1-2 minute apoi aruncati apa. Adaugati un pumn de menta si 4-5 linguri generoase de zahar. Umpleti ceainicul cu apa si puneti-l la fiert apoi lasati-l 5 minute la macerat. Primul pahar ce il puneti in pahar turnati-l inapoi in ceainic apoi umpleti din nou toate paharele. Savurati ceaiul fierbinte!
Ceaiul verde e foarte sanatos, e plin de antioxidanti si va umple de energie!
3.Pentru a servi ceai marocan aveti nevoie de:
3.Pentru a servi ceai marocan aveti nevoie de:
- o tava (preferabil rotunda)
- cesti mici cilindrice
- 'imbracaminte' decorativa pt setul de ceai :)) ca altfel nu stiu cum sa le zic
4. Preturi orientative in caz ca vreti sa le cumparati ca suvenir si sa le folositi in tara
Cani: de la 1-2 euro cele foarte simple / 5-30 euro un set de pahare frumoase cu model / peste 35 euro colectia de lux
Ceainice: de la 1 la 2 euro cele simple mici; 2-4 euro cele simple mari / 6-10 euro cele cu model mici si mari/ peste 15 euro colectia de lux
Ceai: intre 1 si 3 euro o cutie care va ajunge aproximativ o luna!
Imbracaminte pt setul de ceai: intre 2 si 4 euro daca il cumparati in pietele chinezesti si de la 5 euro in sus in bazarele pt turisti.
Mic dejun marocan! Cel de azi dimineata :)
Va doresc o dumineca placuta!
Thanks for visiting,
Am locuit 1 an in Maroc citeste jurnalul aici --> MAROC
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
Vai! Cat de bun e ceaiul asta!
RăspundețiȘtergereIn Turcia era fff tare, cel marocan e la fel de tare?
Liliana nu e tare. Daca reusesti proportiile bune :))
RăspundețiȘtergereE amar daca nu pui destul zahar (si atunci pare si foarte tare).
hmm, din pacate nu de ceai vroiam sa aud acum, fiindca mi se pare ca ma paste o raceala, si fix de ea m-am ferit. Sa speram ca o sa beau ceai de placere, nu de nevoie.
RăspundețiȘtergereInsa nu ma pot abtine sa nu intreb doua chestii :
- daca pui atata menta nu are automant gust de menta?, fiindca aroma e puternica.
- si la ce servesc nebuniile alea de palariute de vrajitor ? :) fiindca ceainicele oricum au capace.
Oricum, mi se par ieftine daca stii unde sa le cauti.
Mihaela sper si eu sa il bei de placere
RăspundețiȘtergere1. Ceaiul nu e foarte aromat la un ceainic mare si atat ceai. E numai bun
2. Palariutele acelea acopera capacul ceainicului de fapt un set din acela are asa: fata de masa pentru tava, material ce acopera manerul ceainicului si capacul, materiale in care se invelesc paharele, vezi prima poza cu setul de pahare. Astfel poti sa ai alta nuanta in fiecare zi :)
@mihaeladm pai eu zic ca-s de tinut paharul de ceai fara sa te arzi. Ca podstakannikurile rusesti (подстаканник, daca doriti sa cautati pe net sa vedeti imagini), doar ca ale noastre sunt metalice nu de panza. Daca observati si la noi si la ei ceaiul se bea din pahare cilindrice facute dintr-o sticla foarte subtire (fiindca se bea foarte-foarte fierbinte). Nu au tortita cum au canutele. In cazul dansilor, par sa foloseasca palariutele acelea (treaba conica cred ca serveste de tortita). Caciulita de pe ceainic este ca sa lase ceaiul sa respire fara sa-l lase insa sa se trezeasca (cel putin asa cred eu).
RăspundețiȘtergere@Alice Aduce vag, foarte vag cu metoda de ceai rusesc (mai tare decat aduce versiunea romaneasca). Treaba aceea cu concentratul de ceai (dar fara zahar) aduce un pic cu zavarka :D
Vladimir
Scuze, n-am vazut ca ati raspuns deja :). Dar nu mai am cum sa-l sterg...
RăspundețiȘtergereVladimir
Pe mine ma tenteaza si ceaiul si prajiturelele din farfurie, sper insa sa nu predomine gustul de menta... :P
RăspundețiȘtergereMarocanii adora ceaiul, au un adevarat cult pentru el, il consuma de trei ori pe zi, dar cafeaua nu le place? Pe cand un articol destinat aceastei bauturi? :P
Alice, am chemat-o si pe maica-mea sa vada seturile, si ea le-a confundat cu acele pahare pe jumatate imbracate in metal.
RăspundețiȘtergereCand i-am citit insa de 4-5 linguri generoase de zahar si-a mai domolit entuziasmul , ca nu are voie atata zahar. :)
Hihihi, Vladimir, acum am citit si eu comentariul tau, maica-mea deja mersese cu gandul la canile de care spui tu.
RăspundețiȘtergereAm cautat pe net podstakannik. Dumnezeule!, sufletele rusesti, chinezesti si japoneze sunt cele mai paradoxale dintre toate, amestecuri de cruzime cu rafinament si sensibilitate.
Asa e, aveti dreptate cu amestecul asta, asa suntem, ca toti..orientalii. Oricat as vrea sa neg, e clar, cultura noastra e mai degraba orientala decat Europeana. Desi nu ma simt de fel crud, dar cine stie ce-as face la o adica :D.
RăspundețiȘtergereVladimir
(sa vedeti ce frumoase sunt podstakannikurile mele, sunt tare mandru de ele).
mi-a placut dar ei pun o tona de zahar in el, eu nu stiam de ce e asa dulce dar cat am vazut cat zahar puneau mi-a venit rau:))) pe de alta parte, e interesant ca vara la 40+ ei beau ceai fierbiiinte fierbinte,pe cand noi nu stim ce inghetate sau sucuri reci sa mai bem:)))
RăspundețiȘtergereLiliana36:
RăspundețiȘtergereE minunat ceaiul marocan! E, dacà vreti, bàutura nationalà a Marocului. Asta e varianta mai nouà, pare-se. Când eram eu în Maroc, era strict un ceai de mentà, fàrà ceai verde. Bine, pe vremea aceea, nu cred cà bea nimeni ceai verde, nu cred cà se vindea asa ceva. Dar trebuie spus cà si menta este o altà varietate, cu o aromà mai pronuntatà. Dacà nu ajungeti pânà în Maroc, sà-l savurati, am bàut unul la fel la Paris, în cartierul evreiesc (Marais).
Frumoooos articol! exact bun pentru rubrica Povestea parfumata între bloggeri - a Mirelei Pete. ^Te sfatuiesc sa treci pe la ea pe blog si sa lasi linkul postarii tale :) se va bucura nu doar ea ci si ceilalti participanti la aceasta rubrica :)
RăspundețiȘtergereSa ai o duminica placuta!
Pe mine nu ma incanta ideea de ceai-granule, de regula ma feresc de el, tot ceaiul marocan se face asa? Si e adevarat ca se pun tone de zahar in el? :-)))
RăspundețiȘtergereVladimier nu stiam de podstakannikurile (inca nu am vizitat Rusia) dar par asemanatoare doar ca sunt din metal :) Multumesc pt completari nu e nici o problema
RăspundețiȘtergereNice beau si cafea, expresso scurt! Dar eu nu beau cafea si de aceea cred ca nu vei gasi un post cu asa ceva :))
Nice am uitat sa precizez ca de fapt gustul de menta e foarte putin. Nici nu il simti. E mai mult un sirop :))
RăspundețiȘtergereMihaela e dulce :( imi pare rau pt mama ta.
Shakuka ai dreptate. Dar dupa un ceai din acela fierbinte simti racoare chiar si la 40 de grade :)))
Liliana si eu am vazut ceai din acesta in Marais :) si prajiturele evreiesti. Dar nu am stationat. Cat despre ceaiul verde nu stiu daca toti marocanii beau asa dar cei pe la care ma duc eu asa il fac. Ai dreptate ca aici sunt mai multe feluri de menta, sunt mici si verde deschis nu ca la noi.
Carmen am sa trec pe la ea sa ii propun. Multumesc :)
RăspundețiȘtergereIoana poti sa il faci si din pliculete gen Lipton aici au Sultan. :)
Si da se pune mult zahar
Ah, am inteles. Asa o fi fost ceaiul ala ... amar si tare. Asa mi-l si amintesc, imi intra in creier.
RăspundețiȘtergereCe-as mai incerca un astfel de ceai. Am baut de la Dilmah ceai verde cu menta marocana si a fost incredibil de bun, dar cred ca originalul, nu la pliculet, este mult, mult mai aromat.
RăspundețiȘtergereCe dor imi e de un "whisky marocan"....
RăspundețiȘtergerea fost foarte gustos Alicee...multumim...mai ales cu minunatiile alea de la sfarsit :)
RăspundețiȘtergereLiliana lasa ca o sa bei unul bun in Maroc :) dulce si aromat
RăspundețiȘtergereMihaela nu ma pricep la ceaiurile din plic. Nu sunt consumatoare mare de ceai :(
Nicky incearca reteta :)))
Coco alea sunt prajiturele speciale pt ceai, o sa va vb despre ele cat de curand
Neaparat! Marocul e pe lista de cand ai fugit tu incolo, parca mai abitir te urmaresc si cochetez cu tara asta! Mi-ai trezit un interes de nu stiu cu ce sa-l temperez.
RăspundețiȘtergereAliceee, curata coincidenta! Povestea parfumata de sambata 12 noiembrie a avut ca tema Parfumul ceaiului. Minunata postarea ta si foarte tentant ceaiul marocan, plin de savoare si culoare! Sper ca imi permiti sa pun si linkul acestui articol, s-au adunat 15 povesti despre ceai si chiar te invit sa citesti si la mine. Sunt foarte multi care intra si citesc cand au timp, nu doar in ziua postarii povestii. Te invit cu drag la Povestea parfumata de sambata viitoare, numita Zeita Ciocolata si parfumul sau. Stiu ca ai fost la Muzeul Cicolatei, parca asa imi amintesc! O zi frumoasa! :)
RăspundețiȘtergerehttp://mirelapete.dexign.ro/2011/11/aroma-ceaiului-tau-parfumul-ceaiului-meu-poveste-parfumata/
Ei, dar micul dejun e de-a dreptul delicios!
RăspundețiȘtergereAlicee, imi place ce vad la tine pe blog!
Mai vin si maine in vizita!
Cu drag.
Liliana pai hai, urca-te in avion cat mai repede :) (ca sa mai fiu si eu aici) :))
RăspundețiȘtergereMirela Multumesc. Voi urmari povestile si am sa particpi si eu la cele la care pot :)
Nela multumesc si te mai astept
superba imaginea finala, cred ca prajiturelele sunt delicioase!
RăspundețiȘtergerede curand am devenit un fan al ceaiului, dar trebuie cultura si antrenament sa sesizezi unele arome subtile... la mine mai dureaza!
cred ca ar fi interesant de urmarit un ritual de ceai acolo...si nu numai asta!
Vai ce bine arata. Eu beau minim 2 cani de ceai pe zi, majoritatea la plic, dar paharele alea si ceaiul adevarat. Mor de pofta.
RăspundețiȘtergereAm admirat seturile dar spun "pas" la ceai
RăspundețiȘtergereTot ce-am baut eu prin tarile astea a fost prea tare. Si jur ca era numai ceai. Tare si dulce