Prima mea zi de lucru

Acest articol face parte din Jurnalul meu de Emigrant la Londra.Prima parte, despre interviu  AICI.

Prima mea zi de lucru la Londra. Ma trezesc cu 3 ore inainte sa trebuiasca sa ies din casa. Am cateva emotii trebuie sa recunosc. Oare o sa ma pot integra in echipa? Oare o sa pot face "vanzari"? Oare o sa ma ia careva la bataie fiindca am indraznit sa il deranjez cu donatii? Acestea erau doar cateva din intrebarile fara raspuns.

Aveam nevoie de aceasta slujba, 
si mai ales aveam mare nevoie de contract ....

M-am imbracat ca de birou, putin make up, un parfum subtil. In timp ce eram in metrou ma intrebam oare cati oameni din cei ce sunt in metrou cu mine, merg in prima lor zi de lucru!? Niciunu probabil! Ma uitam la oamenii plictisiti si ma gandeam serios cat timp va trece pana sa devin si eu asa! 

La birou lume multa! Agitatie, muzica, in camera cu peretii de sticla lumea povestea in grupuri, atmosfera se mentine high class. Nu, se pare ca nu e de fatada, sa dea bine pentru cei ce sunt la interviu!  Sunt luata in primire de secretara care imi da un formular sa il completez. Destul de stufos, dar nicidecum un contract. Daca am mai lucrat, unde, cat, de ce am plecat, daca am avut probleme cu politia, cu bancile, unde am studiat, datele bancare si cam atat! Sincer am ramas dezamagita. Fara contract nu aveam cum sa raman, dar zic sa nu imi pierd speranta.
Charley, managerul vine si ma transfera in biroul cu peretii de sticla! In drumul meu trec prin camera de asteptare unde azi erau cel putin 20 de persoane la interviu! Toti curiosi, cu emotii, cu speranta ca vor intra si ei unde urma eu sa intru acum! Intr-o echipa de fundraiseri! 

Primele 2 ore de munca la birou

Au fost grele. Trebuia sa invat pe de rost o poezie destul de complexa pe engleza care sa o povestesc oamenilor! Nu minciuni si abureli, nu ai voie sa prezinti campania cum te taie pe tine capul ci o poezie de vreo 2 pagini (plus raspunsuri "destepte" pentru orice intrebare ti-ar pune ei.)
Procesul era urmatorul! Unul din echipa imi scria cate 5-6 randuri pe tabla, eu le memoram apoi toti 30 din birou, veneau pe rand si povesteam ca si cum ei ar fi locatarul si eu fundraisarul! La toti le ziceam poezia intr-un mod cat mai profesional, cu zambete, cu glumite, foarte sigura pe mine! Nu a fost usor deloc! Aveam emotii, unele cuvinte nu le intelegeam, pe unii din echipa nu ii intelegeam, uneori uitam ce trebuie sa zic si o luam de la inceput, imi era rusine, etc! Cu toate ca oamenii au fost minunati, si au incercat sa ma integreze cat de repede, sa povesteasca cu mine si in afara discutiilor legate de 'servici'. Apoi au urmat jocuri de echipa care sa te trezeasca, sa te puna in miscare atat fizic cat si intelectual!

Apoi am fost dusi in biroul sefului, toti, unde ni s-a explicat despre cartierul in care vom merge azi, despre cum sunt oamenii acolo, sa ne asteptam la caini, sa te astepti sa ti se zica darling si daca esti barbat, de la un barbat  etcc.

Mi s-a facut ecuson, am primit si eu o servieta plina de formulare, pliante, carticele pe care sa le ofer 'clientilor'!  si apoi am pronit toti spre gara, sa incepem prima zi de lucru, efetiv!

Munca pe teren

Stiam ca va fi greu! Stiam ca nu am stofa sa vand! Stiam ca nu e punctul meu forte umblatul pe dealuri! Stiam ca voi primi multe usi inchise in nas! Stiam ca oamenii sunt foarte de treaba pana vine vorba de dat bani! deci stiam la ce sa ma astept!

Si totusi a fost mult mai rau decat imi imaginasem! Oamenii nu doar ca nu vroiau sa auda de donatii (aveau scris pe usa, tot la a 3-a casa, ca daca esti cu vanzari sau donatii, esti rugat sa nu suni) sau  direct cand te vedeau erau cumva agresivi, nicidecum politicosi! Probabil fiindca stiau despre ce e vorba! E drept nu toti erau asa, au fost si oameni de treaba ce au zis ca sunt abonati la atatea donatii ca platesc mai mult de 150£ pe saptamana doar pentru asta! Au fost si oameni care au zis ca doneaza in mod regulat, direct la spital! Au fost si oameni care au zis ca se mai gandesc! Dar majoritatea au zis un NU categoric! Au fost si badarani, si unii ce au zis ca pun cainii pe mine, sau sa stau la 2 m de usa lor! Noroc ca eram cu colega mea, si ma simteam oarecum in siguranta! 

Vremea a fost foarte nasoala in ziua aceea, era un vant demential, si ploua! Casele erau imense, si cu cate 20 de scari fiecare in fata casei! Pentru a face 100 de case am urcat sute de scari si zeci de dealuri! doar 6 "palate din alea" erau o strada!

La sfarsitul programului adica 20:30 pm, ma aflam undeva la 2 ore jumate distanta de casa, distrusa, plina de frig,  fara contract si fara nici un ban castigat pe ziua aceea! Nici eu nici colega mea! Fiindca nu am facut nici o abonare, inseamna nici un ban! Altfel, platesc 25-30£ pe fiecare om ce se aboneaza la donatii, deci m-am gandit eu ca cu 3 pe zi, 6 zile pe saptamana, ca asa e programul, fac un salar frumusel! Nu foarteee bun, nici minim, dar voi avea si avantaje ...
Totusi sa va spun

De ce am demisionat

Am demisionat fiindca nu era jobul potrivit pentru mine in momentul acesta. Probabil ca daca eram studenta si aveam nevoie de bani de buzunar ar fi fost perfect. Dar acum am nevoie de un salar fix, cu care sa imi pot plati chiria, am nevoie de un contract de munca ca sa pot sa imi depun actele pentru national insurance number! 

Totusi a fost o experienta interesanta! Am avut de invatat destule din asta, m-a abitionat si mi-a dat mai multa incredere in mine fiindca:

1. Am fost acceptata la primul meu interviu, si asta a contat cel mai tare

2. Toti cei care lucreaza sunt londonezi, eu fiind singura straina admisa

3. Am fost laudata ca engleza mea e foarte buna si ca nu trebuie decat sa imi slefuiesc putin accentul!

4. Am vazut cum e si stiu ca asta nu vreau sa fac de acum inainte, altfel, totdeauna as m-as fi gandit ca fundraising ar fi fost slujba perfecta pentru mine! 

Au fost si dezavantaje pe care le-am stiut de la inceput:

1. Orarul, de la 11 la 20:30! Asta insemna sa plec de acasa la 9 si sa ajung acasa in cazul fericit la 22:30! Deci mai bine de 12 ore! Plus ca la ora 23, statia mea de metrou nu mai e deloc sigura, si nici strazile in general!
In plus, faptul ca se lucra si sambata, era prea mult, avand in vedere orarul! asta ar fi insemnat sa nu imi vad copilul decat dumineca printre ore de somn. Cumparaturi, gatit, spalat, curatat, nu mai aveam cum!

2. Salarul pe comision, intradevar nu exista limite, daca esti bun faci bani, faci multi bani, dar daca nu ai stofa de seller, daca nu stii aburi oamenii, daca nu stii sa transformi un Nu in Da, nu castigi nimic! fiindca nu exista acel salar basic, la care speram eu! Cu toate ca tu prezinti campania la peste 100 de persoane pe zi! si ei pot merge direct la spital si sa doneze! iar tu sa nu iei nimic ...

3. Si nu exista contract!doar de colaborare! Iti ofera libertate! poti sa iti iei liber cand vrei (anuntat cu 1 saptamana inainte) la fel cum maine iti pot spune "Pa, nu mai avem nevoie de tine"!

Acum, dupa 1 luna si ceva de la aceste evenimente, cred ca decizia a fost inteleapta! cand ma gandesc la frigul de afara, la stat in vant si ploaie 12 ore pe zi; zic Pas! daca ar fi fost cu contract si cu un salar basic de 150-200£/pe saptamana, plus comision din abonari, as fi ramas! macar pana am in mana national insurance number :)

Ps: aceste 2 articole le-am scris ca sa vedeti ca sunt joburi aiurea si la Londra! ca angajatorii au o lista de pretentii dar nu iti ofera nimic. Faptul ca Londra e atat de plina de imigranti e foarte rau fiindca angajatorii au devenit nesimtiti de-a dreptul! Fiindca stiu ca daca pleci alti 10 stau la usa asteptand sa-ti ocupe locul! Oameni care au situatii de viata/financiare grele (fiindca vin din tari sarace, poate dupa 5 ani fara servici, cu credite la banca etccc) si care lucreaza pentru oricat si nu cer nimic decat plata la timp!

Thanks for visiting,

Citeste toate articole despre Londra aici --> ANGLIA

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!