Azi incep jurnalul de emigrant la Londra. A trecut 1 an de atunci si simt ca pot sa gandesc la rece de ce am decis sa ma mut la Londra. De ce am ales Londra si nu Norvegia. M-am gandit mult cum sa scriu acest jurnal fara sa iasa lung cat o carte. Incerc sa ma conving deseori ca blogul nu e o carte, ca ar trebui sa rezum totul in mai putin, dar nu pot. Imi place sa scriu si am multe de spus. Iar viata la Londra am trait-o atat de intens incat merita macar pentru amintirile mele, la batranete, sa tin minte fiecare detaliu.
- Vorbisem mult despre viata noastra. Despre viitor. Vroiam o schimbare. Un trai mai bun pentru copilul nostru. Sa traim intr-o tara civilizata, curata, frumoasa (chiar atunci in Turda se schimbau tevile de gaz si luni bune tot orasul a fost scunfundat in mocirla. Nu erai curat doar in ganduri. Orasul arata trist si deprimant).
- Sotul meu nu s-a putut adapta la Romania. La salariile noastre, la clima de aici, la modul de gandire a oamenilor (sa te fure, sa te corupa, sa te prosteasca, uneori pe nimic). Nu vroia sa mai ramanem in Romania, mai ales ca eu imi terminasem facultatile, nu ne mai tinea nimic aici. Vroia in Maroc. Iar eu oriunde altundeva ....
- Cochetasem cu Norvegia. Dar am decis ca e prea frig, prea departe, au o limba prea grea de invatat. Citeam mult, cautam solutii. Nu ma grabeam nicaieri, eu eram fericita in Romania si speram ca intr-o zi sa ne mutam la Cluj. Dar zilele treceau si sotul meu ma tot presa sa iau decizii. Sa facem ceva. Imi doream si eu o schimbare insa stiam ca asta vine cu multe compromisuri si sacrificii, un stil de viata dificil avand in vedere ca avem copil. Mama avea grija sa-mi aminteasca deseori asta. Intr-o zi fiind prinsa intre cui si nicovala, cu un picior in Maroc si unul inca in Europa am ales Londra!
- Londra era calea cea mai usoara. Prietena mea I, prietena din copilarie si cu care am ramas best friends still now a emigrat cu 2 ani in urma la Londra. Imi zicea sa merg acolo si sa incerc. Nu se poate sa nu gasesc o slujba la Londra! Oricine doreste isi gaseste! Doar ca eu nu ma gandeam la orice slujba! In fine, ideea era sa incerc! La inceput aveam sa merg ca turist la Londra. Sa tatonez terenul, sa imi gasesc chirie, sa vad daca suport clima, daca are rost sa ne trambalam cu toata familia acolo sau nu!
- Intre timp am devenit unguroaica. A trebuit. Ca sa am pasaport de Schengen = Drept de munca si alta avantaje pe care Anglia le ofera cetatenilor din EU+Schengen. Fiind unguroaica aveam sa scap de multe probleme ce tine de acte. Romanii care merg la Londra trebuiau sa treaca printr-un proces lung si complicat, cu avocati, cu Yellow Card, cu bani cheltuiti, drumuri, stres, deabia peste 1 an primeau Blue Card, munca prost platita, de jos. Trebuia sa mai astept o luna sa imi iasa pasaportul unguresc dar aveam un act doveditor cum ca am dubla cetatenie!
- Iar la final trebuie sa va zic ceva important – IN ROMANIA DUCEAM O VIATA DECENTA! NICI BUNA NICI REA! Chiar atunci incepeam sa o ducem mai bine, sa am mai multe proiecte, sa ies mai des cu prietenii, imi dadusem si licenta, facusem si cursul de manager in turism, copilul avea 3 ani, familia imi era aproape, imi permiteam 3 vacante in regim super low-cost pe an, ma rasfatam uneori cu somon la micul dejun si ieseam sa sarbatorim in restaurante! Dar cum stiam ca toate astea pot fi doar temporar, am decis totusi sa plec la Londra!
- Sotul meu nu s-a putut adapta la Romania. La salariile noastre, la clima de aici, la modul de gandire a oamenilor (sa te fure, sa te corupa, sa te prosteasca, uneori pe nimic). Nu vroia sa mai ramanem in Romania, mai ales ca eu imi terminasem facultatile, nu ne mai tinea nimic aici. Vroia in Maroc. Iar eu oriunde altundeva ....
- Cochetasem cu Norvegia. Dar am decis ca e prea frig, prea departe, au o limba prea grea de invatat. Citeam mult, cautam solutii. Nu ma grabeam nicaieri, eu eram fericita in Romania si speram ca intr-o zi sa ne mutam la Cluj. Dar zilele treceau si sotul meu ma tot presa sa iau decizii. Sa facem ceva. Imi doream si eu o schimbare insa stiam ca asta vine cu multe compromisuri si sacrificii, un stil de viata dificil avand in vedere ca avem copil. Mama avea grija sa-mi aminteasca deseori asta. Intr-o zi fiind prinsa intre cui si nicovala, cu un picior in Maroc si unul inca in Europa am ales Londra!
- Londra era calea cea mai usoara. Prietena mea I, prietena din copilarie si cu care am ramas best friends still now a emigrat cu 2 ani in urma la Londra. Imi zicea sa merg acolo si sa incerc. Nu se poate sa nu gasesc o slujba la Londra! Oricine doreste isi gaseste! Doar ca eu nu ma gandeam la orice slujba! In fine, ideea era sa incerc! La inceput aveam sa merg ca turist la Londra. Sa tatonez terenul, sa imi gasesc chirie, sa vad daca suport clima, daca are rost sa ne trambalam cu toata familia acolo sau nu!
- Intre timp am devenit unguroaica. A trebuit. Ca sa am pasaport de Schengen = Drept de munca si alta avantaje pe care Anglia le ofera cetatenilor din EU+Schengen. Fiind unguroaica aveam sa scap de multe probleme ce tine de acte. Romanii care merg la Londra trebuiau sa treaca printr-un proces lung si complicat, cu avocati, cu Yellow Card, cu bani cheltuiti, drumuri, stres, deabia peste 1 an primeau Blue Card, munca prost platita, de jos. Trebuia sa mai astept o luna sa imi iasa pasaportul unguresc dar aveam un act doveditor cum ca am dubla cetatenie!
- Iar la final trebuie sa va zic ceva important – IN ROMANIA DUCEAM O VIATA DECENTA! NICI BUNA NICI REA! Chiar atunci incepeam sa o ducem mai bine, sa am mai multe proiecte, sa ies mai des cu prietenii, imi dadusem si licenta, facusem si cursul de manager in turism, copilul avea 3 ani, familia imi era aproape, imi permiteam 3 vacante in regim super low-cost pe an, ma rasfatam uneori cu somon la micul dejun si ieseam sa sarbatorim in restaurante! Dar cum stiam ca toate astea pot fi doar temporar, am decis totusi sa plec la Londra!
Citeste toate articole despre Londra aici --> ANGLIA
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
Alice, ce pot sa zic, e bine ca ai incercat.
RăspundețiȘtergereEu nu cred ca trebuie sa ai neaparat o viata rea in tara ta ca sa alegi sa pleci, desi pentru majoritatea romanilor cam asta este motivul principal. De exemplu eu am cunoscut foarte multi straini aici, veniti pentru o perioada mai lunga, sau mai scurta de timp, unii din tari poate mult mai dezvoltate ca Franta, doar pentru experienta in sine. Eu nu vad emigrarea ca o rupere definitiva, ci ca o experienta pozitiva, o deschidere a orizonturilor, a perspectivelor, si care oricarui om nu poate sa-i aduca decat beneficii, indiferent despre ce tara este vorba.
Larisa asa e. La Londra sunt emigranti din toata lumea si desi cei din tarile slab dezvoltate sunt mai numerosi, am cunoscut multi din Germania, Australia, Italia, Spania, USA etcccc Fara sa spun de cati voluntari merg la Londra. Cum am prins jocurile olimpice erau afise in metrou in care Primarul multumea nr de voluntari, dublu fata de nr care aveau nevoie. Si multi altii cu diverse proiecte.
RăspundețiȘtergereSi eu am cetatenie maghiara cu toate avantajele ce vin de acolo. Am tare vrea noi sa ne mutam la Londra dar sunt ft ft scumpe chiriile :( Am tot cautat si ar fi ceva variante prin alte orase din UK. Pana una alta, cred ca ramanem cu Budapesta ptr o vreme.
RăspundețiȘtergereKudos pentru Londa :) Enjoy
Articolele astea se anunta interesante. Recunos ca-s tare curios. Ii inteleg pe cei care o duc rau si emigreaa in speranta unui trai mai bun, dar m-am intrebat mereu de ce pleaca cei care o duc decent (sau chiar bine). Parca suna un pic asemanator cu povestea cu cioara de pe gard. Nu critic, incerc sa inteleg :-)
RăspundețiȘtergereCristina si noi am cochetat cu Budapesta si sotului i-a placut mult orasul (si mie) insa acolo erau alte dezavantaje (chiar daca e aproape, nu avem zbor direct la Cluj) copilul trebuia sa invete maghiara, job-uri se gasesc mai greu etcc. Londra e scumpa daca mergi cu familie!
RăspundețiȘtergereBogdan am incercat sa explic in articol ca ideea initiala fusese ca stam in Romania doar pana termin facultatea si apoi incercam altceva. Pentru sotul meu a fost greu sa isi gaseasca job aici fiind strain cand nici romanii nu isi gasesc. Nici nu s-a putut adapta la Romania, la un orasel ca Turda venit din Casablanca etc. Sunt aspecte care pe termen lung sunt greu de suportat. Pentru mine Romania era calea usoara dar nesigura pe termen lung. Pentru el atunci Romania nu mai era o optiune.
Asa ca daca mi-a dat de ales, am ales Londra ....
succes la Londra! nu stiam ca esti unguroaica:) sa va fie de bine, sunt sigura ca o sa gasiti servici!
RăspundețiȘtergereIti dai seama ca citind doar titlul am crezut ca te muti iar, ca pe o tabla de sah. Sanse sa reusesti ce-ti vei propune , exista oriunde pentru ca vad ca esti perseverenta!
RăspundețiȘtergereCand am vazut titlul am crezut ca am gresit blogul. M-am uitat de trei ori la data si tot nu mi-a venit sa cred ca articolul e scris azi. Chiar credeam ca vei pleca iar la Londra. :)) Acum m-am mai linistit. :D
RăspundețiȘtergereAcum realizez cat de dificil ii este unui strain sa se adapteze si sa-si gaseasca un loc de munca in tara unde s-a stabilit pentru o perioada sau pentru totdeauna. Mai ales daca provine dintr-o cultura diferita. Una peste alta cred ca Londra a fost o experienta deosebita. Si utila.
Si eu zic ca e bine ca ai incercat. Daca nu incercai ai fi avut mereu regrete. Si eu am facut lucruri care mi-au mancat mult din timp si bani, dar nu le regret, pentru ca am invatat ceva din asta, mi-am satisfacut curiozitatea, mi-am indeplinit macar partial un vis.
RăspundețiȘtergere@alicee: Londra e scumpa si in 2 :) Dar aveati tren direct si face vreo 5 ore (6 cu schimbare de fus) pana la Budapesta.
RăspundețiȘtergereSotul vorbeste perfect Maghiara, eu ma descurc dar oricum lucrez de acasa (si in Engleza). Cu joburi crede si el ca va fi mai greut dar e freelancer acum anyway. Acum in Dec mai sap dupa ceva idei de chirii ptr ca in primavara am vrea sa mergem sa stam in Budapesta macar 3 luni.
Inca o data, felicitari pentru alegere. Eu zic ca e una super faina! :) Sper pe viitor sa ajungem si noi in UK sau US
@bogdan dpdv personal, consider ca e ocazie sa cresti cand esti expat si ptr o perioada scurta. adica refuz sa ma plafonez. Noi (eu si sotul) suntem personalitati foarte....calatoare, iesim cat putem de des din tara si stam cat de mult putem plecati. Insa, simt ca e cazul sa fiu expat pe undeva :) Si cu simtitul nu te pui, frate. Plus ca nu avem copil, deci putem sa ne vedem de nebunii linistiti :))
RăspundețiȘtergereSi pe mine m-ai pacalit ca pleci iar :)
RăspundețiȘtergereo experienta de viata!
RăspundețiȘtergereIntamplator am dat peste acest blog si am ramas placut surprinsa de ceea ce am gasit :) cu aceasi problema ma confrunt si eu ... presata din toate partile in a lua o decizie ... in a ramane in Romania sau a pleca in Anglia ...
RăspundețiȘtergereSper sa gasesti calea cea mai potrivita!
ȘtergereIti doresc mult succes