Singura in Vacanta-Barcelona

Fata de prima vacanta singura asta a fost diferita. In primul rand stiam dinainte ca voi merge singura asa  ca m-am pregatit sufleteste. Cred ca cel putin o luna inainte am tot citit, mi-am facut trasee, mi-am scos adresele, orarele si preturile locurilor pe care vroiam sa le vad, m-am documentat foarte mult. Vroiam sa cunosc putin orasul inainte de a plonja in el! Si asta mi-a dat o anumita incredere si o stare de bine, faptul ca desi era totul strain nu imi era si necunoscut. Binenteles ca atunci cand am plecat eram ingrijorata, si-mi faceam probleme daca o sa ma descurc cu toate schimbarile si noutatile care ma asteptau. In plus aveam in gand si ultimele 2 incercari  esuate de a ajunge in Barcelona, si-mi era frica ca destinatia asta imi poarta ghinion, iar atunci cand calatoresti singura e usor sa te agheti de ceva ca sa iti fie frica. Nu e nimeni care sa te nelinisteasca si sa-ti spuna ca de fapt nu e asa! 

Totusi fata de Italia aici aveam un atu si anume faptul ca stiu bine spaniola si deci voi sti sa cer informatii si ajut or in cazul in care va fi nevoie!

Despre Barcelona si lucrurile cu care m-am confruntat:

In primul rand eram putin stresata de mersul cu metroul, fiindca din nou, nu o mai facusem niciodata (singura)! Ideea e ca pentru cei din Bucuresti ar fi usor, ei sunt obisnuiti cu asta, dar pt mine care nu am locuit decat in Turda(Cj) a fost ceva nou. Mai fusesem deseori cu metroul prin Buc. si alte tari dar niciodata singura. Prima data m-am invartit in aeroport vreo 1 ora ca sa descopar pe unde sa o iau spre metrou, fiindca e cumva in afara aeroportului si se merge pe un coridor auxiliar. Apoi prima parte cu metroul a fost usor, o singura linie de unde se pleaca, nimic inselator. Dar atunci cand a trebuit sa schimb m-am pierdut. Am tot incercat sa vad ce si cum dar pana la urma am cerut ajutor si mi s-a oferit foarte repede cu explicatiile de rigoare. Am inteles din prima mecanismul si nu am avut probleme niciodata, nici macar sa incurc directiile. 

A doua problema mare cu care m-am confruntat au fost hotii din Barcelona. Citisem despre ei, dar am zis ca se exagereaza, la fel cum se zice si de Paris si Roma. Doar ca in Barcelona lucrurile stau diferit. Daca prin alte parti stii ca hotii exista, ei bine aici ii vezi. Pur si simplu vezi care sunt hoti de la distanta, simti tensiunea constant si acest sentiment de teroare e groaznic atunci cand esti singur. Mai ales pentru mine, ca fata. Sa umblu cu acte, bani, si aparatul foto pe strada a fost deseori cel mai cumplit lucru din vacanta. Mi-a fost frica, da in Barcelona zilnic simteam cum trepidez si-mi bate inima. Mai ales cand ieseam de la hostel si cand ma intorceam acasa! Fiindca zona Rambla e ca un roller coster, lumea e in miscare, e aglomeratie, si tot timpul te simti ametit! Numai gandul ca mi se poate fura ceva, ca ar trebui sa ma duc la politie sa dau declaratii, singura, e horror! Nimanui cui sa te plangi, cui sa-i ceri sfatul! Si ca sa nu pot zice ca m-am stresat tot timpul degeaba am avut parte de 2 experiente nasoale: 

1. Intr-o seara cand am iesit de la internet cafe o matahala de 2 ori cat mine s-a luat dupa mine pe strada. Prima data am zis ca are si el drumul ca mine, dar cand a inceput sa suiere si sa face gesturi obsecene in spatele meu, mi-am dat seama ca nu e de gluma. Am inceput sa fug, si el dupa mine, printre stradute pustii! Stiam ca nu am multe strazi pana la hostel, doar ca in ameteala si stresul acela nu stiam numaratoarea, asa ca ma simteam ca intr-un labirint in care tot o coteam la stanga si la dreapta, mai mult din instinct. Faza a fost ca nu era nimeni pe strada, un om caruia sa-i spun, cineva pe care sa-l rog sa ma duca la hostel, sa vina cu mine! Tot fungind si el dupa mine am ajuns la hostel unde baietii erau afara si m-au aparat, spunand-i vorbe grele idiotului! 

2. A doua oara in ultima seara, la fel! Altul care s-a luat dupa mine cu gandul ca o sa ma traga intr-o scara de bloc, doar ca teapa ca de data asta stiam bine strazile (ca pe Tatal Nostru) si am luat-o la fuga, iar cand am ajuns in fata hostelului,  am deschis incet usa fiind sigura ca nu se napusteste asupra mea, (el fiind la 2 m distanta si-mi facea cu ochiul, zambete, si tot arsenalul de farmece care sa nu te duca cu gandul la viol, dar eu  am intrat si intr-o clipa am trantit usa in spatele meu, apoi am fugit ca vantul toate cele 4 etaje! Cand am ajuns sus mi-am dat seama ca e timpul sa-mi fac bagajul si sa plec, fiindca nu stiu cum as mai fi rezistat mult acolo!

Deci da, asa e in Barcelona cand esti singur, atragi hoti, violatori, drogati si deal-ari! Nu de putine ori am fost intrebata daca nu vreau iarba, prajitura cu iarba, joint, hasis, cocaina! Am fost servita cu toata gama de droguri in timp ce ma plimbam pe strazile din Barcelona! Am vazut sute de hoti si zeci de politisti si am fost martora la cateva intalniri dintre cele doua grupuri, chiar ajutand la prinderea lor in cateva cazuri!

Sincer va spun ca nu mi-a fost usor sa fiu singura in Barcelona! Orasul asta e ... cum sa va explic .... e ca un dans pe o melodie ritmata! Vibreaza zi si noapte, e galagios si infect! Daca poti trece insa de bariera asta, si de granitele centrului istoric, il vei descoperi pe Gaudi cu lucrarile lui, centrul modern E'lixemple care e un adevarat exemplu de centru modern, cladiri cu arhitectura deosebita, bulevarde largi, civilizatie, oameni eleganti, terase si restaurante cu stil! Nu as putea sa spun niciodata ca Barcelona e urata, nici macar ca eu m-am simtit rau in Barcelona! Am vazut lucruri frumoase si urate, am trait lucruri urate, dar si frumoase asa ca punandu-le in balanta declar ca Barcelona e un oras frumos, dar nu va recomand sa mergeti niciodata singuri acolo! Si cred cu tarie ca daca eram cu cineva nici nu traiam si nici nu vedeam atatea parti negative ale orasului!

Al treilea lucru cu care am facut cunostinta in Barcelona a fost singuratatea. Pe Riviera Italiana niciodata nu m-am simtit singura, aici in schimb am fost tot timpul singura, si m-am simtit singura, uneori ingrozitor de singura!!!!

Cu toate ca barcelonezii sunt foarte deschisi, si de fiecare data cand am avut nevoie de informatii (pe strada, la obiectivele turistice etc ) erau incantati sa ma ajute, pot spune ca e greu sa legi conversatii chiar daca stii limba. Oamenii sunt grabiti, sunt obisnuiti cu turistii atat de tare incat cred ca nici nu ii vad! Peste tot m-am simtit  ignorata! Singurii cu care vb erau cei de la hostel, cu care imi si petreceam serile (doar ca ei erau toti emigranti si deci e alta poveste ) si la spectacolul de flamenco unde am intrat in vb cu cei de pe acolo, atat turisti cat si localnici! Apoi i-am reantalnit pe strada si am vb cu ei de zici ca eram vechi pretieni, ne-am pupat etc! Dar in general nimeni nu te baga in seama, doar cei care au un gand necurat!

Cam atat despre experienta aceasta. Deabia astept sa ma intorc in Spania, am o lista de locuri pe care vreau sa le vad. Daca ma intrebati de Barcelona va raspund sincer ca nu e locul in care imi doresc sa revin, poate m-as duce cu familia, cu fiul meu care ar avea destule de vazut si de facut acolo, dar eu, pentru mine, as alege altceva!

 Citeste aici mai multe articole despre-->  BARCELONA

Propuneti mai departe: Dati si voi un Like si un share/Mersi Click Here!

 Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)