Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Cinque Terre- Vernazza and back to Riomaggiore (4)

Am ajuns in Varnezza pe la 19:30. Fiind tarziu m-am hotarat sa imi petrec seara aici, colindand satul in lung si-n larg eu imaginandumi-l foarte mare si dupa vorbele celor din tren foarteee frumos.
Am iesit din gara pe o strada lata, plina de terase si restarante. Singura problema cu care m-am confruntat inca de la inceput sunt grupurile de turisti care se opresc in mijlocul drumului nehotarati la care restaurant sa se aseze si eu concentrandu-ma sa trec printre ei. Mda, asa se manifesta turismul in masa.



Pe drum, fiindca aveam timp, am intrat in foarte multe magazine cu suveniruri, pardon, aproape toate :) Preturile mi s-au parut prea piperate din pacate asa ca m-am multumit cu privitul. Ca suveniruri puteti lua paste in toate culorile si formele, sosul pesto ( de o
rigine din Genova insa foarte apreciat pe toata coasta Riviera, contine: busuioc proaspat, ulei de masline extravirgin, usturoi si seminte de pin ), Limoncino (lichior de lamaie ),traditionale sunt si mojarele ( folosite in special la busuioc ) din lemn sau marmura si multi magneti de frigider si vederi peste care am sarit de data asta.


Dar de paste cu lamaie ce ziceti?


Suvenir: Sticluta de 50 ml cu Limoncino



Dupa ce am trecut de partea extra turistica mai pe sfarsitul strazii mai zaresti si localnici la o poveste intr-o mica piateta unde din pacate nu am reusit sa fac o poza din cauza aglomeratiei de maini, capuri, degete, ce imi intrau pe raza obiectivului! Totusi am prins un podet sub care se profileaza marea intr-un mod foarte artistic si frumos, asa ca m-am chinuit tare si am reusit sa fac o poza fara nici un om! :) dar serios ca mi-a luat ceva timp :)


Din piateta am incercat sa o iau si pe strazi laturalnice sa mai scap si de turisti si sa mai vad si altceva dar din pacate localnici imi faceau semn ca nu. Cred ca sunt strazi infundate care merg la casele lor.
Asa ca mi-am continuat drumul, si dupa cativa pasi, trec pe sub arcade si am iesit la mare. Deja? Pai satul asta nu trebuia sa fie MARE? Ba da ... in visele mele! Deci satul asta e mic,mic, mic , aleea care leaga gara de mare e de cateva sute de metri si se parcurge in 5 minute lejer.


Raman surprinsa din toate punctele de vedere, in primul rand din cauza dimensiunilor satului si in al doilea rand datorita acestei privelisti splendide care se intinde in fata ochilor mei si care tare-mi mai place!


Din pacate nu am pozat si digul din mare, unde stau oamenii si citesc, si povestesc, altii stau la soare, altii mananca inghetata sau mai stiu eu ce, si altii ca mine care stau si se minuneaza. Va spun sincer ca nu am facut poza mai mult de rusine, fiindca aici se respira un aer de relaxare, e o atmosfera de basm si chiar si o poza le-ar deranja linistea oamenilor de aici.

Insa m-am jucat cu camera si am facut poze in alte directii, mai ales in departare unde oamenii nu se simt intimidati de obiectivul camerei mele.




Mai trece si o barca prin fata mea, mai povestesc si cu cativa turisti, mai zambesc de 1000 de ori si hoatarasc sa plec, fiindca lumea incepe sa-si adune lucrurile si nu mi-ar placea sa iau parte la un talmes-balmes de turisti la plecare.



In drum spre gara ma gandesc la ziua de azi, si la faptul ca as mai avea timp sa vizitez si Corniglia avand in vedere ca e deabia 20:15 minute, lucru pe care am sa il si fac. Sunt putin trista ca nu am apucat sa vad Via del Amore, nu am facut nici turul de poteca dintre sate, nici plimbare cu vaporasul .... si stai! Ce-i cu vederea asta din Riomaggiore? Tocmai imi dau seama ca in Riomaggiore am ratat cel mai frumos loc, acela cu iesirea la mare ...... offfff!
Acum ma aflu in postura de a alege intre Corniglia si Riomaggire :(((. Nu stiu ce ati alege voi, dar eu judecand la rece parca mi-ar placea sa imi iau ramas bun de la Riomaggiore, satul care mi-a placut cel mai mult ( per ansamblu ) si cine stie poate intr-o zi voi mai ajunge in locurile astea si atunci voi avea timp sa fac tot ce nu am facut azi!

Prind trenul de 20:30. Ies din gara, ma indrept spre `Marina`, incotro mai vad si alti turisti ca se indreapta, urc ceva scari, vad si aleea principala a satului pe care daca o urmam dimineata acum puteam vizita linistita Corniglia, dar asta este. Cobor scari si imi dau seama cat e de usor fara bagaj :)). In 10 minute dupa ce trec pe langa niste restaurante pescaresti ce tare ma ademenesc sa iau un loc, ajung si la locul acela cu case supra`etajate-supra`aglomerate ce aparea pe toate vederile din Vernazza. Ma tot mir de oamenii ce au construit asa ceva, si de cei care au grija ca lucrurile sa mearga bine fara sa se deterioreze identitatea satului. Imi place ca vad ca localnicilor le pasa, si-mi place ca accepta turistii ca pe ceva normal. Pentru mine e mare lucru, mai ales ca ma gandesc ca probabil nu au nici o zi de liniste, nici o zi in care sa iesi pe strada si sa nu fie nimeni, si nici mie nu mi-ar placea sa vad ca magazinele au toate preturi umflate din cauza lor. Deci e ceva de admiat ... si eu chiar ii admir pe oamenii astia si pe toti care mi-au facut azi viata un pic mai frumoasa!



Dar sa nu trecem la melancolisme si sa revenim. Imi iau ramas bun de la Riomaggiore, de la mare, de la barcile pe care le-am admirat de-a lungul zilei, in fiecare sat (fiindca toate au un mini-port)de la localnicii cu care am intrat in vorba sau care pur si simplu mi-au zambit, de la peisajele astea cu case cocotate pe stanci pe care cine stie cand le voi mai vedea si daca le voi mai vedea .... si ajung in gara!




Si tocmai pe cand ma gandeam cat sunt de norocoasa ca am ajuns aici, mi se intampla ceva, total neprevazut, care sa imi arate ca nu e asa! Ei bine, ghiseul cu bilete e inchis si sunt nevoita sa folosesc tonomatul, pe care eu tare`l urasc! Si dupa ce ma lupt sa invat cum se foloseste masinaria asta, i-a ghiciti?! Nu accepta bacnote de 5 euro, numai monezi!!! Ei eu nu am nici o moneda, si la magazin nu au sa-mi schimbe. Intreb toti turistii daca n-au sa imi schimbe cei 5 euro, N-au! Unii ar vrea sa ma ajute dar chiar nu au cum, pentru altii sunt invizibila, iar pentru altii mai rau, nici nu exist! :( Peste 10 minute se anunta trenul iar eu nu am bilet!:(( Ma asez pe banca si ma gandesc ca decat sa mai stau o ora, pe intuneric, in gara asta, mai bine ma urc asa ... pe tupeu!
Ma asez langa o tanti, italianca, cu care povestesc pana imi vine trenul. Ma linisteste zicandu-mi ca nu prea circula controlori (ce-i drept azi am prins doar 1 ).
Vine trenul. Ma urc, ma asez, in secunda 2 vine controlorul! Zici ca scrie pe fruntea mea ... FARA BILET! Pe cand sa ii explic ce, si cum, mai vine o tanti care vrea sa ii explice si ea ceva. Tanti e de origine rroma. In final imi zice ca imi da el bilet, 5 euro! Tanti il tot abureste, ca hau si ca bau si ce sa vedeti?! Scapa fara amenda, si ea si lautaru` de sotus-o! Sa mai aud eu de rasism, si de incalcalrea drepturilor!!!! Aaaaa, raman super nervoasa, nu pe `romanii nostrii` ci pe controlor, care de cate ori trece imi afiseaza un zambet pervers si libidinos. Si pe cand sa cobor mai blocheaza si usa la vagon, fug 2 vagoane mai incolo si ies! I-ar fi placut sa mai platesc odata! De data asta se alege cu niste injuraturi si in gand si cu voce tare!
Si uite asa ajung si in Levanto, satucul meu minunat, despre care va voi povesti curand!


Oricum pana la urma cand am pus capul pe perna, dupa ce am parcat la un restaurant si am gustat o mostra de paste cu pesto :) si dupa o inghetata myami .... va spun sigur ca sunt norocoasa!

Thanks for visiting,

Citeste tot  jurnalul de calatorie aici   >>>Riviera Italiana
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

8 comentarii : Leave Your Comments

  1. mie imi place cum povestesti, am senzatia ca esti in fata mea si imi spui toate astea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. La cat de frumoase sunt pozele pe care le-ai facut, eu cred ca nu mai aveai nevoie de vederi :)
    Astept cu nerabdare continuarea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fata de ce povestesti, Grecia mi se pare mai ieftina (intrebai intr-un comment cum sunt preturile acolo). Frumoase poze!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru aceasta serie! minunate fotografii si frumoasa povestire. bravo

    RăspundețiȘtergere
  5. smaldott : Multumesc, chiar cred ca nu am talent la povestit, dar avand atatea aprecieri, am sa continui pana la ultima zi, apoi in viitor cine stie, poate voi supune la vot. :).
    Vertange : singurul suvenir pe care mi-l luam pana acum era o vedere, asta ocupa cel mai putin spatiu. :)
    Traveling Hauk : astept niste comparatii, sau niste preturi pentru Grecia. Banuiesc ca e mai ieftin, dar .... se apropie de Romania?
    Anonim: Multumesc si eu. Ma bucur cand imi lasati cate un comentariu si vad ca v-a placut!

    RăspundețiȘtergere
  6. Case amenajate pe terase am văzut şi la bulgari, de greci nu mai vorbesc, fiind înfipte pe o margine de colină...

    RăspundețiȘtergere
  7. Le Cinque Terre e patrimoniu mondial Unesco. Satele sunt construite undeva prin secolele 13 -15 si singura lor modalitate de a "comunica" cu celelalte orase era cu barca. Bisericile din cele 5 sate sunt tot atunci construite si singura care a suferit "modernizari" este cea din Riomagiore in sec 19. Cand ajungi aici ai senzatia ca te intorci in timp, sau altfel spus timpul s-a oprit in loc pentru a face si tu, turistul parte din el. Despre traseul care leaga le cinque terre se spune ca ar fi unul din top 5 cele mai bune din lume. Toata regiunea este superba si oricat de bun fotograf ai fi, nu reusesti sa surprinzi toata splendoarea zonei. Imaginile, peisajele de aici nu le uiti, si nu le vezi in alta parte. Tu ai calatorit cu trenul, noi cu masina. Localitatile fiind foarte mici, masina o lasi in afara localitatilor, in parcare sau unde gasesti loc... am mers cativa km buni pe jos, dar fiecare metru a meritat din plin. Sunt "indragostita" de aceasta zona. Am fost de 3 ori, de fiecare data, altfel era marea, altfel forfota turistilor ... diferit de fiecare data. Aici vii sa te "imbeti" cu peisaje, privelisti, liniste, forfota ... Nu exista termen de comparatie cu nimic, acest loc iti taie rasuflarea; pur si simplu ramai fara cuvinte cand ajungi acolo. Pacat ca au fost inundatii si dezastru mare din cate am inteles. Italia nu se compara cu Grecia niciodata, nicicum. Si Grecia e frumoasa ... dar Italia e ... fara cuvinte. Referitor la preturi piperate la suveniruri, masina noastra consuma in mod normal 7 la suta, acolo am avut consum de 15 la suta.... adica costa aprovizionarea ... indiferent cum, pe mare sau pe uscat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ana mare adevar ai spus! Cinque Terre si pentru mine ramane un peisaj pe care nu l-a putea compara niciodata, cu nimic! E unic
    Si nu e doar frumusetea locului ci atmosfera, chestie care mie imi ramane in suflet in fiecare loc in care ma duc! Acea stare de spirit! Cinque Terre e o zona foarte complexa fiindca e compusa din mare, sate, munte, tot timpul ceva e diferit! sper sa mai ajung si eu odata, acolo!

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie