Ziua 2: Cinque Terre - Manarola(1)

Acum dupa ce v-am povestit despre Cinque Terre continui cu jurnalul de calatorie, fiindca aceste mici sate nu sunt doar acele puncte, acele peisaje pe care le veti vedea in toate pozele de pe internet. Sunt sate in toate puterea cuvantului si unele chiar merita explorate mai mult decat cele 15 minute cat dureaza sa ajungeti in punctul cel mai fotogenic!!! 

O mica paranteza (Cand m-am intors un prieten m-a rugat sa ii povestesc cu detalii ce am vazut, cum e pe acolo, etc si dupa ce i-am povestit cam 1 ora imi spune: `daca tot faci poze ca japonezii, adica la orice si oriunde, mai bine arata-mi pozele caci 1 imagine face cat 1000 de cuvinte ) Si am stat si m-am gandit ... si poate ca are dreptate, asa ca va-m atasat multeee poze, poate asa simtiti mai bine ce vreau sa spun .... doar ca pozele astea duc postul la nesfasit ceea ce m-a determinat sa va povestesc despre fiecare sat in parte ). 

14.07.2010
Ma trezesc de dimineata, de fapt nu prea am dormit bine toata noaptea. Cu toate ca aveam aer conditionat, patul era destul de confortabil, dar eram prea obosita si vroiam sa ajung repede la celalat hostel, sa ma cazez si sa pot explora linistita aceste tinuturi. Asa ca deschid geamul sa vad pe unde ma aflu si sa ma orientez un pic.


manarola

Dar nu prea vad mare lucru

manarola-din-hostel



La 7 dimineata m-am decazat, si cu valiza tararam-tararam dupa mine am pornit sa descopar Manarola! M-am gandit ca nu se stie ce imi rezerva ziua de azi, poate nu am loc la Hostel, poate ca nu il gasesc ....Mai bine sa vad acum satul, daca tot ma aflu aici. Daca voi mai avea ocazia sa ma intorc ... si mai bine!
Ies, cobor scarile, si ajung intr-o mica piateta. Nu stiu incotro ar trebui sa o iau asa ca urc putin mai in sus, macar daca tot am urcat ieri atata sa fie cu un folos, poate gasesc ceva interesant.
Merg 10 pasi si ajung la un parau care curge formand o cascada. Este un parau foarte melodios pentru cineva trezit asa de dimineata.
manarola-italia-pe-drum



Mai fac 2 pasi si vad o alee, o straduta ingusta, cocheta, asa cum se gasesc multe prin Italia.

As trece pe ea si m-as duce mai departe, dar vad ca e o strada infundata care duce la casa cuiva. Imi dau seama ca nu prea am ce face pe aici asa ca o iau in jos, pe aleea principala. Ma mai opresc odata in piateta langa turn, si vad in departare marea, ma apropii si imi iese in cale un peisaj ... superb!!!!

manarola-impresii-cinque-terre-mare

Acum stiu incotro trebuie sa o iau, binenteles spre mare. Aleg sa ma duc pe alte stradute decat cea principala, ca sa vad cat mai mult din sat. Aproape ca imi pare rau de decizia facuta cand vad in geam o doamna gata sa imi spuna cateva cuvinte mai putin ortodoxe. Desi imi duc bagajul pe sus o buna parte din drum, chiar si trasul pe rotile face prea mare galagie in linistea diminetii. E exagerat de liniste! Rar se mai aude un croncanit de pescarus, sa imi aminteasca ca sunt la mare. Atat.

manarola-detalii




Dupa ce o vad pe tanti nervoasa, grabesc pasul si ies pe strada principala ....



Si cobor ... si cobor, pana ajung la niste scari



Aceste scari nasc multe sentimente. Sunt curioasa sa vad ce se afla sus, si mi-ar placea sa gasesc aici acel peisaj ce l-am vazut pe net, acel peisaj ce iti taie rasuflarea!
Urc ... dar din pacate nu vad nimic intereant, asa ca imi continui drumul in jos.
O ultima strada cu multe restaurante si terase, inchise la ora asta.
Ies la mare, ma intorc, si vad casele suspendate pe coasta! Wow!


Dar sunt prea aproape de ele, asa ca ma duc pe poteca sa vad peisajul de la distanta! Nu ai cum sa nu observi marea, cu apa limpede, multicolora, dupa cum bat razele soarelui! Regret ca nu am costmul de baie pe mine. Afara e cald, exagerat de cald pentru ora asta, localnici nu prea trec, nici turisti, asa ca numai bine mi-as propti bagajul de una din colturile astea de stanca si m-as baga in apa. Cat ghinion! Nu am fost un pic inspirata ....




Si prin sat si pe poteca imi ies in cale aceste mici sculpturi religioase. Hai ca in sat mi se pare ok, dar aici, pe munte, D-ne cata ingeniozitate! Sa zidesti asa ceva in stanca! Frumos ...




Ma asez pe o banca si privesc casele, marea, barcile, si astept sa treaca cineva sa imi faca si mie o poza. Pana aici satul a fost pustiu, doi, trei localnici matinali. Dar acum ca am ajuns in locul magic, incep sa vad turisti. Vin pe poteca, tot grupuri, grupuri. Pana imi fac curaj sa rog pe cineva deja ma loveste soarele! Simt cum ma arde si e deabaia 8 dimineata. Mi se face si poza, le fac si eu poza, mai stau un pic pe banca si desi mi-ar placea sa imi continui drumul pe poteca, imi amintesc ca trebuie sa ajung la Hostel, asa ca fac stanga imprejur si o iau spre gara.




Trec din nou pe strada cu terase si restaurante, unde pe un indicator vad 32 de grade! Asta la 8 dimineata! O sa ma prajesc aici :(




Si ajung la scari, unde vad aceasta sculptura in piatra .... ma apropiu, e de fapt o cismea. Dau drumul la apa doar ca sa se vada in poza, ca nu indraznesc sa beau desi mor de sete! Oricum asa cismea frumoasa, nu am mai vazut pana acum!




Cum cobor scarile vad tunelul, si mi-l amintesc de ieri seara. Ca sa ajungi la `gara` trebuie sa treci prin el.




`Gara` e doar vorba vine. De fapt e un magazin cu suveniruri ce vinde bilete de tren. Intru, imi iau si eu bilet. Costa 1.7 eu si e valabil 6 ore pe aceeasi ruta. Adica Manarola-Levanto timp de 6 ore ma pot da jos la fiecare statie dintre cele 2, dar numai pe aceeasi directie. Adica nu pot sa vin si inapoi. Ca sa intelegeti intre Manarola in Levanto sunt urmatoarele statii : Manarola - Cornilia-Vernazza-Monterosso-Levanto. Deci ma pot da jos in Cornilia, pot sa vizitez si sa ma urc in alt tren spre Levanto, sa ma dau jos la Vernazza, apoi la Monterosso si deabia apoi sa ma duc in Levanto. Asta timp de 6 ore. Mi se pare super ok.
Acum va spuneam de gara. Nu va inchipuiti chiar o gara. E doar acel magazin si 2 sine de tren intre 2 munti, cat sunt sinele intre munti se vede si peisajul, apoi trenul trece prin munti, deci prin tunel. Drept urmare intre statii nu se vede nimic, doar mici fragmente de peisaj.
Ma asez pe o banca si astept trenul. Si astept, si astept ... mai fac si o poza la mare, mai vad si un pescarus, mai trec 20 de minute, nimic.



Ma duc sa vad pe afisier cand imi vine trenu. La 9:45. Spuneam cumva ieri ca vin des trenurile? Rectific. Intre anumite ore vin des, dar foarte de dimineata si seara tarziu nu prea.





Dupa ce stau cu greu pana la 9, ma duc sa imi iau un bilet spre ultimul sat in directia opusa, Riomaggiore. Hostelul mai poate astepta! :)

Thanks for visiting,

Citeste tot  jurnalul de calatorie aici   >>>Riviera Italiana

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

7 comentarii : Leave Your Comments

  1. Foarte personalizata postarea. Un mod interesant si viu de a povesti. Astept continuarea, am mai spus ca ma intereseaza zona.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Adriana! E prima data cand scriu un jurnal de calatorie, si poate e putin prea personal, dar cui nu-i place sa nu citeasca :)). Pozele sunt valabile pentru toata lumea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb.
    Ma simt mai bogata cu inca un loc vizitat.
    Si povestea si pozele, m-au transpus perfect:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur Gloria fiindca tocmai asa era si ideea! Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  5. Wow! Arata de-a dreptul extraordinar locul asta! Este exact ca locul in care am visat sa traiesc dupa ce ma pensionez :))
    Trebuie sa si ajung acolo sa ma conving ca este cel mai bun loc pentru a trai o viata linistita intr-un loc superb.

    RăspundețiȘtergere
  6. oare in luna septembrie mai circula vaporasele spre portofino sau portovenere? cred ca depinde si de vreme; daca am baza in Pisa unde trebuie sa ma duc ca sa pot lua vaporas spre portofino sau portovenere? ce sfat mi-ai da daca am o singura zi cu pornire din Pisa... ce crezi ca ar fi cel mai indicat sa pot vedea in zona? multumesc

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie