Ziua 2: Cinque terre - Riomaggiore(2)

Dupa cum va spuneam, am pornit spre Riomaggiore. Ideea de a sta 45 de minute sa astept trenul nu se potrivea cu planurile mele. Sa stau sa vad marea si o sina de tren intr-o dimineata inca racoroasa fata de ce va urma, pur si simplu e de neacceptat. :) Asta mai ales cand la 10 minute cu trenul se afla acest sat bijuterie.

De cum m-am dat jos din tren mi-a placut. Se vede marea, total diferita fata cea din Manarola, cu o culoare precum pietrele mele preferate, smarald! Daca ma-ti fi lasat aici 45 de minute nu as fi fost suparata. E aproape ireal.





Pierd ceva timp privind marea, apoi ma indrept spre un oficiu turistic unde mi-ar placea sa imi las bagajul. Il gasesc, dar e coada, stau ma uit in jur, parca nu ma deranjeaza bagajul acesta asa mult. Ma deranjeaza ideea ca am bagaj mai mult decat faptul in sine. Aproape toata lumea are bagaj, doar ca ei au rucsac de drumetie eu am bagaj pe rotile, de fite dupa cum se uita lumea la mine. E clar, nu ma prea potrivesc in peisaj.



OK stiu ca nu am timp, din pacate nu prea stiu ce ar trebui sa vad in satul asta asa ca am 2 posibilitati. Una sa urc scarile spre Via del Amore incotro se indreapta toti turistii sau sa o iau pe deal in sus de unde cu siguranta as vedea peisaje superbe. Aleg totusi Via del Amore desi nu prea ma incanta o strada plina de indragostiti si eu singura cuc.
Imi car bagajul vreo 50 de trepte si ajung la ghiseu. Ma costa 5 eu cardul de acces pe poteca. Fir-ar si am mai carat si bagajul pana aici. Ii explic la tanti ca eu nu vreau acces de o zi pe poteca, eu vreau sa vad doar Via del Amore. Imi explica si ea in cea mai neinteligibila engleza, probabil, ca nu se poate, si zice NEXT! OK, asa sa fie. Ideea e ca eu vin dinspre Manarola si nu doresc sa ma intorc asa repede asa ca iau din nou bagajul pe sus si cobor treptele.

Ma uit la muntele de fata mea, si imi amintesc de seara trecuta si muntele din Manarola. In bataia luminii acesta pare mai mare. Ma resmenez si o iau in sus, incet, ca nu ma grabeste nimeni. E ciudat, nu e nimeni pe drum dar sus e plin de lume. Nu-i vad nici sa urce nici sa coboare, dar nu stau nici pe loc. Dupa mine se mai iau 2 batranei cu niste super camere agatate de gat. Ne salutam. Pe aici, prin sat, toata lumea se saluta, cu toate ca ei sunt turisti, eu sunt turista, e bine.



Pe la jumatea drumul vad niste scari, care desi sunt cam multe m-ar scuti de o mare parte din drum. Ma opresc, inspectez cu privirea iesirea. Nu ar fi amuzant sa urc cu bagajul si sa fie blocat. Eu o iau pe scari, batraneii mei pe drum inainte. In 2 minute am parcurs jumatate din deal, e drept pe verticala, gafai putin, dar imi trece. Pe drum o alta tanti isi trage sufletul, probabil dupa aceeleasi scari.





Ne salutam, zambeste, zambesc. In aer se simte o prietenie stransa intre oameni. Zici ca toti ne cunoastem si acum ne reintalnim. Si cum stau eu si ma odihnesc cand ma intorc vad o masina. Aici sus, cocotata pe munte. Un pic mai ingusta decat cele obisnuite, dar oricum, pe mine m-ar lua ameteala sa conduc pe drumul asta in sus, si mai ales in jos.



Mai am putin de urcat si ajung! Sus, acolo unde acum 10 minute vedeam cum misuna oamenii.
Intradevar peisajele sunt .... wow!

Gara



Poteca cu Via del Amore ...


Mareaaa......


Ah ... cat de frumos! Fac doi pasi si ghiciti ce vad in fata ochilor???!!! Un lift!!! Aici pe stanca. Cine naiba sa-r fi gandit ca tehnologia i-a atins si pe ei? E drept, marea majoritate a localnicilor sunt in varsta, dar chiar si asa. Nu as fi sperat la asa ceva nici in cele mai indraznete vise! Pacat doar ca eu am urcat pe jos. Acum realizez de ce drumul e gol si totusi sus e plin de lume.



Stau putin pe o banca, de data asta ma odihnesc oficial. Aici sub un arbore sexy si fotogenic, arata tanar desi cand ma apropriu e cam distrus de vreme. Asa ca ar trebui sa va grabiti , daca vreti sa-l mai prindeti si voi :)

Dupa 10 minute o iau din loc, cu bagajul dupa mine, si pornersc sa vad ce se ascunde dupa deal. Ma uit la ceas, tocmai ce am pierdut primul tren. Nu-i problema ca urmatorul e peste 30 de minute. Pe asta ar fi bine sa-l prind ca sa ajung pana la 1 la Hostel.
Dupa deal ... peisajul e de genul ... `fermecator` ... `iti taie rasuflarea`. Un sat asezat, cu o mica biserica, dealul terasat cu vii, casele ingrijite, cu multe flori ... ce poate fi mai frumos dimineata decat sa te trazesti , sa deschizi geamul, in dreapta satul, in stanga marea!? Ce viata frumoasa si linistita duc oamenii aici. As putea sa cobor spre mare, vad si o scurtatura, dar din pacate nu mai am timp. Ma duc doar pana la biserica, si ma intorc.


Vad: Turisti pe poteca

Lampi


Usi



Si batranei ce isi gasesc de lucru in mica gradina, de cele mai multe ori o terasa plina cu flori pe care le uda si le ingrijesc. Toti zambesc in cel mai frumos mod posibil si imi dau ziua buna. Imi salta inima in piept cand ii vad. Vedeti toate aceste mici detalii ma fac sa iubesc Italia de mor! JuR!

Mai am 10 minute, suficient cat sa cobor pe jos, dar cum sa nu incerc eu liftul? Apas pe buton, vine. Scrie ca ar trebui sa platesc dar nu e nimeni. Mai scrie ca ma scuteste de 38 de metri de stanca. Ii multumesc, si las 50 de centi la tanti ce ma astepta cu chitanta jos.


Ies direct in gara.
Trec pe linia mea si astept. Se anunta ca trenul are intarziere 5 minute. Apoi 10 minute, apoi 15 minute, apoi 25 de minute. Offf, nu puteam eu sa cobor frumos spre mare?

Dar e bine si aici, sub niste arbori micuti care imi tin de umbra. E insuportabil de cald. Si inca nu am baut apa deloc. Visez la o sticla de 2 litri inca din Manarola, dar din pacate pe unde am trecut nu am vazut nici un magazin, doar un bar cu preturi exagerate (6 eu).
Ma plictisesc asa ca incep sa pozez, si sa ma uit cu zoom la oamenii de pe munte.






In sfarsit pe la 11 si ceva vine trenul. Ma urc, ma duce ............
Thanks for visiting,

Citeste tot  jurnalul de calatorie aici   >>>Riviera Italiana



Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

12 comentarii : Leave Your Comments

  1. Buna. Ti-am citit tot blogul si vreau sa te felicit! De cand ai inceput jurnalul de calatorie tare imi place. ( nu ca nu-mi placea si inainte ) dar acum calatoresc impreuna cu tine si vad si eu aceste frumuseti. Iti multumesc!
    Sper sa nu te opresti aici

    RăspundețiȘtergere
  2. minunate poze, faina priveliste, acum o luna eram si eu pe acolo

    RăspundețiȘtergere
  3. SUPERB!
    e absolut breathtaking :D
    Marea are cea mai frumoasa culoare posibila...
    Imi indeplineste idealul, un orasel mic si linistit de unde se vede marea. Si ce colorate sunt casutele.
    Amazing... te invidiez. bucura-te de tot ce vezi:)
    Si de abia astept sa vad cu ce ne mai incanti

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb! In afara caldurii, totul mi se pare perfect.

    RăspundețiȘtergere
  5. Uf! De cand astept al 2lea sat! Am trecut pe la blogul tau dimineata la 8 si ceva si nu era nimic nou si acum mi-ai facut surpriza asta. Frumoase si locurile si pozele.

    RăspundețiȘtergere
  6. alicee, cu ce si cum ai ajuns la cinque terre?

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc mult tuturor!

    Traveling Hawk: vezi daca nu ai citit toate postarile? :))) In `Ziua 1: In drum spre Italia` am scris. Am ajuns cu trenul din Pisa pana in La Spezia si de acolo in Manarola ( dar poti sa mergi in oricare sat din Cinque terre, toate au gara, sau daca vrei mai low buget in satele dupa Cinque Terre ). Pretul la tren 5.4 eu Pisa- Manarola! Nu exista tren direct din cate stiu!

    RăspundețiȘtergere
  8. Recunosc :( ca am sarit direct pe Cinque Terre! Ma intorc cuminte la postul mentionat de tine.

    RăspundețiȘtergere
  9. M-ati vrajit cu pozele voastre. Totul arata perfect. Ca intr-un film in care viata este mereu roz. Mi-am notat acest loc pe carnetelul cu viitoarele mele destinatii :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Pai de unde crezi ca m-am inspirat?

    RăspundețiȘtergere
  11. Theo: Multumesc. Si intradevar Cinque Terre trebuie vazut intr-o viata :)

    Turisticus: Ma bucur ca va-ti inspirat din paginile mele! Sunt flatata

    RăspundețiȘtergere
  12. urmeaza sa plec spre florenta pe 21 aug, si CLAR voi trage o fuga si pana in cinque terre!!!
    abia astept, pare genul de loc in care nu poti sa mergi doar o data in viata...(sau, cum a comentat cineva mai devreme, e locul perfect pentru a te stabili la batranete..)
    singurul lucru care ma sperie e caldura asta, sper sa fie mai ok la sfarsitul lunii, ca sa pot vedea cat mai multe.

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie