Primul atac de panica in India - Episodul 5

In cea de a-5-a zi de vacanta in India m-am trezit devreme cu gandul sa merg la o agentie de turism si sa-mi cumpar un circuit in afara orasului Bangalore. Dupa ce ieri vazusem toate obiectivele turistice ale orasului azi vroiam sa imi planific ceva in natura. Orase tot o sa vad, dar la partea de natura, peisaje, sate, munti, e greu de ajuns pe aici pe cont propriu cu mijloacele de transport in comun (cel putin in momentul de fata nu sunt pregatita fiind prima data in Asia si singura) asa ca aveam nevoie neaparat de un pachet turistic. Cu ocazia asta m-am afisat la 9 dimineata la usa lui Karen (tipa ce imi inchireaza apartamentul unde stau acum, prin AirBNB) sa ii cer niste nume de agentii de turism de incredere si adrese. Ma bazam pe Karen, fiindca imi spusese ca calatorise in Malaezia, Singapore, USA, Dubai deci trebuie sa cunoasca putin domeniul turistic din Bangalore si am dreptate fiindca de indata ce ii relatez problema, imi indica un loc pe harta unde voi gasi dupa spusele ei, agentie langa agentie si unde am toate sansele sa gasesc excursii si circuite la cele mai mici preturi, asigurandu-ma ca ea nu crede ca a pus acolo vreodata picior de turist strain.

calatorie-in-India

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu.
Biletul de avion l-am luat cu 450 euro dus-intors de >>> AICI . Prima saptamana am stat intr-un apartament rezervat prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  
Restul noptilor le-am rezervat din mers, pe drum, folosind >>> Acest site unde am prins mereu oferte last minute cu 50% reducere.
Excursia cu autobuzul local prin India
Daca in primele zile am circulat cu tuk-tuk-ul, ieri cu masina si sofer, azi am zis sa trec pe varianta localnicilor si anume cu autobuzul, Karen oferindu-mi informatii si scriindu-mi pe o foaie statia de bus unde trebuie sa urc si unde sa cobor pe care sa le arat la sofer. E convenabil sa calatoresti aici cu autobuzul, chiar daca platesti biletul in functie de distanta, tot nu e mult. Practic 65 rupi (circa 3.5 ron) pt 10 km il gasesc un pret bun dar totusi nu asa mic cum imi imaginam la salariile din India. In autobuz lumea e rezervata desi femeile se uita curioase la mine si cred ca in capul lor nu pot intelege de ce o femeie alba, o turista cu bani, calatoreste cu autobuzul. Parca pot sa vad pe chipul lor nedumerirea. Autobuzul nu e foarte aglomerat, cel putin nu asa cum vezi in filme, dar merg cu viteza mare. Statiile de autobuz nu sunt peste tot semnalate (dar localnicii stiu unde opreste) si soferul striga numele statiilor (dar e foarte greu sa recunosc ce am eu scris pe foaie cu ce striga el). Oricum soferul e de treaba si imi face semn unde trebuie sa cobor. 

Cum sta treaba cu agentiile de turism in India
Aici nimic nu e asa simplu cum pare la prima vedere. Practic intru in agentie si cer o excursie. Agentul de turism in varsta, cu barba lunga si fata tuciurie imi zambeste cu gura pana la urechi, probabil fiind convins ca va face un profit considerabil de pe mine si-mi deschide in fata o brosura cu excursii de o zi si pachete turistice de 2/3/5/7 nopti cu descrierea programului, dar fara preturi si fara poze. Simt ca trebuie sa-mi extrag la loterie ce voi vedea in urmatoarele zile. Daca as fi avut timp sa ma documentez in Romania acum stiam exact ce sa caut, dar fiindca nu stiu nimic, cer detalii si preturi. Unele mi se par incredibil de mici gen excursie in Mysore (500 rupi/30 ron) o zi de dimineata pana la 12 noaptea cu autocarul si opriri la obiectivele turistice din oras. Singura problema e ca la orele alea nu stiu cum as putea ajunge la locul de intalnire/inapoi acasa noaptea, singura, in siguranta. Binenteles ca agentul incearca sa-mi vanda cel mai complex pachet si cel mai scump 30 000 rupi (2000 ron)/1 saptamana. Ma lasa cu greu sa ies de acolo, dar pe strada asta agentiile sunt una langa alta, asa ca vreau sa intreb in mai multe.

In a doua agentie gasesc un pachet turistic care imi place fiindca e prin natura Bangalore-Ooty-Coonoor-Bangalore 3 nopti/4 zile la 2800rupi (180 ron). Timp de 1 ora agentul de turism imi arata fotografii pe google images cu locurile pe care urmeaza sa le vad si-mi explica in mare de ce merita sa cumpar fiecare pachet turistic. Imi vine sa bat palma dar totusi zic sa mai intreb in minim 2 agentii sa nu cumva sa iau teapta desi serios acum, pretul e foarte bun. La urmatoarele agentii imi ofera exact aceleasi pachete la preturi duble sau chiar triple. Practic observ ca toti vand exact acelasi lucru doar pretul difera. Cel mai bun pret pe circuit a fost cel cu 2800 rupi (in schimb in celelalte agentii mi-au cerut 5000/8000 rupi fix pe acelasi lucru). Sunt convinsa ca pretul real (pt indieni) e poate ceva mai mic, dar deja mi-am petrecut 4 ore prin agentii de turism (toti se misca incet, vorbesc mult si degeba asa ca timpul se dilata si zboara foarte diferit aici). Pana la urma ma intorc la agentia de turism ce mi-a oferit cel mai bun pret si ii spun ca la 6 vin sa platesc circuitul, urmand ca la 7.30 pm sa am plecarea. 

Azi se pare ca voi avea o zi fericita
Sincer chiar eram fericita ca mi-am gasit un circuit cu plecare in aceasi zi, unde pot da banii pe loc, fara avans, practic sunt destul de bine organizati prin Bangalore si au plecari zilnice, ceea ce e super tare pentru calatorii independenti. In Romania, nu doar ca nu prea sunt circuite interne, dar si daca sunt in multe platesti de te rupe, daca mergi singur (pe o camera single) si nici nu ai posibilitatea sa iti alegi datele, acestea fiind fixate de agentie. Asa ca ce am vazut azi in agentiile de turism din India a fost o supriza extrem de placuta si parca mai am o speranta ca voi reusi sa vad ceva mai multe locuri din tara asta.

Am fost chiar mai fericita, ca m-am descurcat cu autobuzul inapoi spre casa, ca am mancat in sfarsit un orez bun si nu extrem de condimentat (cum am experimentat de cand am venit aici) am baut cel mai bun smoothie de mango din viata mea, am mancat cele mai delicioase prajituri vegane cu lapte de nuca de cocos ... serios ...ce as mai putea cere? Se anunta o zi roz. Parca tot universul comploteaza pentru fericirea mea. 

Urmatoarele doua ore le-am petrecut facand bagaje. Ce mi-as putea pune pt 3 zile prin munti? Haine groase nu am, bocanci n-am. Asa ca imi pun in bagaj o pereche de pantaloni, 2 bluze, aparatul foto, incarcatoare, lenjerie si trusa de igiena corporala. La final arunc prosopul si cearsaful (pe care am de gand sa-l folosesc in caz ca voi sta prin hotel-uri infecte). Imi anunt familia si prietenii ca plec si habar nu am daca voi avea net pana la intoarcere. Le spun traseul, ca sa stie de unde sa ma recupereze in caz ca patesc ceva. Pe aici nimic nu e sigur. Aveam sa invat pe propria piele inainte chiar de-a pleca. Mi-am sunat prietenii din India, sa-i anunt ca am gasit un circuit cu plecare azi si ii rog sa vina la agentie la 6 sa ne luam ramas bun. Plec de acasa cu doua ore inainte, ca sa fiu sigura ca ajung la timp. Daca nu ar fi trafic, in maxim o ora as ajunge, dar la orele de varf traficul e infernal, asa ca o ora in plus functioneaza ca masura de precautie.

Crunta realitate din India si primul atac de panica 
Merg pe strada cu rucsacul in spate si diversi soferi de tuk-tuk ma intreaba unde doresc sa ajung. Ma gandesc ca poate ar fi mai bine cu tuk-tuk decat cu autobuzul, dar cand imi zic 300-500 de rupi prefer biletul de autobuz  cu 65 de rupi. Autobuzele circula frecvent, practic in fiecare minut vine unul si la statia unde urc eu ajung destul de goale, asa ca prind loc pe scaun. Arat foaia soferului si il rog sa ma atentioneze unde trebuie sa cobor. Traficul e intr-adevar infernal, autobuzul e tot mai aglomerat, insa observ ca pe ruta asta circula mai mult femei, deci ma simt in siguranta. Trece circa o ora pana soferul ma anunta ca trebuie sa cobor. Si aici totul s-a precipitat. Cand am coborat m-am trezit intr-o intersectie de 8 bulevarde imense, toate colcaind de oameni, vanzatori stradali, un talmes-balmes de nedescris. Ma uit in toate directiile si realizez ca habar nu am unde ma aflu. Nu seamana deloc cu locul unde fusesem de dimineata. Probabil autobuzul acesta a oprit in alta parte, poate soferul a uitat de mine si m-a atentionat cu o statie dupa sau inainte. Deja incepeam sa simt ca imi urca pulsul si respir tot mai greu. Daca nu ajung intr-o ora, nu pot plati circuitul, nu-mi gasesc prietenii, o sa se faca intuneric, sunt pierduta. Incerc sa ma calmez, sa gasesc variante. Umblu in sus si in jos pe bulevard sa gasesc macar un magazin, un nume, un butic, o agentie de turism ce sa-mi aminteasca directia corecta. Nu vad nimic familiar zici ca am facut subit amnezie. Categoric sunt pe alta planeta. Trebuie sa am grija la oameni, la masini, tuk-tuk-uri, vaci, motociclisti, toti vin cu viteza, ma misc greu cu rucsacul prin multime desi e usor si nu-i deloc voluminos. Mereu cu mana pe geanta unde am aparatul foto, portofelul, telefonul. Imi dau seama ca nu am nici o iesire, internet nu am ca sa pot intra pe watsapp sa-mi anunt prietenii, numar de telefon de India inca nu am. Ma tot gandesc ce sa fac si dintr-o data imi pica fisa ca parca am luat o carte de vizita de la una din agentii, pe care probabil scrie adresa si cu un tuk-tuk pot ajunge acolo, chiar daca-i aproape, chiar daca ma taxeaza la supra-pret macar ies din situatia asta. Acum incepe problema cu tuk-tuk-urile, parca cineva m-a blestemat. Nici unul nu e gol, cand in sfarsit unul e gol soferul nu vorbeste engleza, cand mai gasesc unul gol cu chiu si vai, soferul nu stie citi adresa. Sa moorrr. Analfabetilor!

Mai trec 20 de minute ... nu reusesc sa gasesc nici un tuk-tuk. As putea linistita sa ma impusc acum, sunt nervoasa, speriata, stresata, toate-s pe capul meu. Ma gandesc daca nu cumva karma se intoarce la mine si platesc niste polite din trecut.  Deja ma gandesc sa renunt, ma intorc acasa, plec maine sau poimaine sau nu mai plec niciodata. De ce trebuie sa fie atat de greu? Renunt. Da-o naibii de treaba.

Ma duc spre statia de autobuz cand totusi ma gandesc ca daca pot intra in watsapp, pot lua numarul prietenilor de aici, poate gasesc niste oameni binevoitori de pe numarul carora sa ii sun, hai ca mai am o sansa. Intr-adevar, pot scoate numarul, o tipa draguta se ofera foarte binevoitoare sa ma ajute, suna pe numarul ce i-l dau, dar nu-i raspunde nimeni. Sta langa mine 10 minute si tot suna. Nimic. Probabil din cauza galagiei de pe strada prietenii mei nu-si aud telefonul. Intre timp trece pe un scooter un mustacios pe la 50 de ani ce se baga in seama. Vrea sa stie daca ma poate ajuta. Il intreb daca cunoaste adresa de pe cartea de vizita. Normal ca stie si se ofera sa ma duca pe scooter-ul lui. Imi doresc cu toata fiinta sa ies din situatia asta, dar instinctul imi spune ca ascult sfaturile mamei sa nu ma incred in straini. Mai ales barbati. Mai ales in India. Refuz politicos dar nu se lasa batut. Imi zice ca e greu sa ajung singura, ca se face noapte, ca e periculos ... deja devine tot mai insistent. Intre timp tipa se scuza ca nu ma poate ajuta si pleaca. Sunt cu nervii pe marginea prapastiei, imi vine sa plang. Il injur pe mustacios la propriu, trimitandu-l la ma-sa si ma asculta. Cred, ca din tonul vocii intelege, ca nu-i loc de tocmeala.

Incep sa intreb tot mai multi oameni de adresa. Fiecare ma directioneaza in alta parte. Mai rog alti oameni, sa ma ajute cu telefonul. Toti ma ajuta, suna, dar nu raspunde nimeni. Offf

Deja de o 1 ora ma invart in cerc. O ora, dar simt ca a trecut o eternitate. Am tot umblat intre timp, asa ca acum sunt la 3-4 km de unde m-a lasat autobuzul si nici macar nu-s sigura, ca as mai sti, sa gasesc statia. Dar nu e nevoie, fiindca ca prin minune opreste un tuk-tuk in care ma urc rapid, ii dau adresa si se ofera sa ma duca dar numai pana la pod, `e trafic madam acolo, autocare, prea greu pentru mine`. Soferul nu vorbeste engleza bine asa ca numai deduc ca nu o sa ma duca fix pana la agentie, dar aproape. Oricum sper ca acolo sa recunosc zona si oricum deja nu mai am nici o alta varianta. Ii dau Ok-ul si porneste. Dupa 10 minute opreste si-mi zice aici e. 300 de rupi. MOORRR. Cum adica 300 de rupi? Nu negociasem, dar nici nu aveam de gand sa fiu furata ca la usa cortului. Urlu la el ca-i dau 30 de rupi si sa fie fericit. Nu madam, 300. Cobor, scot bani, vad ca nu am chiar numai 30 de rupi marunt. Stiu ca pornirea la tuk-tuk in India costa 25 de rupi deci practic 30 de rupi e sub pretul corect. Dar fie il jecmanesc eu pe el, fie el pe mine. Daca ii dau o bacnota de 500 de rupi s-ar putea sa nu mai vad restul. Aleg sa fiu naspa, ca-s nervoasa si oricum pretul corect ar fi maxim 50 de rupi nu 300. Ii dau cei 30 de rupi, apoi tot urland si injurand ma indepartez. Nu s-a luat dupa mine, dar la ce adrenalina aveam in vene, as fi putut sa-i trag o geanta in cap (cu aparatul foto de 2 kg) fara nici o jena. Sunt in jungla, sistemul de aparare functioneaza.

Bun. Acum e intuneric de-a binelea si lampile astea stradale sunt asa slabe incat si reclamele magazinelor lumineaza mai tare. Habar n-am unde sunt. Prietenii nu-i gasesc. Statia de bus nu mai stiu unde e. In circuit nu mai pot pleca decat daca printr-o minune mai gasesc agentia si ma lasa sa platesc la urcarea in autocar. Sunt constienta ca sunt singura alba printre indieni si am un atac de panica. Nu mi-e neaparat frica, stiu ca o solutie cel putin am. Sa rog pe cineva sa-mi comande un taxi Uber sau Ola si sa ma intorc acasa in siguranta, dar nu vreau sa ma dau batuta. Daca asa functioneaza lucrurile in India, am inca 24 de zile in fata, asa ca daca nu ma adun s-ar putea sa iasa rau de tot vacanta asta si pana la urma de aceea am venit aici, sa-mi inving toate temerile.

Continui sa rog oamenii sa sune pe numarul de telefon. Pana la urma unul din prieteni raspunde. Simt din timbrul vocii,ca el e mai speriat decat mine. Probabil s-au impacientat la maxim. Mi-a spus ca a sunat pe toate numerele trecute, dar de fiecare data oamenii ii ziceau ca tocmai am plecat. Ii rog sa vina sa ma recupereze de pe pod. Ma simt ca un colet pierdut. Sincer nu stiu ce m-as fi facut, fara sa am confortul psihologic, ca stiu totusi pe cineva in orasul asta si cumva, candva, totul se va rezolva. E doar o chestiune de ore.

In sfarsit ne vedem, eu pe o parte a podului, ei pe cealalta parte. In jurul nostru 1000 de oameni trec in fiecare secunda. Trec pe partea cealalta a podului trecand printre sute de masini ce ma claxoneaza in draci. Cand ajung pe partea cealalta prietenii mei nu-s acolo. Am avut un deja vu. Nu erau ei. Ba erau ei. Dar unde sunt? Au trecut si ei pe partea cealalta. Zici ca suntem in filmele cu prosti. Dupa inca 10 minute coloana de masini incetineste si valul de pietoni trece printre care si prietenii mei. Ne imbratisam, zici ca nu ne-am vazut de 1 an. Mergem la agentie si aici incepe partea a doua a aventurii.

Doamna, nu puteti merge singura in circuit si nu asta e pretul
Cand in sfarsit ajung la agentie, cu 10 minute inaintea plecarii soc si groaza. Agentul de turism ce era acum pe tura, imi zice ca nu exista pachet turistic care sa se vanda numai pt 1 persoana. Minim 2. Iar pretul nu e 2800, e 5000 de persoana. NUUUuuuuuu! Incep sa o iau cu frumosul, ca am fost de dimineata, ca colegul lui mi-a zis ca se poate, ca prietneii mei nu pot calatori fiindca lucreaza, ca pretul e 2800 si am inteles sigur bine. Agentul insista ca ei nu vand asa ceva si sigur confund agentia. Insist sa il sune pe colegul lui si sa-l intrebe. Refuza pe principiul ca nu il deranjeaza dupa program. Scot 100 de rupi si ii pun pe masa. Zambeste si suna. Intr-adevar au circuitul, pot merge singura, e la 2800 de rupi. WOW. Incredible India! Imi vine sa-l injur, dar n-am timp de mizilicuri, ii spun ca platesc ca vreau sa plec. ACUM! Ok Madam.

Dar cand sa introduca datele si sa-i dau banii imi zice ca circuitul a fost anulat azi din cauza unor proteste de pe drum. Nuuuu! Ba da, imi arata ecranul pe care scrie mare `CANCELED`. Atata bataie de cap, atatia nervi, atata chin pentru nimic. Nu as putea sa explic, ce am simtit. 
Mi-au spus, ca daca am noroc, pot merge maine. Sa sun dupa-masa la agentie sa intreb, daca greva continua sau nu. Am iesit nervoasa si am intrat in alte 3 agentii de alaturi doar ca sa-mi confirme ca intr-adevar drumul e blocat. DA, e blocat, `Strike madam, Strike!No road open to Tamil Nadu`.

Continuarea ar fi inutil sa v-o mai povestesc. Acum stau in pat si ma gandesc ca astazi a fost o zi ratata in care n-am reusit nimic, dar am realizat macar ca in India nimic nu e atat de simplu precum pare la prima vedere! Nervii nu ma ajuta. Grijile nu ma ajuta. Sa plang nu ma ajuta. Stresul nici atat. Incerc sa dorm si in final ... dorm!

😍 Apreciez comentariile voastre 😍

Toate articolele le gasiti aici -> Jurnal de calatorie INDIA


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

24 de comentarii : Leave Your Comments

  1. Foarte interesante articolele despre India, asa afli despre cum e ea cu adevarat. Ti-am zis ca mama si sora mea tocmai s-au intors de acolo dar cu agentie e total diferit, vezi numai partea frumoasa a lucrurilor. De-abia astept urmatorul articol.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii cum e, fiecare cu experienta lui. Sunt sigura ca au fost si calatori mai fericiti pe cont propriu decat mine, cu un inceput mai stralucitor. :))
      Oricum prin agentie de turism vezi multe locuri frumoase, sunt convinsa! Stai departe de stresul planificarii si alte probleme ce apar pe parcurs.

      Ștergere
  2. Exact asta este motivul pentru care nu m-am inteles cu India. Daca esti genul care nu este afectat de astfel de sitiuatii si merge cu valul fara sa ii pese daca lanul ii iese sau nu, India poate fi o incantare. Eu insa nu sunt asa. Deci nu a fost o incantare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahahaha. Eu nu aveam neaparat un itinerar fix, insa evident speram sa vizitez si sa vad cat mai multe. O data ce am ajuns acolo mi-am dat seama ca nu e atat de usor :)

      Ștergere
  3. Ce mult imi place cum povesteti. As vedea India ta pus-o intr-o carte.

    RăspundețiȘtergere
  4. pusa*

    De fapt toate povestile calatoriilor tale.
    ai putea publica un fel de *ghid personal de calatorie :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahahaha. Ma gandesc si la treaba asta.
      Poate ... intr-o zi va deveni realitate :)

      Ștergere
  5. Draga Alice! Iti urmaresc de multa vreme activitatea, iar articolele tale au reusit de multe ori sa ma inspire in calatoriile mele. Iti impartasesc aceeasi pasiune(calatoriile), iar cu seria asta despre India m-ai castigat ca mare admiratoare. India este pentru mine destinatia de vis, acea vacanta pe care s-o fac si singura daca n-am pe cineva ca mine, chiar si cu un bilet doar dus. Ma regasesc in multe descrieri ale tale. Astept cu nerabdare celelalte articole si calatorii inspirate iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase. Sper ca intr-o zi sa luati un bilet de avion si sa va aventurati in India. Sunt convinsa ca pe finalul jurnalului de calatorie o sa intelegeti mai bine ce inseamana o astfel de vacanta si sper sa reusesc sa va impulsionez sa calatoriti mai mult.

      Ștergere
  6. Sincer, am lecturat cu intensă emoţie, la fel cum mi s-a transmis mesajul cu toată experienţa încărcată avută! :) Ce pot să zic, mi-aş dori cândva să ajung şi eu prin acele ţinuturi, şi nu doar, însă frica de a trece prin astfel de episoade, sau de zborul cu avionul, mai ales că nu ştiu nici eu perfect engleza (mai am de pus la punct mult, cred, în multe privinţe), este enormă! Baftă în continuare! Voi urmări cu drag noi experienţe, povestite atât de frumos şi pe larg! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Cristina! Astfel de episoade vor fi multe fiindca acolo totul e diferit si pana te obisnuiesti cu mersul lucrurilor aproape ca te intorci acasa :))) Pe de alta parte, toate aceste peripetii mi-au `condimentat vacanta` au facut-o mult mai interesanta si m-au ajutat mult sa imi infrang temerile.

      Ștergere
  7. am citit articolul cu sufletul la gura.....foarte palpitant. " ce nu te omoara te întărește " so...
    go on.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru incurajari, urmeaza si restul articolelor.

      Ștergere
  8. Si mie mi se mai intampla cateodata chestii de-astea, piedici dupa piedici, de zici ca platesc datorii din vieti anterioare :))) dar am invatat sa le iau ca pe semne. Dupa o perioada, aflu niste chestii naspa, apoi realizez ca desi m-am panicat la propriu si m-am enervat, cineva acolo sus a avut grija de mine si m-a ferit de pericole.
    Uneori, piedicile sunt menite sa ne si apere, chiar daca pe moment nu realizam lucrul asta si ne enervam la maxim.
    Ia-o si tu ca pe un semn, ca poate stresul, nervii si panica ta, poate te-a ferit de ceva si mai rau. Cum se zice, ai trecut de-o cumpana. :))
    Stiu ca suna cam cliseu, dar vorbesc din proprie experienta.
    Enjoy your trip, ca doar de aia ai plecat~ ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate Eva, fiecare piedica este un pas inainte si am avut multe astfel de piedici pe parcursul calatoriei, insa acum cand privesc inapoi stiu ca am invatat multe lucruri din toata aceasta experienta. Ma asteptam oarecum sa fie greu, doar e India, insa cand esti acolo in miezul problemei e greu sa ramai calm si relaxat. :))

      Ștergere
  9. Cred ca a fost un dezastru!!! imi imaginez ce ai simtit!! dar...vezi ce inseamna sa vrei sa planifici?? in India! eu nu am avut neplaceri de felul asta(am avut altele) pentru ca nu am luat nici un tur organizat, am mers cu bus-ul si, cam atat. Tu, insa,erai legata de Bangalore!! Ooty mi s-a parut un efort exagerat pt obiectiv: un soi de Lacul Rosu, mult mai mic(mi se parea ciudat sa vad conuri de brad la categoria suveniruri!) iar in Mysore am stat o zi si ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da e greu sa planifici acolo, dar cred ca e si mai greu sa nu planifici nimic si sa nu stii nimic cum m-am dus eu de pe o zi pe alta. Oricum India te surprinde oricat de pregatit mergi, parerea mea ....

      Ștergere
    2. Ai sa razi, da' eu asa am plecat: am fost sigura ca plec cu cateva zile inainte, nu aveam nici un ghid, stiam doar in ce localitati trebuie sa ajung (le selectasem dupa o istorie a arhitecturii, cf principiului:asta imi place-acolo vreau !). M-am ajutat cu un "Le guide du routard" luat din Nepal si, f.mult cu un domn jain -Arvind?. intalnit in Sikkim care... avea o agentie de turism in Bangalore!! Nu puteam face rezervari pt ca nu stiam cand ajung, dar mi-a fost de folos relatia cu altii ca mine;ne intalneam si ne dadeam ponturi:cat e ricsa, cat e bacsisul, unde au stat...s.a. N-am avut surprize pt ca nu ma asteptam la nimic. Cam asa!

      Ștergere
    3. E frumos sa mergi asa :)))) Oricum ai stat o perioada mai lunga ce ti-a permis de asemenea un program mai relaxat.... Eu m-am dus fara itinerar fix, dar cu gandul sa vizitez cat mai multe :))). Cand am ajuns acolo si am vazut distantele a picat cerul pe mine hahahaha. A fost oricum o experienta ... am avut multe de invatat din ea! Oamenii intr-adevar m-au ajutat si pe mine mult! Fara ei n-as fi trait nici jumatate din experientele ce le-am avut, ulterior pe parcursul vacantei.

      Ștergere
    4. Am stat doua luni si un pic fara perioada din Sikkim dar nu am calatorit relaxat: am calatorit destul de mult noaptea ( nu exista "sleeping bus") si nu am stat nicaieri mai mult de doua zile intregi! Am alergat ca nauca de parca se termina India maine si, basca, avand o intindere de ligament genunchi realizata in Nepal. Nu distantele, ci durata!!! sa faci 200km in 7 ore! Am vazut f multe locuri dar au fost unele din care am plecat aproape lacramand, dar ma tragea ata ... mai departe.

      Ștergere
    5. Cand mai merg in India trebuie sa te contactez. Inseamna ca ai vazut o gramada de locuri! Cred ca a fost obositor tare, mai ales cu dureri :(((((

      Ștergere

Jurnale de calatorie