Rezervatia de tigrii Bandipur din Sudul Indiei - Episodul 9

Ma trezesc in cea de a-9-a zi de vacanta in India la 7 dimineata cu mai mult entuziasm decat m-am culcat. Fac un dus la robinet (cum de altfel m-am obisnuit deja de cand sunt in India) apoi imi scot toate hainele din plasa ca sa caut bluza cu maneca lunga. Pun toate lucrurile la loc, verific incarcatoarele, aparatul foto, cardul, banii, pasaport-ul, e totul ok. Cobor la receptie, ma conectez la net si astept sa ma ia cineva. Nu de nevasta, ci in circuit!

Jos bine-nteles nu e nimeni. Sunt singura turista ce asteapta. Pe semne restul grupului a fost cazat altundeva. V-am spus ca nu stiu cum functioneaza circuitele in India, dar va asigur ca nu-i deloc ca la noi. Rabdarea mea e din nou pusa la incercare cand trece ora 8:30 si nu vine nimeni dupa mine. Ar trebui sa sun, ar trebui sa plec sau sa-mi accept destinul ca am luat din nou teapa. Totusi unele povesti se termina cu bine fiindca aproape de ora 9 apare un domn ce ma cauta. `Alice, darling, here you are`

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu. Informatii utile de organizare:
*Zborul m-a costat 450 de euro pana in India luat de aici >>>Bilet de avion ieftin India . Vrei sa te cazezi la Hotel? Rezerva aici >>> Hotel-uri ieftine in India In India eu am stat in numeroase hostel-uri si o saptamana am ales cazare la localnici prin AirBNB, o camera dubla pe care am platit 15 euro/apartament/noapte. Puteti citi detalii in acest articol >>> Toate apartamentele in care am stat pe AirBNB. Vrei sa inchiriezi si tu o camera/apartament la localnici? Iti ofer un voucher de 100 ron pe care il poti folosi la cazare oriunde in lume, la prima ta rezervare, daca iti faci un cont nou (gratuit) >>> VOUCHER 100 RON AICI

Hopa, avem alt ghid, ce o da in stil britanic. Hai ca-mi place mai mult decat cel de ieri. Ma ajuta cu bagajul si pare simpatic in timp ce ma dirijeaza prin labirintul de stradute spre un bulevard mare si lat unde imi arata autocarul, apoi imi spune ca trebuie sa mearga dupa alti turisti. Aha, deci lumea a fost impartita la mai multe hotel-uri. Incep sa inteleg mai bine mecanismul, cand urc in autocar si vad doar 2 cupluri de indieni din gasca de ieri. Azi voi calatori cu alti turisti, tot indieni. Reorganizarea asta nu stiu cum se face si dupa ce criterii suntem sortati, dar azi nu mai suntem in acelasi autocar si astfel mi-am pierdut locul preferential (fotoliul de piele din fata). Drept urmare ma duc pe bancheta din spate a autocarului, fiindca aici e unicul lor liber de la geam.

Autocarul se pune in miscare si ghidul de azi incepe sa ne povesteasca pe hindu despre program. Din nou sunt in minoritate (singura straina) deci nu se oboseste nimeni sa-mi spuna si mie ceva. Recurg din nou la anesteziere prin frumusete fiindca zona asta e una foarte frumoasa. Odata ce iesim din Mysore, peisajul e din ce in ce mai pitoresc si simt tot mai mult eforia de a fi in vacanta. Timpul trece si partenerii mei de calatorie sunt tot mai relaxati asa ca am parte de toata gama de sunete: sforaituri, parturi, sughituri si altele asemenea. E minunat ... peisajul vreau sa spun :)

Micul dejun il luam intr-un restaurant luxos de pe marginea drumului, unde sunt camere separate pentru femei si pentru barbati. Aici ma imprietenesc cu 3 indience care sunt foarte curioase si imi pun o gramada de intrebari (de unde sunt, ce lucrez, cati ani am, de ce am venit in India, daca imi place in India, cat stau in India, ce vreau sa vizitez in India etc) si cand fac o mica pauza strecor si eu o intrebare, mai bine zis o recomandare, pentru micul dejun. In Bangalore mancam zilnic toast dar aici nu este asa ceva trecut in meniu, iar preparatele lor indiene habar n-am ce inseamna. Merg pe mana lor si primesc pe o frunza de bananier o portie de gris dulce cu sofran si stafide. E foarte bun si merge excelent cu ceaiul masala care m-au obligat sa il iau, cand le-am spus ca n-am incercat niciodata.

Cand urcam in autocar noile mele prietene fac rocada cu cei de pe bancheta din spate si acum stau toate langa mine si imi fac fotografii non-stop. Cred ca am facut 1000 de selfie. Trebuie sa mai adaug despre indieni faptul ca sunt foarte prietenosi si ca le plac foarte mult fotografiile, in special cele cu straini. Se comporta cu mine de zici ca-s o vedeta internationala.

Parcul National Bandipur

Inainte sa intram in Parcul National trebuie sa ne dam toti jos din autocar, sa completam in registrul ce se afla plasat strategic intr-un magazin de suveniruri. Toti dam cu semnatura, scriem nume, de unde venim, unde mergem, cat intentionam sa stam etc. Asta e procedura obligatorie dupa care platim fiecare 80 de rupi (5 ron), taxa fixa atat pt straini cat si pt indieni. E prima data cand pretul nu e diferit, deci simt ca merita mentionat :)

Parcul National Bandipur este ultimul obiectiv turistic pe care o sa-l vedem din statul Karnataka si pliantul care il primesc in magazinul de suveniruri imi ofera destule informatii care sa ma incante:

*Parcul se intinde pe o suprafata enorma de 874 km patrati si intruneste alaturi de alte Parcuri Nationale la fel de mari din Sudul Indiei (Mudumalai National Park, Nagarhole National Park , Wayanad Wildlife Sanctuary) Rezervatia Biosferei Nilgiri. Aceasta Rezervatie este cea mai mare intindere forestiera protejata din India, casa a numeroaselor specii de pasari si animale printre care tigri, leoparzi, elefanti, ornitoringi, caprioare, maimute, crocodili, porci mistreti, vulpi, hiene etc.

*Aceast obiectiv turistic este numit si Gradina Raiului fiindca animalele sunt in completa libertate, traiesc in habitatul lor natural si turistii pot face excursii private pentru a le putea admira din jeep si din barca.

Cand am ales circuitul, puteam sa optez pentru varianta cu safari in Parcul National, care ma purta in interiorul padurii, sa vad tigri si alte animale, excursii la apus pe malul raului unde se imbaiaza elefanii si chiar sa le ofer micul dejun (paie de orez si linte). Singura problema e ca o astfel de excursie (cu o noapte in plus in Rezervatia Bandipur) costa cu aprox 6000 de rupi ( 150 euro) mai mult. Am zis pas, fiindca bugetul meu de o luna in India nu imi permitea asa o cheltuiala pentru o singura zi.

Partea buna e ca circuitul acesta nu ocoleste Parcul National, ci trece direct prin mijlocul lui, in drumul nostru spre statiunea montana Ooty si speram sa vedem ceva din fauna si vegetatia acestui parc.

Partea proasta e ca din nou se face reorganizarea. Pe scurt, suntem din nou mutati intr-un alt autocar (mai exact autocar in miniatura fiindca nici macar microbuz nu il pot numi) si trebuie sa ne impartim in 2 grupuri. 60 de turisti in 2 masinute din astea mici! Nu stiu sigur, daca e regula companiei sau asa cere legea turismului in zona asta (mai precis, ma intreb, daca in conditiile astea calatoresc si turistii straini) dar acum e grav. Eu,` micuta` cum ma stiti, trebuie sa impart un scaun cu o domnita imbracata in sari si cu copilasul ei (de vreo 6 ani). TREI PE O BANCHETA MICA! Ma inghesui cat pot, ma lipesc practic de geamul autocarului si sper, ca aceasta calatorie sa nu dureze mult. Acum urasc faptul, ca mi-am luat bluza cu maneca lunga fiindca ma simt ca in sauna si simt, ca respir transpiratia tuturor, inclusiv pe a mea. Situatia descrie perfect proverbul `ca sardinile in conserva` si imi amintesc si motto-ul meu `In India nimic nu e atat de simplu precum pare la prima vedere`. Imi vine sa rad, ca sa nu plang.

Parcul-National-Bandipur-India-calatorie

Calatoria incepe timid trecand printr-o poarta imensa ce ne atrage atentia, ca am ajuns in Parcul National Bandipur si continua in acelasi ritm molcom de safari toti cei 80 de km. Din cauza numeroaselor accidente ce au dus la moartea animalelor, viteza e drastic redusa la 40-50 km la ora si autocarul opreste deseori in mijlocul drumului datorita animalelor ce stau relaxate, asa ca tot traseul l-am parcurs in 3 ore.

Peisajele sunt spectaculoase!

Cat vezi cu ochii sunt doar serpentine si paduri intinse la nesfarsit. Din cauza animalelor feroce, din 5 in 5 km sunt pancarde ce ne reamintesc ca parcarea si picnicul sunt interzise. Excursia per total nu a fost asa rea fiindca am pus rucsacul pe mijlocul autocarului si practic ne-am extins locul de stat jos, iar bucuria mea cea mai mare a fost ca am vazut de aproape turme de elefanti ce hoinareau nestingherite la marginea padurii si familii intregi de caprioare ce stateau la umbra arborilor de santal. Desi nu e voie sa opresti, s-a gasit un loc langa o mica asezarea rurala unde ne-am facut cu totii nevoile, unii la toaleta, altii si-au luat un snack (porumb cu masala si morcovi cruzi) iar eu mi-am luat din nou 3 sticle de apa. Afara nu e neaparat cald, dar din cauza spatiului mic din autocar si a curbelor ce mi-au zglaltait toate matele, am o vaga senzatie de rau.

In ultima parte a calatoriei ce credeti ca facem? Ne reorganizam! Mai exact, imediat dupa ce am iesit din Rezervatia Bandipur si am intrat in statul Tamil Nadu, trebuie sa ne mutam intr-un alt autocar, din aceasta regiune. Miscarea asta se face pe motiv politic, din cate am inteles de la partenerii mei de calatorie, care mi-au spus, ca protestele de acum cateva zile dintre Karnataka si Tamil Nadu au mers pana in punctul de a interzice masinile cu numere de inmatriculare din celalalt stat, asa ca ne mutam intr-un autocar local cu numere de Tamil Nadu. Totul e atat de strict incat am impresia ca trecem intr-o alta tara. Momentan suntem in mijlocul padurii si asteptam 30 de minute celalalt autocar.

Afara a inceput sa ploua asa din senin, o ploaie de vara cu bulbuci, dar indienii mei n-au nici o treaba. Doar ce s-a terminat musonul, cred ca sunt obisnuiti. Eu sunt singura ce sta in autocar si privesc un alt autobuz local (nu de turism) ce se umple pana la refuz cu indeni, apoi imi atrage atentia o maimuta ce fura legume dintr-un lada de pe capota masinii. E smechera rau. Ia o rosie, fuge, o mananca, apoi se intoarce, sa mai ia cateva.

Dupa imbarcare trecem prin ultima zona in stil Transfagarasan (mai exact curbe stranse pana in varful muntelui pe care nu le pot fotografia din cauza pozitiei incomode), apoi vedem satele de munte, cu casute colorate, agatate pana in varful stancilor. E atat de frumos! Sunt atat de fericita, ca am sansa sa fac calatoria asta incat nici nu mai conteaza restul conditiilor. Dupa masa ajungem in Ooty, cea mai renumita statiune montana din Sudul Indiei, despre care urmeaza sa va povestesc in articolul urmator.

😍 Apreciez comentariile voastre pe blog 😍

» Urmeaza sa calatoresti in INDIA? Citeste tot jurnalul meu de calatorie ↴

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

Rezervatia de tigrii Bandipur din Sudul Indiei - Episodul 9

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Jurnale de calatorie

Facebook

Travel everywhere!

Friends

Visitors on blog

TRAVEL STATISTICS