Ziua 3 - Return to Pisa

Asta e poveste din seria: Cum sa ramai blocat in tren si sa pierzi avionul! Uite asa....

15:07:2010
Astazi ma trezesc devreme, inainte de 7, desi tare as mai dormi, dar nu camera asta! In hostelul asta nu este aer conditionat si e ingrozitor de cald! Am prins si patul cel mai departat de geam, 6 persoane, camera mica, ne topim cu totii.
Repede am facut bagajul, am aruncat cheia printre gratiile de la usa receptiei si am iesit in graba. Avionul il am la 14:20 deci pe la 12:30 ar trebui sa fiu in Pisa.
Ajung in gara fix cand se anunta trenul spre La Spezia. In tren se discuta din greu, e plin de turisti care pleaca, e plin de bagaje, si toti vorbesc intre ei ca niste vechi prieteni! Ascult si eu discutii in dreapta, discutii in stanga, toti fac cate un top al satelor, unora le place Vernazza, altora Manarola, fiecare cu gusturile lui.

Cobor in la Spezia si ma duc la informatii sa o rog pe tanti sa imi zica un tren direct pana in aeroport, adica fara schimb in Pisa Centrale. Imi zice ca peste 1 ora e unul care sta in Pisa Centrale 15 minute dar merge pana in aeroport.
OK multumita ma duc pe peron si intru in vorba cu Kim si mama lui.. Sunt din SUA, de langa New York si-s foarte draguti. Kim are undeva pe la 40-50 de ani si mama lui trecuta de 65, cred. Timpul trece repede in tren asta datorita discutiilor lungi pe care le port cu Kim. E singurul cu care am ramas sa pastram legatura, dandu-i mailul meu. Acum astept e-mailul lui, si sper sa il primesc vreodata!
Din pacate trebuie sa ne luam ramas bun fiindca am ajuns in Pisa Centrale, unde ei trebuie sa de dea jos. Eu raman singura in vagon, lucru care nu ma ingrijoreaza fiindca oricum initial am fost 4 si majoritatea se dau jos aici, sau cei care merg la aeroport se dau jos sa-si i-a o apa la preturi mai normale, aici fiind stationare lunga.
Citesc un pliant ce il gasesc pe scaun si astept. La un moment dat aud ` trenul spre pisa-aeroporto va ajunge in gara pe platforma 14 intr-un minut`. What the hell? Nu am auzit bine? sau sigur e altul! Eu sunt pe platforma 3 .... si in 5 minute ar trebui sa plece trenul.
Dupa cateva secunde aud acelasi anunt in engleza. Ma impacientez un pic, iau bagajul si fug la usa. E blocata. Fug prin vagon, incerc alta usa, apoi alta usa, toate`s blocate! Fac semne disperate pe geam, o d-soara vine sa incerce sa deschida, nu poate, da din umeri si pleaca. Mai incearca si altii dar aceeasi reactie. Pana un domn mai in varsta si cu mintea mai stralucita imi zice sa stau calma ca cheama el conductorul. Trec vreo 15 minute. Vine conductoru cu o echipa. Imi explica cum ca sus e o maneta sa trag spre mine. Trag! si ... Nimic! Mai trag o data, tot nimic! Pana la urma cu toata puterea trag de porcaria aia, si se rupe o bucata de plastic si-mi intra un fier in deget ... si tot nimic!!! Imi curge sange, ma doare degetu rau de tot, cred ca mi-au intrat ceva firicele din alea de fier in deget! Superb! Cand ii arat mana plina de de sange mi se spune sa ma calmez ca intra ei in tren sa ma salveze!
Toata treaba e discutata pe italiana, din care eu nu stiu o boaba, pardon stiu: no parlo italiano! Le explic ca aeroporto ... sa intelega sa se grabeasca! Doar ca oricat sa-r grabi, pana ajung intre ultimele voagane in care sunt eu ........
Eu raman in continuare luptandu-ma cu maneta, si dupa alte 15 minute ca prin miracol usile se deschid! Ii multumesc batrnului din mers, si incep sa fug. E 13:20 Mai am 20 de minute! Daca trenul ar fi in gara, as ajunge in 5 minute, e bine. Doar ca si urmatorul tren tocmai a plecat. Ies in gara, caut taxi, si desi in orice gara normala ar trebui sa fie taxi, in asta nu este! Zici ca-i facatura! Toate energiile negative sa-u unit impotriva mea :((((
Merg din nou in gara, si astept. Dupa 2 minute apare o fata, rosie, fugind! E din Mendoza, Argentina, si merge cu aceelasi avion spre Barcelona. Sunt fericita ca ne intalnim, macar nu sunt singura intarziata. Povestim despre orice, mai putin despre faptul ca am putea sa pierdem avionul, desi pe fetele amandorura se vede ingrijorarea. Vine trenul. Ajung in aeroport, eu merg in fata, ea merge spre un alt terminal cu toate ca ii spun ca e gresit! Ajung la ghiseu si .... Fuck fuck fuck! Check in e inchis si nu ma mai lasa sa ma inregistrez!!!

Nu stiu daca va puteti inchipui ce am simtit atunci. Nici eu nu cred ca pot reda in cuvinte. De la nervi, ciuda, frica .... si multeeee altele. Cei care imi cititi blogul stiti cat de mult doream sa ajung in Barcelona. Apoi mai primesc si `cadou` biletul de avion, si sa raman blocata in tren?
Bun, si asta nu e tot, mai vine si partea cu urmarile. Urmatorele 5 nopti nu am cazare, incepand cu noaptea asta, habar n-am unde sa ma duc si ce sa fac prin Italia asta care nu era deloc programata acum. Plang mult, oricum nu ma cunoaste nimeni, si daca sa razi pe strada e voie, de ce sa plangi nu e? Unii se uita la mine si rad, altii zambesc usor de incurajare, altii mai binevoitori ma intreaba daca ma pot ajuta. Acuma sa nu incepeti sa radeti, nu va inchipuiti circ sau isterie, dar niste lacrimi timide tot am varsat.
Mi-e mai greu fiindca sunt singura!!!! Daca ar fi cineva cu mine, cu cine sa povestesc, cu cine sa ma sfatuiesc, ar fi altfel.
Trebuie sa va marturisesc ca iubesc Pisa, sau cel putin o iubeam. A fost primul meu contact cu Italia si tare impresionata am fost. Dar desi o iubesc, orasul asta nu ma iubeste. Prima data cand am venit, in februarie, era cat pe ce sa dormim in strada cu sotul, dupa ce la receptia hotelului nu era nimeni sa ne intampine ( adica plecase acasa) . Despre asta puteti citi aici: http://aliceee-traveler.blogspot.com/2010/02/pisa-turnul-inclinat-si-multe-avioane.html

Acum am pierdut avionul! Deci sunt in aceeasi postura de a dormi in strada, incredibil, nu?
Si cand ma gandesc ca urmatoarea vacanta trebuia sa zburam tot la Pisa. Ma bucur ca s-a anulat zborul (despre asta puteti citi aici : http://aliceee-traveler.blogspot.com/2010/05/zborul-meu-anulat-de-wizz-air.html ca cine stie de ce aventuri mai aveam parte.
Am pornit in cautarea unui interet unde sa le dau vestea cea mare familei. Misiunea asta avea sa fie mai grea decat mi-am inchipuit fiindca locuitorii orasului nu stiu nici un net point. Dupa mai multe incercari esuate si dupa ce am parcurs aproape tot centrul istoric am gasit unul.
Care credeti ca a fost reactia mamei???? Pai .... `I-A PRIMUL AVION SI HAI ACASA`. Sotul mai pasnic si mai linistit din fire mi-a spus sa stau linistita ca rezolvam noi cumva. De cazare se ocupa el, in rest e treaba mea sa imi caut ce sa vizitez si sa fac pe acolo.
Prima idee era sa raman in aeroport pana dimineata la 6 cand era un avion spre Barcelona. Doar ca asta a fost o idee ratata de faptul ca sotul meu a ajuns la banca sa puna bani in cont ca sa cumpere biletul de avion fix cand banca se inchisese.
A doua idee era sa merg in Florenta oras pe care il vizitasem impreuna in februarie si sa imi fac vacanta prin Toscana, dar nu a gasit nici un hostel liber pentru atatea nopti.
A treia idee si ceva castigatoare a fost sa ma intorc in Levanto si sa raman la hostelul Ospitallia del Mare de unde venisem. Nu am fost asa suparata mai ales ca Levanto mi-a placut mai mult ca atmosfera decat Florenta, plus ca are mare ( pe caldurile astea nu vreau sa ma gandesc cum e in Florenta :( ) si in cele 5 zile voi explora in limita bugetului coasta Riviera, voi face baie si ma voi bronza. In Barcelona cazarea ma costa 60 euro pe 5 nopti, aici ma costa 120 euro, e drept cu mic dejun, dar oricum mi-a scazut considerabil bugetul.
Dupa discutia cu familia, care m-a facut sa imi fie si mai dor de ei, mai ales de Kari, fiul meu, nu am mai avut chef de nici o vizita prin Pisa. Timp aveam suficient, dar nu mai aveam chef. Am mers doar pana in Piata Cavalerilor, unde fusesem si in februarie, dar atunci ploua si era totul prea gri, asa ca m-am intors sa fac si niste poze sa va arat ca Pisa e un oras plin de viata si de culoare, nu e gri si sters cum apare in pozele mele de atunci. ( vedeti ca low-season nu e totdeauna cea mai buna alegere ).
Strazi din Pisa









-Piata Cavalerilor-









As mai avea o recomandare : Daca ajungeti in Pisa, cand treceti podul peste raul Arno, pe stanga, e o gelaterie ce vinde o inghetata extraordinara! Pret: 1.5 euro = 2 globuri, 2 euro= 3 globuri. Daca mancati una o puteti considera aproape o masa, asa e de mare si satioasa.

Thanks for visiting,

Citeste tot  jurnalul de calatorie aici   >>>Riviera Italiana

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!


9 comentarii : Leave Your Comments

  1. Ma bucur sa aud, in sfarsit, pe cineva zicand ca Pisa e un oras plin de viata si culoare! Asta a fost si impresia mea dupa ce am dat la o parte kiciul din jurul Pietei Miracolelor.

    Foarte frumoase pozele, mi-au trezit amintiri placute. La recomandarea ta am mancat inghetata de la acea gelaterie si a fost delicioasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. nasol rau la partea cu pierdutu avionului.. pare rau ca ai patit asta..

    am stat o luna jumate in Pisa, cazarile sunt cam scumpe acolo.. si greu de gasit.. si cu numarul de stele.. hmm.. arata 3.. dar e cam de 1 jumate.. si asta langa raul Arno..micul dejun a fost bun, in schimb..

    inghetata.. foarteeee buna!! :) :) :)
    si acum as manca vre-o 3 cel putin, din care una sa fie de limone :D

    dragutele pozele din Pisa pe care le-ai facut, e un oras cochet, micut, dar cu atmosfera si un farmec aparte, m-am saturat intr-o luna jumate de el, dar nu m-ar deranja sa-l mai vad o data peste ceva vreme :)

    RăspundețiȘtergere
  3. vai, imi pare asa de rau ca ai pierdut avionul si nu mai mergi in barcelona!!:(
    oricum, nici baita in fiecare zi pe coasta Riviera nu suna rau..:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pisa mereu m-a fascinat! Este poate cel mai frumos oras italian

    RăspundețiȘtergere
  5. Neplacuta situatia. Pana acum n-am avut experiente neplacute cu avionul, nici intarzieri, nici anulari in ultimul moment. Nici macar turbulente serioase, desi mai in gluma mai in serios, ar fi interesant de experimentat.

    RăspundețiȘtergere
  6. S-a scumpit...
    Anul trecut era un euro...
    PS: frunzele de toamna trecută îs urâte...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu am fost in Pisa dar as spune imediat ca e Italia cand vad pozele. Imi pare rau de ce ai patit dar sper sa vedem poze frumoase de pe Riviera:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc toturor. Si mie imi pare rau ca nu am ajuns la Barcelona ... dar si Riviera Italiana trebuie vizitata odata in viata asa ca, mai bine am ramas acolo decat acasa :)
    Adriana : ma bucur ca ti-a placut inghetata, inseamana ca nu am supra apreciat-o ci chiar e buna!
    George : sper sa nici nu ai parte de asa ceva!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cum sa nu iti placa Pisa? Este poate cel mai frumos oras italian, cu un farmec cu totul si cu totul aparte!

    RăspundețiȘtergere

Jurnale de calatorie