Cu barca pe Gange in Varanasi, turul Ghat-urilor cu ghid

M-a trezit in cea de a-19-a zi de vacanta in India, in Varanasi, orasul de pe malul raului Gange. Dupa ziua de ieri in care credeam ca voi muri si dupa aproximativ 16 ore de somn ma simteam mult mai bine. Nu mai vroiam sa pierd timpul asa  ca  mi-am rezervat un tur la apus, cu barca pe Gange. A fost o alegere super riscanta, insa cei de la Stops Hostel nu organizeaza acest tur decat de 2 ori pe saptamana. Ma gandeam ca poate in weekend nu voi mai fi in Varanasi, asa ca daca nu-l faceam azi s-ar putea sa-l ratez pt totdeauna. Stiam ca pot si pe cont propriu, cand ma plimbam prin oras deseori am fost intrebata `Boat, lady, Ganga boat?` dar preturile cerute de ei pe un tur pe Gange era dublu fata de 250 rupi (15 ron) cat plateam la Hostel. In plus stiam ca ghidul nostru avea sa vorbeasca engleza avand in vedere ca turul este privat, participantii fiind turistii din Hostel pe care i-am intalnit cu o seara inainte. Ziceti voi, exista metoda mai buna de a cunoaste Varanasi, daca nu intr-o barca pe Gange, cu ghid si inconjurata de noii mei prieteni? Va asigur ca NU!

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu. Informatii utile de organizare:
*Zborul m-a costat 450 de euro pana in India luat de aici >>>Bilet de avion ieftin India . Vrei sa te cazezi la Hotel? Rezerva aici >>> Hotel-uri ieftine in India In India eu am stat in numeroase hostel-uri si o saptamana am ales cazare la localnici prin AirBNB, o camera dubla pe care am platit 15 euro/apartament/noapte. Puteti citi detalii in acest articol >>> Toate apartamentele in care am stat pe AirBNB. Vrei sa inchiriezi si tu o camera/apartament la localnici? Iti ofer un voucher de 100 ron pe care il poti folosi la cazare oriunde in lume, la prima ta rezervare, daca iti faci un cont nou (gratuit) >>> VOUCHER 100 RON AICI.

La ora 17 am coborat sa ma intalnesc cu grupul in curtea Hostelului. Ne-am strans in jur de 10 turisti, toti straini, majoritatea europeni. Am intrat in vorba cu ei, cu unii ma cunoasteam deja din seara precedenta, cu ceilalti eram colega de camera. 

Dupa 15 minute apare si ghidul nostru, un indian tinerel, super vesel si super energic. Nu stiu cum reusesc oamenii de aici sa fie atat de vioi pe caldura asta. Serios, cred ca-s catre 40 de grade afara, toata lumea e uda leoarca, cu toate ca nu facem nimic. Stai si esti ud. Faci 10 pasi si te simti ca sub dus. E ceva de neimaginat caldura asta in India si senzatia de oboseala pe care ti-o da.

Ghidul ne recomanda sa ne cumparam apa (doar se vinde la Hostel la triplu pret) si sa ne dam din belsug cu crema de soare si spray impotriva tantarilor. Ca la start toti rascolim prin genti si ghiozdane dupa ele. Imi scot spray-ul de cocos si ma intoxic bine, atat pe mine cat si pe partenerii mei de calatorie. Acum putem pleca.

Mergem toti in coloana in urma ghidului care ne dirijeaza printre masini, tuk tuk-uri si vaci. Din cate observ sunt mult mai putine vaci in Varanasi decat in celelalte orase ale Indiei. Cred ca are legatura cu faptul ca pe aici nu prea exista iarba. Saracile vaci, stau toata ziua pe asfaltul fierbinte printre mii de constructii de beton.
Mergem pe bulevardul central ca in armata, aliniati unul dupa altul, ca sa nu deranjam soferii. Va dati seama ca facem senzatie. Un grup atat de mare de albi! Toti indienii se opresesc din activitatile zilnice si ne privesc indelung. Copiii ne ating cu degetul sau ne lovesc peste fund, apoi rad in hohote. Doar marii maestri, acei guru sfinti ce-i vezi la tot pasul, stau neclintiti in pozitia de meditatie si ne ignora complet.

Cand intram pe stradutele din centrul istoric incepe chinul. Ne-a avertizat ghidul sa mergem cu grija, ... dar frate, e plin de rahat pe jos! E greu sa umbli cu grija cand nu ai 10 cm de trotuar curat. Doi pasi si e balaega, inca un pas si urina se prelinge peste tot, rahat de la caini, de la capre, de la maimute. E ceva de nedescris si toata treaba asta miroase intr-un mare fel. Puneti laolalta cu caldura si vedeti ce va da. Sa mori nu alta! Ghidul nostru se amuza de disperarea noastra si ne spune sa stam linistiti, conform legendei, Varanasi este cel mai norocos oras din lume si nu avem nici o sansa sa plecam ghinionisti din el! La ce e pe jos .... chiar nici o sansa!

Pe cand eram deja extenuati de la caldura si mirosuri ajungem la capatul unui strazi de unde se vede Gangele. Murdar si infect. Coboram 50 de scari abrupte si suntem ajutati pe rand sa urcam in barca. Fetite fug spre noi cu cosuri pline de ofrande (lumanari si flori puse intr-un mic bol metalic). Le vand cu 10 rupi (0.6 bani) bucata. Majoritatea isi cumpara, dar eu refuz sa incurajez acest ritual. Oricum, saracu Gange, este cel mai poluat si abuzat fluviu de pe Glob!

Despre Ghat-urile din Varanasi (ce sunt ele si care sunt functiile lor)

---

Mi-am dorit mult sa fac acest tur cu ghid in special ca sa inteleg si eu ce sunt ghat-urile astea despre care vorbeste toata lumea in Varanasi. Ei bine ghat-urile sunt de fapt aceste scari late ce coboara spre Gange. Ghidul ne povesteste ca in Varanasi sunt nu mai putin de 87 de ghat-uri. Multe ghat-uri sunt asociate cu legende si mitologii, unele sunt folosite exclusiv pentru rugaciune, pe unele se fac bai in apa sfanta din Gange, sunt 3-4 crematorii vii si foarte putine sunt private (ghat-urile Hotel-urilor si a Palatelor ce dainuie in Varanasi de mii de ani). Aceste ghat-uri se vad cel mai bine  de la distanta, de aceea e necesar sa te incumeti sa urci intr-o barca de lemn si sa faci plimbarea pe Gange. Tururile turistice au loc la rasarit si la apus cand pe langa turul in sine mai iei parte si la ceremonia religioasa, atat de populara in Varanasi. Ghidul ne spune ca in India, fiecare indian are 3 mame: Mother India, Mother Ganga si mama ce le-a dat nastere. Aproape ca-mi vine sa-i invidiez :), dar pur si simplu nu pot.

Ghat-ul privat al Palatelor

Ghat-ul unde se practica ritualul spalarii in Gange

Ghat-ul templelor in Varanasi

Ghat-ul unde se spala rufele (cu apa din Gange)

Cine sunt Sadhu - acei oameni sfinti pe care ii intalnesti la fiecare pas in Varanasi

---

Apoi incepe sa ne povesteasca despre Varanasi, orasul sfant, religios, pe care toti indienii hindusi il considera o a doua casa. Daca nu ai unde sa locuiesti vii in Varanasi, acest oras devine casa ta. Daca esti religios si traiesti pentru asta, vii in Varanasi, devii un sadhu (azi sunt in India in jur de 5 milioane de Sadhu) oameni sfinti ce renunta la stilul lor de viata pentru a se dedica practicilor spirituale, ce au ca scop obtinera de moksa (eliberare). Acestia umbla cel mai adesea complet dezbracati sau infasurati in textile de culoare portocalie (considerata culoare sfanta in India), au barba lunga si parul facut rasta. Ca sa devii un Sadhu trebuie sa fi initiat de un guru, iar o caracteristica populara a acestor oameni e ca fac ritualuri foloside-se de canabis, ca o forma de impartasanie in conformitate cu inchinarea lor catre lordul Shiva, ce avea o afinitate pentru aceasta planta. Practicile lor sunt cel mai adesea prin rugaciune si meditatie, duc o viata lipsita total de bunuri materiale si sunt sustinuti de populatie prin mici donatii, fiind considerati oameni sfinti (cu karma buna). Ghat-urile sunt pline de acesti Sadhu cu ochii tulburi si mici, ce stau zambitori cu burta la soare, pierduti in lumea lor.

Cu barca pe Gange la Apus 

---

Povestea ghidului o ascultam in timp ce barca din lemn se clatina incet, spre partea de Nord a orasului. Dupa care baga viteza spre ghat-urile populare despre care primim numeroase explicatii (ce mi-e greu sa le reproduc acum). In schimb am sa va arat multe fotografii fiindca toata plimbarea dureaza mai bine de o ora, timp  in care nu ai altceva de facut decat sa asculti explicatiile ghidului si sa faci zeci de fotografii. Desi turul e la apus, apusul de soare nu a fost deloc unul spectaculos. Cred ca poluarea, smogul si fumul ce se ridica peste oras are mare legatura cu treaba asta.

Manikarnika Ghat cu crematorii in aer liber - cel mai socant loc din Varanasi

---

In aer se simte ceva, e o aroma speciala, dulceaga. Ghidul ne spune ca ne apropiem de Ghat-ul cu crematorii. Toti ne indreptam instant atentia spre focurile aprinse din dreptul fluviului. Acest Ghat este cunoscut ca fiind locul unde oamenii morti sunt arsi tot timpul anului, 365 de zile pe an, 24 ore din 24, de aceea e numit focul viu, ce nu a fost stins niciodata de mii de ani. Fie ca ploua, fie ca-i soare, oamenii ard. 

Barca se apropie atat de mult de mal incat putem vedea mortii: fete, maini si picioare in flacari. Este probabil cea mai socanta imagine pe care am vazut-o in viata mea, un film horror, ce ruleaza live. Ma rog sa nu am cosmaruri la noapte.
Ghidul ne poveste putin despre acest loc, atat de special si popular in Varanasi:

De ce are loc acest ritual aici? Fiindca se crede ca tot ce este puternic si de bun augur a luat nastere in Varanasi, in acest microsistem.  Toate locurile sacre din India si toate apele ei sacre se intalnesc aici. Toti cei 330 de milioane de zei au resedinta aici, atrasi de stralucirea orasului. Cele opt puncte cardinale isi au originea de aici si pornesc din acest loc asupra universului. Tot timpul este aici si se inchina zeilor oferindu-si corpul ceresc. Oamenii cred ca daca vor fi incinerati in Varanasi primesc mantuirea, scapa de karma si de  ciclul reincarnarilor. Ating nirvana!

Totul se face organizat si se pare ca toti hindusii viseaza sa fie arsi aici, in acest iad sfant. Locul e cumva terasat in 4 zone distincte. Chiar la mal, langa Gange sunt arsi cei saraci din clasele inferioare ale castelor, iar in zona cea mai inalta, pe terasa superioara sunt arsi bogatii, nobilimea din India. Eu sincer nu vad nici o diferenta intre locul de langa mal sau cel de pe acoperis. Ambele fac parte dintr-un peisaj apocaliptic, probabil cel mai sumbru ce l-am vazut in India. Cladirea fara geamuri din fata Gangelui arata ca un bloc neterminat, cu peretii exteriori carbonizati de la fum, in care ard oamenii. Pe jos e plin de gunoaie, panglici si materiale sclipicioase in care au fost adusi mortii. Peste tot sunt butuci de mango claditi in mormane, multi caini rapciugosi, cu coada arsa ce vin ademeniti de mirosul carnii puse la prajit, copii si oameni cu haine gaurite de foc ce cauta prin apa si pe uscat dinti de aur si bijuterii de la decedati.

Slujba are loc dupa un un ritual anume. Mortii sunt adusi de barbatii familiei pe planse de lemn si inveliti in materiale lucioase in nuante de portocaliu. Aici nu au voie femeile fiindca ele sunt sensibile, iar daca plangi in acest loc se spune ca nu lasi sufletul decedatului sa plece si sa se odihneasca in pace, asa ca de 5 ani femeilor le-a fost interzis accesul pe ghat-ul crematoriilor (de aceea e indicat sa mergeti cu barca daca doriti sa le vedeti). Cand ajung la baza ghat-ului, mortii asteapta sa le vina randul sa fie scufundati de 3 ori in Gange, apoi sunt dezbracati si corpurile sunt puse pe lemne de catre oamenii ce se ocupa de morti . Acestia sunt numiti oamenii de neatins ai Indiei, un fel de paraia ai societatii, clasa cea mai de jos, sub orice casta, desi primesc bani frumosi pentru asta. Pe tot parcursul arderii membrii familiei stau pe margine, imbracati in alb si recita mantre si rugaciuni pentru cel incinerat. Ma uit in ochii lor si vad tristete. Poate ca moartea este acceptata mai usor la ei, dar ochii lor spun totul. Pozitia corpului. Sunetul taraganat al rugaciunii pe care il rostesc. Sufera in vazul tuturor si asta este o normalitate. Aceasta practica mi se pare extrem de profunda, de personala, nu inteleg cum pot indura acest calvar. Sa iti vezi omul iubit in flacari si strainii cum privesc totul ca la spectacol. Un iad sfant in care ard 20 de focuri continuu, in medie 400 de morti pe zi!
In continuare ghidul ne spune afacerea din spatele crematoriilor vii. 
Este  scump sa fi incinerat in Varanasi, un om arde in medie in 3-5 ore (depinde de marimea corpului si de conditiile meteo) si se folosesc peste 300 kg de lemn/per ardere, ce trebuie cumparat de la organizatia crematoriilor si e foarte scump. Costa circa 500 rupii (30 ron)/ kg. De aceea sunt foarte multi oameni ce lucreaza toata viata ca sa-si permita sa moara in Varanasi si sa fie arsi aici. Cei care nu isi permit pot alege un crematoriu pe gaz, ce se afla pe un alt ghat din Varanasi, unde e mult mai ieftin.

Un alt lucru interesant e faptul ca nu toti oamenii pot fi incinerati in Varanasi. 

Sunt 8 categorii de oameni sfinti in hinduism ce primesc eliberarea o data ce ajung in Gange (sunt pusi pe placi de lemn si legati cu pietre pt a fi scufundati si dezintegrati in apa): copii mai mici de opt ani, femeile insarcinate, oamenii muscati de cobra, leprosii, transexualii, victimele accidentelor si preotii.

Mortul urmeaza sa fie scufundat in Gange de 3 ori inainte sa fie incinerat

Focurile vii intr-un peisaj apocaliptic

Barca cu butucii ce vor fi folositi la incinerare

Neamurile stau pe margine imbracati in alb si

 canta mantre si rostesc rugaciuni pe toata perioada incinerarii

Dashashwamedh Ghat - slujba religioasa din fiecare seara

---

Timpul a zburat fiind absorbiti de toate informatiile spuse de ghid si tot ce vedeam in fata ochilor. Nici n-am observat ca s-a intunecat afara si barca se indrepta incet spre urmatorul ghat, ghat-ul iluminarii, a slujbei sfinte din fiecare seara. Pe Ghat-ul Dashashwamedh are loc seara de seara, 365 de zile pe an, Ganga aarti (cultul focului) unde un grup de preoti intreprind o slujba in onoarea Lordului Shiva, pentru Surya (Zeul Soarelui) pentru Agni (Zeul Focului)  si pentru fluviul Gange. Scarile din piatra sunt pline de oameni ce se inghesuie sa-si gaseasca un loc sa stea jos. Majoritatea poarta la gat si in par flori si in mana tin ofrande pe care le vor lasa sa pluteasca mai tarziu pe Gange, impreuna cu toate dorintele si visele lor.

Barca noastra se opreste alaturi de alte barci in fata Ghat-ului. Suntem atat de inghesuiti incat poti trece cu usurinta dintr-o barca in alta. Ghidul ne spune ca daca nu ne e frica sa picam in Gange putem sa mergem pana pe ghat, trecand prin barci. Copii cu cosuri pline de ofrande vin pe barca noastra. Apoi facem loc turistilor ce vin din barcile mai indepartate mai spre mal, ca sa poata vedea  slujba mai bine. Nu stii niciodata langa cine stai, intunericul ne orbeste.
Dintr-o data muzica se porneste si cei 7 preoti urcati pe niste piedestale, cu focuri in mana incep predica folosind mai multe obiecte religioase si lumanari. Se rotesc, danseaza si canta. Tot ghat-ul se lumineaza. Oamenii zambesc. Fericirea se simte in aer.

Stau in barca si traiesc toata acesta experienta la cote maxime! Inca un moment ce o sa mi-l amintesc toata viata. India mi-a oferit atat de multe astfel de momente incat mi-e tot mai greu sa le procesez. Mi-e foarte clar ca traiesc cea mai intensa calatorie din viata mea. Cea mai interesanta. Cu bune si rele. Insa in clipa asta e doar despre bine. E despre aceste energii ce se simt aici. Este ceva in acest loc ce te face sa te simti in siguranta. Poate e Gangele, poate e muzica ce se ridica spre cer, poate sunt aromele ofrandelor ce plutesc pe apa sau miile de rugaciuni ce sunt rostite in cor de indieni. Puteam citi pe fetele lor bucuria si implinirea ca se afla acolo. Cred ca asta emanam si eu, multimire sufleteasca si o bucurie sincera ce vine din interior. E ceva linistitor si magic ce se ridica peste toata aceasta multime, peste ragaciunea sfanta, peste miscarile facute in sincron si dansul cu flacari realizat perfect de enoriasi. E exact acel sentiment ca ai ajuns acasa, chiar daca Varanasi e la mii de km de casa!

Am incheiat seara cu o degustare de mancare indiana

---

Slujba s-a incheiat in jur de ora 8 pm. Afara era deja intuneric bine cand ghid-ul ne dirija prin labiritul de stradute, spre Hostel. Pe drum vorbisem cu ceilalti calatori din acest tur (colegii de Hostel) sa mergem sa luam cina impreuna. Ne intelegeam bine, eram ca o noua familie. Aveam grija unii de altii, ne atentionam mereu la mizeria si gropile de pe jos, la ricse biciclete si tuk tuk-uri. Fiecare incerca sa ajute, pe oricine, cum poate. Asta e starea de spirit care te prinde in Varanasi.
Am luat cina intr-un restaurant pe care ghidul ni l-a recomandat ca fiind in Top 10 din Varanasi. Restaurantul arata in stil european, super curat si igienic fata de orice vezi pe strada, plin de oameni, asa ca a trebuit sa asteptam 30 de minute pana ne-au unit destule mese libere incat sa incapem si noi, cei 12 calatori straini. Initial am zis ca o sa mananc ceva light, un orez basmatti simplu (dupa cat de rau m-am simtit ieri chiar n-aveam chef sa-mi omor stomacul din nou) dar apoi m-am gandit ca poate asta e unica sansa sa gust din toate preparatele indiene, fiindca partenerii mei s-au inteles sa comandam fiecare un fel de mancare si sa degustam toti, la comun. Nu puteam sa zic pas la un asemenea festin mai ales ca mereu ma plangeam ca nu stiu ce sa-mi comand sa-mi placa. Ei bine, asta era sansa mea!
Am gustat din toate cate putin:
*Curry cu caju a fost ales de mine si mi-a placut mult. Gust suav de caju intr-un sos cremos, delicios, servit cu butter naan (un fel de paine indiana cu unt).
*Dosa (specialitate din Sudul Indiei, un fel de clatita foarte subtire, crocanta, facuta dintr-un amestec fermentat) servita cu sambar si chutney din cocos
*Masala Dosa (cartofi puternic condimentati si usor picanti introdusi in dosa)
*Mushroom Manchurian (fel de mancare chinezesc cu ciuperci, foarte gustos)
*3 feluri de Thali (orez simplu si 5 feluri de sosuri cu legume)

Am incheiat ziua fericita, vizionand o comedie pe terasa Hostelului, razand la toate glumitele din film si a prietenilor din Hostel. Noapte buna Varanasi!

😍 Apreciez comentariile voastre pe blog  😍

---

» Urmeaza sa calatoresti in INDIA? Citeste tot jurnalul meu de calatorie ↴

• India in Zig Zag si Malaezia tara Bonus - De la idee la calatorie
• Bagajul pentru India si Malaezia (Vaccinuri, Viza Online, Pregatire)
• ZIUA 1 - Drumul spre India
• ZIUA 2 - Prin cartierul minunat, acasa in Bangalore
• ZIUA 3 - Cu tuk-tuk-ul singura prin Bangalore, India
• ZIUA 4 - Cinci obiective turistice vazute in Bangalore
• ZIUA 5 - Primul atac de panica in India
• ZIUA 6 - In India fara cartela SIM nu ai net, fara internet nu ai vacanta
• ZIUA 7 -Dupa o saptamana in India sunt tot in Bangalore dar plec in circuit
• ZIUA 8 -Vizita in Mysore orasul Royal al Indiei
• ZIUA 9 - Rezervatia de tigrii Bandipur din Sudul Indiei
• ZIUA 9 - Ooty orasul florilor din Sudul Indiei
• ZIUA 10 -Coonoor printre plantatiile de ceai din Sudul Indiei
• ZIUA 10 - Nimic nu e mai greu decat o calatorie in India
• ZIUA 11 - Merita sa ma risc cu o calatorie singura in Nordul Indiei?
• ZIUA 12 - New Delhi zborul, planificarea vizitei si primele impresii
• ZIUA 13 - New Delhi obiective turistice vazute cu ghid
• ZIUA 14 - Excursie in Jaipur orasul roz al Indiei
• ZIUA 15 - New Delhi treburi organizatorice si o vizita la cel mai mare templu hindus din India
• ZIUA 15 - Povesti si impresii despre o seara magica in Old Delhi
• ZIUA 16 - Totul despre Taj Mahal, Monumentul iubirii din India
• ZIUA 17 - Bun venit in Varanasi orasul din India unde orice este posibil
• ZIUA 18 - Cum e sa fii bolnav in India - pe moarte in Varanasi
• ZIUA 19 - Cu barca pe Gange in Varanasi, turul Ghat-urilor cu ghid
• ZIUA 20 - Impresii despre Varanasi orasul religios din India
• ZIUA 21-23: Totul despre Goa - Mancare, Plaja, Cluburi, Buget
• ZIUA 24 - Ghid practic pentru o calatorie cu trenul in India pe cont propriu
• ZIUA 24 - Top 10 obiective turistice si activitati in Kerala
• ZIUA 25 - 28: Impresii despre Kochi - trei zile de relaxare totala in India
• ZIUA 29 - Impresii despre vizita la sanctuarul cu elefanti in India
• ZIUA 30 - Impresii Backwaters, Paradisul tropical din Kerala
• CAT COSTA O VACANTA IN INDIA - Bugetul Meu

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!