Orice strain ce ajunge in Varanasi este impresionat de amalgamul de temple si locuri crestine pe care le ofera orasul. Varanasi este Orasul Sfant, in topul celor 7 Orase Sacre si de perelinaj din India. Celelalte centre sacre din India cunoascute sub numele de Sapta Puri sunt: Ayodhya, Mathura, Haridwar, Kanchipuram, Ujjain si Dwarka si fiecare venereaza un anumit zeu. Varanasi este cel mai sfant dintre toate si se inchina Lordului Shiva. Fiecare hindus este dator in viata sa ajunga macar o data in Varanasi, iar moartea este o Sarbatoare aici, fiindca sufletul va atinge Nirvana si se crede ca cine esti inmormantat in Varanasi va primi mantuirea. Insa desi orasul este de o mare importanta pentru hindusi, Varanasi are un loc important si in sufletele jainistilor si a jucat un rol important in dezvoltarea budismului. Drept urmare orasul este cunoscut ca un microsistem religios ce cuprinde: 3300 de temple hinduse, 1388 moschei musulmane, 12 biserici crestine, 9 altare budiste si 3 jainiste. Se spune ca in Varanasi tot la al treilea pas este un loc religios! Dupa cifrele astea, eu aleg sa ii cred :)) Imi place acest pluralism religios si respectul oamenilor fata de credintele celuilalt. Practic pe aceasi strada vei vedea cate un loc de cult apartinand unei religii diferite si in India, poate mai mult ca oriunde altundeva in lume, poti sa vezi ca localnicii de religii diferite pot coexista impreuna. Reusesc sa faca asta de 5000 de ani, fara dusmanie, fara ura, ci cu multa iubire, intelegere si armonie. In definitiv, fiecare religie este o cale catre Dumnezeu!
Prima surpriza a zilei a fost din nou caldura. La ora asta a diminetii ma asteptam la putina racoare, dar vezi de treaba, sunt vreo 30 de grade si de la umiditate, e o zapuseala sufocanta. Genul de fierbinteala ca daca ai pune acum un ou pe asfalt, sunt convinsa ca s-ar praji singur.
Cum e in Varanasi noaptea?
E o idee mai liniste, dar partea socanta e ca sunt multi oameni ce dorm peste tot. Unii direct pe trotuar, altii in pragul unei case, alaturi de caini, capre si vaci. Ghidul ne spune ca e normal asa, fiindca batranii asteapta sa moara in Varanasi, deci orasul e plin de `pelerini` ce stau aici luni intregi, fara casa. Dar cu caldura asta, cine are nevoie de un acoperis? Cerul si stelele, zeii si toate energiile tin companie oamenilor de-a lungul noptii.
Slujba religioasa de pe Assi Ghat
Ghat-ul Assi este cel mai sudic Ghat de pe Gange, de aceea slujba religioasa incepe aici. De indata ce urcam in barca, Brahminii incep slujba. Ghidul ne povesteste ca un Brahmin (preot in hinduism) nu este o meserie, o alegere personala, ci cu asta te nasti. Brahminii sunt oamenii cu karma buna si meseria se duce din generatie in generatie. Copii Brahminilor incep de mici sa invete tainele credintei si la maturitate incep slujbele. Cei ce fac asta in Varanasi sunt considerati cei mai buni, cei mai curati fiindca rugaciunea si ritualul ceremoniei realizat pe ghat-urile din Varanasi sunt sacre.
Slujba de dimineata n-am gasit-o la fel de spirituala ca cea de la apus. Poate fiindca nici atmosfera nu e aceasi, sunt mult mai putini oameni si barci si totul pare adormit. La fel si eu.
Ma lasa langa un ghat unde cobor scarile, doar ca sa am de unde urca. Toata lumea ma priveste si oamenii imi intind mana. Nu ma asteptam la o intalnire atat de personala. O batrana imi strange mana si incepe sa-mi faca masaj la degete. Vreau sa mi le trag, dar nu ma lasa. Se uita fix in ochii mei si imi framanta degetele in timp ce imi recita pe hindu. Nu mai suport, ma simt hipnotizata, sunt toata uda de la caldura si de la aceste energii pe care le simt. Imi trag mana cu putere si dau sa scot bani din portofel. O scanteie licareste in ochii femeii. Imi spune ca are nevoie de bani pentru incinerare. Se pare ca nimeni nu moare pe gratis in India.
Vacanta in India am facut-o pe cont propriu. Informatii utile de organizare:*Zborul m-a costat 450 de euro pana in India luat de aici >>>Bilet de avion ieftin India . Vrei sa te cazezi la Hotel? Rezerva aici >>> Hotel-uri ieftine in India In India eu am stat in numeroase hostel-uri si o saptamana am ales cazare la localnici prin AirBNB, o camera dubla pe care am platit 15 euro/apartament/noapte. Puteti citi detalii in acest articol >>> Toate apartamentele in care am stat pe AirBNB. Vrei sa inchiriezi si tu o camera/apartament la localnici? Iti ofer un voucher de 100 ron pe care il poti folosi la cazare oriunde in lume, la prima ta rezervare, daca iti faci un cont nou (gratuit) >>> VOUCHER 100 RON AICI.
Am inceput cea de a 20-a zi in Varanasi, cu un tur cu barca pe Gange la Rasarit
Mi-a placut mult turul pe Gange la apus facut in seara precedenta, asa ca mi-am rezervat de indata ce am ajuns la Hostel, un nou tur pe Gange la rasarit. Mi-a placut mult ghidul, datorita lui pot sa spun ca am vazut si am inteles cat de cat despre ce e vorba in Varanasi, acest oras plin de mituri si legende, traditii, ritualuri si obiceiuri pe care ghidul ni le-a prezentat cu atata ardoare, incat e simplu de inteles ca oamenii Indiei sunt mandri de radacinile lor, de cultura lor, de zeii lor.
Pt a face turul de la rasarit m-am trezit la 4 dimineata, am bajbait dupa haine pe intuneric, m-am schimbat rapid in baie si am coborat in curtea Hostelului unde ne-am strans in jur de 12 calatori ce ne-am inscris la acest tur. Acelasi ghid vesel ne-a intampinat si am pornit impreuna, pe jos, spre Assi Ghat, locul unde ne astepta barca si slujba religioasa de la rasarit.Prima surpriza a zilei a fost din nou caldura. La ora asta a diminetii ma asteptam la putina racoare, dar vezi de treaba, sunt vreo 30 de grade si de la umiditate, e o zapuseala sufocanta. Genul de fierbinteala ca daca ai pune acum un ou pe asfalt, sunt convinsa ca s-ar praji singur.
Cum e in Varanasi noaptea?
E o idee mai liniste, dar partea socanta e ca sunt multi oameni ce dorm peste tot. Unii direct pe trotuar, altii in pragul unei case, alaturi de caini, capre si vaci. Ghidul ne spune ca e normal asa, fiindca batranii asteapta sa moara in Varanasi, deci orasul e plin de `pelerini` ce stau aici luni intregi, fara casa. Dar cu caldura asta, cine are nevoie de un acoperis? Cerul si stelele, zeii si toate energiile tin companie oamenilor de-a lungul noptii.
Slujba religioasa de pe Assi Ghat
Ghat-ul Assi este cel mai sudic Ghat de pe Gange, de aceea slujba religioasa incepe aici. De indata ce urcam in barca, Brahminii incep slujba. Ghidul ne povesteste ca un Brahmin (preot in hinduism) nu este o meserie, o alegere personala, ci cu asta te nasti. Brahminii sunt oamenii cu karma buna si meseria se duce din generatie in generatie. Copii Brahminilor incep de mici sa invete tainele credintei si la maturitate incep slujbele. Cei ce fac asta in Varanasi sunt considerati cei mai buni, cei mai curati fiindca rugaciunea si ritualul ceremoniei realizat pe ghat-urile din Varanasi sunt sacre.
Slujba de dimineata n-am gasit-o la fel de spirituala ca cea de la apus. Poate fiindca nici atmosfera nu e aceasi, sunt mult mai putini oameni si barci si totul pare adormit. La fel si eu.
Slujba intreprinsa de brahmini in Varanasi la rasarit
Ritualul spalarii in Gange
Dupa slujba ne-am continuat plimbarea cu barca spre celelalte Ghat-uri unde oamenii intreprind ritualul spalarii de dimineata. Acestea au parte pe 5 Ghat-uri: Assi, Kedar, Dasashwamedh, Manikarnika si Panchaganga. Ghidul ne spune ca in medie se estimeaza ca fac baie aici peste 60 000 de oameni, in fiecare dimineata. Desi e cea mai poluata apa din lume, oamenii o considera pura si cred ca isi spala pacatele in ea. Vedem copii, tineri, batrani ce fac baie in Gange. Unii in modul cel mai serios cu sapun si sampon, altii inoata si fac sarituri artistice in apa. Majoritatea par fericiti cand ne vad si ne fac cu mana din apa. Pe mine ma trec frisoanele cand ma gandesc ca ei se spala cu aceasi apa in care sunt spalati mortii, in care sunt dezintegrati cei considerati `oameni sfinti`si aruncati in Gange. Nu doar ca se spala in ea, dar o si beau. Tot orasul e alimentat cu apa din Gange. Aveam de gand sa imi spal hainele in Varanasi, dar acum m-am razgandit.
Cu tuk tuk-ul prin Varanasi
Dupa turul pe Gange ne-am intors la Hostel, am facut un dus si am mai dormit cateva ore ca sa ies odihnita, sa ma plimb prin oras. Sunt de 3 zile aici si asta e prima oara cand o sa iau Varanasi la pas. L-am rugat pe receptionistul de la Hostel sa-mi negocieze un tuk tuk. Indienii scot mereu preturile cele mai bune. Ma urc in masina si incep aventura.
Strazile sunt inguste, intortochiate si pline de gropi. Nu exista trotuare, nu exista pavaj, nu exista drum pentru pietoni sau pentru masini. In mod natural strada e a tuturor, nu exista drum interzis si in mod evident, nu exista semafoare. Fluxul e atat de dens incat foarte rar este mai mult de 1 cm fata de orice se afla in fata noastra, in spatele nostru sau in lateral. Dar nu ne-am oprit niciodata. Mergem extrem de incet, dar continuam sa inaintam. Saltam in gropi, ma tin cu putere de barile laterale si mai scap cate un sunet de groaza, dar soferul ma ignora complet. Grija lui este la drum, sa ma duca sub orice forma la destinatie. Se lupta din greu pt asta. Daca la inceput claxona la fiecare 10 secunde, acum nici nu mai ridica mana de pe claxon. Nici el, nici ceilalti soferi. Spre deosebire de orice altceva, asta are sens. In definitiv de ce ar mai ridica mana de pe buton cand stie ca fix in secunda urmatoare un om, o masina sau o vaca ne va taia calea?Ma lasa langa un ghat unde cobor scarile, doar ca sa am de unde urca. Toata lumea ma priveste si oamenii imi intind mana. Nu ma asteptam la o intalnire atat de personala. O batrana imi strange mana si incepe sa-mi faca masaj la degete. Vreau sa mi le trag, dar nu ma lasa. Se uita fix in ochii mei si imi framanta degetele in timp ce imi recita pe hindu. Nu mai suport, ma simt hipnotizata, sunt toata uda de la caldura si de la aceste energii pe care le simt. Imi trag mana cu putere si dau sa scot bani din portofel. O scanteie licareste in ochii femeii. Imi spune ca are nevoie de bani pentru incinerare. Se pare ca nimeni nu moare pe gratis in India.
Nu fac bine inca 10 pasi ca sunt asaltata de alte femei, cu prunci in brate. Acestea nu doresc bani, vreau lapte pentru copii. Vreau sa le dau 10 rupi, dar nu accepta. Ma conduc 3 stradute mai incolo unde sunt femeile ce vand lapte praf. Un biberon costa 10 rupi. Cumpar unul. Cand ma vad, alte femei cu prunci vin spre mine fugind. Hranesc zeci de guri. Copilasii se smiorcaie in jurul meu pana isi primeste fiecare biberonul. Am impresia ca nu o sa mai scap nici de aici, asa ca le arat portofelul gol. Restul banilor ii aveam in buzunar. Thanks God, ma lasa sa plec.
Strazile din centrul istoric, casa pentru oamenii din India
Intru pe strazile din centrul istoric. In fiecare minut vad ceva ce n-am mai vazut niciodata. Oameni care dorm pe banci, pe jos, peste tot. Multe temple si locuri de cult de unde se ridica in aer arome puternice de la betigase parfumate. Cand trec pe langa ele e bine, dar in rest strazile sunt parfumate cu mirosuri grele de la care imi vine sa vomit. Asa rau miroase incat instinctiv corpul meu esuaza. Asa ceva nu mi s-a mai intamplat niciodata si nu stiu cum sa reactionez. Ma simt prost fata de oamenii care ma vad, dar n-am ce face. Vomit tot la al treilea colt.
Totul este ingramadit. Totul este exccesiv. Totul este frenetic. Totul este galagios. Oamenii cumpara si vind cu o rapiditate iesita din comun din dughene mici, mici de tot. Marfa este atat de multa si in culori atat de puternice si sclipicioase incat cu greu reusesc sa disting ce sunt toate chestiile alea de fapt. M-am oprit la un moment dat in fata unui butic cu bijuterii si zorzoane de unde mi-am luat o bratara pentru picior si cateva bratari sfinte colorate, sa le am amintire. Am scapat cu greu de vanzator, care mi-ar fi vandut totul, chiar si magazinul daca putea.
Nu stiu cum sa va explic, dar aici ai impresia ca traiesti in casele oamenilor. Oamenii gatesc pe strada. Isi fac treburile pe strada. Dorm pe strada. Strada e casa lor. Iar casele sunt atat de mici incat te intrebi cum pot locui oameni acolo. Sunt niste incaperi de nici 2 m, in care este o saltea mare pe jos si un dulapior. Nimic mai mult. Nu tu televizor, nu frigider, fara baie, fara bucatarie, hol, e ceva de neimaginat. Iar casele lor sunt deschise spre strada. Practic in timp ce te plimbi treci pe langa camera lor, fiindca toata casa lor e o camera.
Cand vezi toata saracia de aici te intrebi cum s-au ridicat din mocirla asta geniile premiate la Nobel. Cum au reusit oameni precum Tagore sau Ghandi sau Osho sa se faca cunoscuti in toata lumea in domeniile lor. Cum??!!! Ma gandesc cate alte minti luminate stau printre ruinele de aici si duc o viata modesta doar fiindca NU s-au nascut in locul potrivit, poate in casta potrivita. Traditiile indienilor ma fascineaza, insa sunt si reguli, in special in ceea ce priveste castele, ce ma deprima. Acest sistem al lor e o dovada clara ca in India oamenii nu se nasc egali. Nu toti au dreptul la educatie. Nu toti au libertatea de a face ce vor. De fapt, sunt atat de guvernati de traditii, incat acestea le dicteaza destinul vietii, inca de cand se nasc. Iar apoi spera toti sa se intoarca la esenta, sa atinga Nirvana si sa fie imbalsamati cu apa din Gange!
Oamenii din Varanasi sunt de legenda. Ma refer la cei in varsta, cei chinuiti de soarta. Ii vad peste tot si sincer imi pare rau. Majoritatea sunt piele si oase. Fata lor nu exprima nimic, poate doar o profunda resemnare. Sfarsitul lor se apropie. In praful strazii sunt zeci de nenorociti. Oameni bolnavi. Oameni sarmani. Oameni ciungi. Imbracati in zdrente. Nu pot sa nu ma gandesc, cum ar fi daca as fi in locul lor. Doar printr-un capriciu al soartei am avut norocul sa ma nasc altundeva, intr-o tara civilizata, unde am o casa in adevaratul sens al cuvantului, unde locuiesc in confort. Cand ma uit la ei, ma simt vinovata.
Oamenii din Varanasi sunt de legenda. Ma refer la cei in varsta, cei chinuiti de soarta. Ii vad peste tot si sincer imi pare rau. Majoritatea sunt piele si oase. Fata lor nu exprima nimic, poate doar o profunda resemnare. Sfarsitul lor se apropie. In praful strazii sunt zeci de nenorociti. Oameni bolnavi. Oameni sarmani. Oameni ciungi. Imbracati in zdrente. Nu pot sa nu ma gandesc, cum ar fi daca as fi in locul lor. Doar printr-un capriciu al soartei am avut norocul sa ma nasc altundeva, intr-o tara civilizata, unde am o casa in adevaratul sens al cuvantului, unde locuiesc in confort. Cand ma uit la ei, ma simt vinovata.
Plimbare prin cenusa mortii
Ca sa fie totul si mai extrem, la fiecare 5 minute un mort trece pe langa mine. Strazile sunt atat de intortocheate incat chiar daca auzeam de la distanta rugaciunile rostite de membrii familiei ce ii aduceau pe drum, nu aveam cum sa scap, nu aveam unde ma ascunde. Asa ca cel mai adesea ma lipeam cu fata la perete si incercam sa-mi alung din minte orice imagine imi aparea. Cand treceau pe langa mine senzatiile ma copleseau in asa hal, ca-mi venea sa lesin. Tot ce simteam era atat de intens, de puternic, de dureros. In Romania uram sa merg la inmormantari si daca o faceam stateam mereu in usa de la capela, departe de morti. Sunt o sensibila ce nu accepta moartea si in Varanasi zici ca faceam terapie. Nu accepti moartea? Priveste inca un mort! Nu iti place? Uite inca unul ... tot asa pana ce eram deja atat de obosita, inca nici nu mai avea rost sa ma intorc spre perete. Inchideam ochii, respiram adanc si trecea.
Ratacind pe strazi am ajuns langa ghat-ul cu crematorii. In fata mea vad numai butuci ce vor fi folositi curand la arderea corpurilor. Oamenii de la organizatiile crematoriilor sunt cu ochii dupa turisti. E o afacere si asta, te duc pe un balcon sa vezi mortii in flacari, de aproape. Iti povestesc ritualul pe care eu il stiam deja de la tururile ghidate ce le-am facut. Singura diferenta aici e ca pe langa imagine mai faci cunostinta cu moartea intr-un mod foarte personal. Ochii ma pisca intr-un hal de nu pot sa va povestesc. Vad morti, respir morti, sunt invaluita in cenusa mortilor. Asta e poate cea mai terifianta senzatie din viata mea. Cea mai grea de digerat. Varanasi m-a pus la multe incercari si am depasit de cand sunt aici multe blocaje peste care nu credeam ca as putea sa trec, oricat de open minded, adaptabila si puternica as fi.
Nu mai vroiam sa vad nimic. Sa simt nimic. Mi-a fost de ajuns. Varanasi mi-a depasit toate asteptarile, in mod pozitiv si negativ, dar acum nu mai faceam fata. Visam la un dus de 3 ore si ca din senin, zeii mi-au implinit dorinta printr-o ploaie cum n-am mai vazut in viata mea. Bulbucii saltau pe asfalt cate 10 cm si picurii erau atat de densi incat in primele 10 minute eram uda leoarca. Strazile s-au transformat in rauri si eu eram atat de fericita incat imi venea sa dansez in ele. Cred ca asta e cea mai curata apa cu care ma puteam spala in Varanasi. M-am intors seara la Hostel pe jos (fiindca n-am gasit nici un tuk tuk liber). Am facut baie, mi-am spalat hainele la chiuveta si am urcat pe terasa hostelului unde o doamna facea masaj. O ora costa 250 rupi (12 ron) asa ca mi-am rezervat si eu o sedinta. Aveam nevoie sa ma relaxez, sa uit de tot si de toate. Lucru pe care l-am reusit.
La revedere Varanasi, impresii la final
La final am inteles ca Varanasi este un oras captivant unde nebunia si mizeria, intelepciunea si frumosul, poezia sublima a traditiilor spirituale si toate fetele umanitatii isi dau mana. A meritat sa vin in Varanasi fiindca am vazut aici alta fata a Indiei, pe care nu as fi gasit-o nicaieri altundeva. Voi pleca de aici desi sunt multe lucruri pe care nu le inteleg si mult mai multe despre care nici n-am habar. Ar mai fi de cautat multe raspunsuri si poate voi reveni candva sa strapung inima orasului, sa cutrier centre de yoga si meditatie, sa lenevesc pe un Ghat cu o carte in mana, sa prind un apus sau un rasarit asa ca-n povesti. Varanasi nu e un loc pe care trebuie sa-l vezi, ci un oras pe care trebuie sa-l simti, sa-l descoperi, sa-l respiri, sa-l traiesti! Momentan consider ca am absorbit tot ce puteam de la acest oras. Mai multe nu mai fac fata. De aceea m-am hotarat sa plec maine spre Goa. Mi-am cumparat in seara asta un bilet de avion de pe telefon si maine la pranz am zborul. Sper la un weekend relaxant si plin de distractie, pe masura faimei pe care o poarta acest stat.
In final tot am ajuns la vorba mea, expresie cu care am pornit in India ... `cand nu o sa fac fata la India adevarata o sa ma exilez pe o plaja din GOA`. Ei bine, chiar asta am sa si fac!
😍 Apreciez comentariile voastre pe blog 😍
» Urmeaza sa calatoresti in INDIA? Citeste tot jurnalul meu de calatorie ↴
- India in Zig Zag si Malaezia tara Bonus - De la idee la calatorie
- Bagajul pentru India si Malaezia (Vaccinuri, Viza Online, Pregatire)
- ZIUA 1 - Drumul spre India
- ZIUA 2 - Prin cartierul minunat, acasa in Bangalore
- ZIUA 3 - Cu tuk-tuk-ul singura prin Bangalore, India
- ZIUA 4 - Cinci obiective turistice vazute in Bangalore
- ZIUA 5 - Primul atac de panica in India
- ZIUA 6 - In India fara cartela SIM nu ai net, fara internet nu ai vacanta
- ZIUA 7 -Dupa o saptamana in India sunt tot in Bangalore dar plec in circuit
- ZIUA 8 -Vizita in Mysore orasul Royal al Indiei
- ZIUA 9 - Rezervatia de tigrii Bandipur din Sudul Indiei
- ZIUA 9 - Ooty orasul florilor din Sudul Indiei
- ZIUA 10 -Coonoor printre plantatiile de ceai din Sudul Indiei
- ZIUA 10 - Nimic nu e mai greu decat o calatorie in India
- ZIUA 11 - Merita sa ma risc cu o calatorie singura in Nordul Indiei?
- ZIUA 12 - New Delhi zborul, planificarea vizitei si primele impresii
- ZIUA 13 - New Delhi obiective turistice vazute cu ghid
- ZIUA 14 - Excursie in Jaipur orasul roz al Indiei
- ZIUA 15 - New Delhi treburi organizatorice si o vizita la cel mai mare templu hindus din India
- ZIUA 15 - Povesti si impresii despre o seara magica in Old Delhi
- ZIUA 16 - Totul despre Taj Mahal, Monumentul iubirii din India
- ZIUA 17 - Bun venit in Varanasi orasul din India unde orice este posibil
- ZIUA 18 - Cum e sa fii bolnav in India - pe moarte in Varanasi
- ZIUA 19 - Cu barca pe Gange in Varanasi, turul Ghat-urilor cu ghid
- ZIUA 20 - Impresii despre Varanasi orasul religios din India
- ZIUA 21-23: Totul despre Goa - Mancare, Plaja, Cluburi, Buget
- ZIUA 24 - Ghid practic pentru o calatorie cu trenul in India pe cont propriu
- ZIUA 24 - Top 10 obiective turistice si activitati in Kerala
- ZIUA 25 - 28: Impresii despre Kochi - trei zile de relaxare totala in India
- ZIUA 29 - Impresii despre vizita la sanctuarul cu elefanti in India
- ZIUA 30 - Impresii Backwaters, Paradisul tropical din Kerala
- CAT COSTA O VACANTA IN INDIA - Bugetul Meu
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
in sfarsit..have fun in GOA! :)
RăspundețiȘtergereHa ha ha :))) Mersi
ȘtergerePana la urma tot am ajuns la vorba mea, in care initial o ziceam doar asa ca idee, nu credeam cu adevarat ca nu o sa mai fac fata la India Adevarata!
Exceptional descrisa atmosfera. Felicitari pentru condei.
RăspundețiȘtergereMultumesc,ma bucur ca va place si ca pot sa va ofer o idee despre ce inseamna India si viata de acolo!
Ștergeremi-a placut foarte mult articolul! sincer eu m-am lasat fascinata in mod pozitiv de varanasi cand am fost acolo. este un loc care merita vizitat cel putin o data in viata
RăspundețiȘtergereVaranasi este o experienta, este un loc incarcat de traditii si ritualuri pe care nu le judec, ci din contra, le respect si inteleg ca fac parte din credintele oamenilor. Ca imagine e greu pt un european, noi nu suntem invatati cu asemenea practici. Intr-adevar merita vizitat cel putin o data in viata!
ȘtergereDa, Varanasi a fost cea mai complexa si tulburatoare experienta in India si...Goa este altceva
RăspundețiȘtergere`Complexa si tulburatoare experienta` ai descris foarte bine Varanasi!
ȘtergereCu fiecare articol despre India reusesti sa ma surprinzi. Acum cred ca acesta e cel mai frumos articol dintre toate. Felul in care ai descris viata indienilor de acolo e tulburator! Nici nu ma mir ca iti doresc sa pleci de acolo :)
RăspundețiȘtergereMda, Varanasi e o experienta de neuitat!
ȘtergereMa bucur ca ti-a placut articolul :)
Fascinant , socant ! Chiar , dupa experientele traite , ce ti-ai mai fi dorit sa vezi in India ? Din cate postari am citit despre acest oras, tu ai reusit sa-mi redai atmosfera in modul cel mai expresiv, detaliat, adevarat; ai rabdare si talent , multumesc mult pentru ca ne-ai facut partasi la calatoria ta ! Impliniri multe pe viitor :)
RăspundețiȘtergereDoresc sa revin in India candva (curand). Va fi o plecare la fel de spontana probabil. India e aventura, e nebunie, e energie, acolo simt ca traiesc. Daca m-as intoarce as fi o idee mai pregatita fiindca unele lucruri stiu deja cum functioneaza si nici nu mi-ar mai fi la fel de frica ca prima oara. Imi doresc sa ajung in Himachal foarte tare. Asta e la Nord de New Delhi (Amristar, Leh, Srimla) sunt locuri la 3000+ m. Rajasthan vreau sa il explorez (am vazut acum doar Jaipur) imi doresc sa vad si celelalte orase colorate. In Mumbai am facut escala de 2 ori dar nu l-am vizitat niciodata. De asemenea orasul Calcutta (fosta capitala) o am in lista. La Pune e centrul lui Osho pe care imi doresc sa il vizitez, daca nu macar mi-ar placea sa stau intr-un Ashram macar 2-3 zile (este un centru de dezvoltare spirituala, se gasesc multe in India). Inca un oras interesant despre care nu stiam ca exista doar cand m-am intors in Romania e orasul in care nu ai nevoie de bani, nu exista religie si nici politica. Se numeste AuroVille. Mda, deci asta ar fi planul pt inca 1 luna prin India :)))
Ștergererascolitor,ravasitor,socanta experienta....am citit cele 19 zile de pana acum relaxata...ziua 20 m-a marcat ,nu stiu cum si daca as fi facut fata unei asemenea experiente...esti teribil de curajoasa si puternica,felicitari! excelenta descriere pentru o experienta de neuitat!
RăspundețiȘtergereMultumesc Mariana. Intra-devar Varanasi nu este un simplu oras, este o experienta! A fost greu atunci, dar privesc cu nostalgie inapoi, la zilele in care eram acolo :)
Ștergere