Cand citesti ghidurile turistice cu New Delhi, toate te indruma sa faci un tur cu ricsa-bicicleta prin Old Delhi. Lucru pe care l-am facut si eu in circuitul de acum doua zile. Intr-adevar este o experienta unica si toate senzatiile ce le simti intr-un astfel de tur te complesesc din cauza intensitatii si al ritmului trepidant de viata din acest loc. Recomand si eu sa incepeti vizita in cartier cu un ghid care sa va arate toate locurile `de interes turistic`, fiindca e greu sa le descoperi singur in tot haosul de aici, insa pt a aprofunda mai bine locul, pt a intra in temple si magazine, este necesara si o tura prin Old Delhi la pas. Prima data cand ajungi in Old Delhi esti coplesit de aglomeratie, de trafic, de galagie, traiesti un vartej de emotii din cauza caruia e greu sa fi atent, sa intelegi ceva. Am avut impresia inca de la inceput ca toata energia Indiei e concentrata in acest loc. De aceea nu vroiam sa plec din oras fara sa mai gust putin din toata aceasta nebunie magica. Drept urmare am negociat cu un sofer de tuk-tuk sa ma duca pana pe bulevardul principal Chandni Chowk si apoi voi intra singura pe stradute, sa ma plimb 2-3 ore prin Old Delhi, pana la lasarea intunericului.

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu. Informatii utile de organizare:
*Zborul m-a costat 450 de euro pana in India luat de aici >>>Bilet de avion ieftin India . Vrei sa te cazezi la Hotel? Rezerva aici >>> Hotel-uri ieftine in India In India eu am stat in numeroase hostel-uri si o saptamana am ales cazare la localnici prin AirBNB, o camera dubla pe care am platit 15 euro/apartament/noapte. Puteti citi detalii in acest articol >>> Toate apartamentele in care am stat pe AirBNB. Vrei sa inchiriezi si tu o camera/apartament la localnici? Iti ofer un voucher de 100 ron pe care il poti folosi la cazare oriunde in lume, la prima ta rezervare, daca iti faci un cont nou (gratuit) >>> VOUCHER 100 RON AICI.

O data ajunsa in Old Delhi m-am trezit intr-un furnicar, exact la fel ca data trecuta.

Motociclete, ricse-bicicleta, tuk-tuk-uri, camioane, carute, multe claxoane si mii de oameni. Eram mai pregatita acum, stiam ca pot sa fac fata. Trebuie sa fac fata, fiindca o data ce ma arunc in labirintul de stradute, nu mai e cale de intoarcere. Vreau sa traiesc toata experienta din plin, asa ca mi-am facut un plan. Trebuie sa ma furisez prin tot acest trafic si sa ma opresc din cand in cand intr-un loc cu priveliste larga, ca sa arunc o privire in jur. Voi incerca sa nu umblu teleghidata, sa nu ma grabesc si sa nu las toate senzatiile sa ma copleseasca. Voi alunga frica. Voi tine ochii larg deschisi si voi privi totul cu sufletul. Mintea mea de european nu are cum sa inteleaga viata de zi cu zi aici si tot ce se intampla in acest valmasag, dar nici nu o sa ma chinui. Old Delhi se dezvaluie fiecaruia in momente si eu voi trai fiecare moment la maxim!

Planul meu parea simplu la prima vedere si intr-adevar usor de realizat (in Europa) dar in India e putin mai dificil. Primul bulevard il fac in graba, avand grija sa nu calc pe picioarele cuiva, pe marfa cuiva, sa nu imi prind piciorul sub vreo roata, sa nu ma imping in vre-un copilas prins cu o esarfa de spatele mamei, in timp ce tin mana strans pe aparatul foto si pe geanta. Trebuie sa ai atentie distributiva aici, nu gluma! Toata multimea ma oboseste. Toate aromele ma ametesc. Toate claxonele ma innebunesc. Ma simt de parca as fi in prima mea zi in India. Old Delhi e India aceea ce o vezi in filme, India ce te absoarbe incet, incet!

Prima pauza o fac intr-un templu.

Am fost atrasa de sunetele de Puja si m-am lasat purtata de acest ritm crestin. M-am descaltat, am urcat treptele reci din marmura, m-am asezat pe jos langa doua femei si priveam indienii. Ei ma priveau pe mine. Eu zambeam. Ei zambeau. Cand vad ca vreau sa le fac o poza, nu mai zambesc. Tot ma bucur ca le-am surprins chipul, sunt acei indieni batrani, cu barba lunga ce ai impresia ca traiesc doar ca sa se roage. Se roaga pt o viata mai buna acum sau pt o viata mai buna viitoare?

Revin in forfota de pe strada care e tot mai mare pe masura ce afara se intuneca. Se vede ca oamenii au iesit de la servici. Afara este cald (nu cred ca mai trebuie sa spun ca e extrem de cald) totul mi se pare lipicios si muzica e foarte tare. Atat de tare incat acopera claxoanele ce vuiesc continuu. Acum realizez ce se petrece, undeva mai in sus pe bulevard , are loc o parada. Aici in Old Delhi e ca in povesti. Toate se intampla in acelasi timp, unii fac business, altii gatesc direct pe trotuar, unii dorm in mijlocul drumului, caprele behaie, vacile pasc linistite din gramezile de legume pe care oamenii le vand si printre toate astea apar un fel de care alegorice pe care sunt ridicate cateva statui ale unor zeitati si copii ce ai impresia ca imita ceva spirite din legenda. Habar n-am ce zi speciala e azi in calendarul lor, dar ma prind si eu in multime, fotografiez de zor si ma bucur de acest moment de Sarbatoare.

Festivalul m-a destins putin, m-a ajutat sa ma relaxez, sa stau linistita. Oamenii sunt buni in India. Nu am de ce sa-mi fac griji. Asa ca m-am aventurat pe strazile labirintice din centrul cartierului Old Delhi. Primul lucru pe care l-am simtit atunci cand am intrat aici au fost mixurile de arome. Pe unele strazi miroase a vopsele si a lut framantat, pe altele a lapte proaspat si cel mai adesea e un amestesc de miresme de ulei incins, betigase parfumate, mancare proaspat gatita, mirodenii de toate felurile, flori parfumate si arome puternice de iasomie, scortisoara, vanilie si tuberoze.

Insa cel mai surprinzator pt mine e ca in Old Delhi miroase a mancare buna.

Cand vad vasele in care gatesc, (unele zici ca n-au vazut detergent de 100 de ani) nu inteleg, cum din ele se pot ridica niste aburi cu miros atat de delicios. Este un mister, ce condimente pun, ce mixuri de ierburi si masala si cum fac mancarea asta, dar imi vine sa-mi cumpar. Sunt alei pline doar cu mici `restaurante` sau mai bine zis buticuri, lipite unele de altele ce vand doar Jalebi sau Paratha (paine indiana umplute cu diferite soiuri de umpluturi, prajite in ghee -unt clarificat). Localurile arata intr-un hal de neimaginat, ai impresia ca sunt acolo de mii de ani, cu pereti scorojiti, mucegaiti, ce sunt camuflate cu bucati de ziare pe care apar vedete de la Bolywood ce au mancat aici, diplome si premii internationale, au fost mentionate in numeroase seriale TV culinare si coloane de reviste de calatorie. Sunt unele din cele mai renumite strazi gastronomice din Old Delhi. E clar ca faima lor depaseste cu mult felul in care arata! Patronii stau in spatele unei tejghea si te invita la cina. Sunt mandri de preparatele lor si-ti explica pe rand fiecare ce umplutura are. Sunt cele clasice umplute cu cartofi, branza de vaci, linte, ridichi si conopida si paratha exotice umplute cu suc de lamaie, cu migdale, caju sau khurchan (crema de zahar uscata, arsa, ramasa in urma condensului din lapte). Sunt peste 30 de soiuri de `parathas` si literlamente oricine isi poate gasi un sortiment favorit aici. Acestea pot fi completate cu chutney de banane si tamarind, chutney de menta acrisor, muraturi de ridichi si chilli picante, curry de mazare si cartofi dulci. As vrea sa le gust pe toate, insa bunul simt imi spune sa stau cuminte, daca vreau sa mai merg maine la Taj Mahal. Asa ca fiecare pas devine un chin. Fiindca mi-e foame si pe toate stradutele se face mancare si toate miros al naibii de bine. Mult mai bine decat arata!

Cand reusesc sa trec peste foame ma lovesc de un alt pacat. Cumparaturile.

Nu cred ca exista obiect in lumea asta pe care sa nu-l fi vazut Old Delhi. In bazarurile astea, in dughenele astea mici, incarcate de vitrine si sertare, cutii si plasute, poti sa gasesti tot ce ti-ai imaginat si mai ales ce nu ti-ai fi imaginat vreodata. Sunt chestii ieftine si scumpe, sunt zeci de kg de aur aici, printre magazine cu suruburi si menghine, sariuri si pantofi, portmonee si condimente, beteala si beculete colorate, caiete si carti, multe carti vechi, uneori vandute direct din lazile amplasate pe biciclete. Vad cel putin 100 de lucruri care imi plac, dar foarte putine de care as avea cu adevarat nevoie. De toate se gasesc in Old Delhi, insa cel mai interesant e modul in care se vand. Aici nu e loc de supermarket, nu e loc de mall, aici nimeni nu-si permite luxul de a irosi 1 cm de spatiu liber asa ca toate magazinele sunt niste cusculii de 1-2m deschise integral spre strada, pline pana la refuz.

Procesul de vanzare-cumparare are loc in felul urmator. Vanzatorul sta in mijlocul magazinului. Clientii se descalta, intra in magazin, se aseaza pe jos, primesc un ceai si vanzatorul incepe `spectacolul` de convingere, ca el are cele mai frumoase sariuri, cei mai moderni pantofi, cea mai buna calitate, cele mai mici preturi. Nimeni nu intra si iese din magazin ca la noi. Aici daca intri, inseamna ca te intereseaza si daca te intereseaza atunci stai pana vanzatorul isi face tot show-ul. Dupa care incepi sa negociezi.

Mai este o strada din Old Delhi ce va ramane in sufletul meu, se numeste Nai Sarak si e plina de buticuri cu carti. Este un paradis pt iubitorii de cultura, de arta, de gastronomie, de literatura. Aici oriunde te uiti sunt carti. Oamenii calca pe carti in incercarea de a scoate de pe rafturile de sus, alte carti. Scaunele sunt facute din carti puse una peste alta. Intr-un fel am ramas indignata de modul lor de a trata cartile, dar spatiul mic pe care il au, incearca sa-l foloseasca in cel mai eficient mod posibil. Iar preturile sunt derizorii, majoritatea fiind 20-30 de rupi (1-2 ron). Poti gasi carti de Java, carti cu retete culinare, ghiduri de calatorie din toata lumea, romane, atlasuri, carti spirituale si religioase, enciclopedii si toate sunt pe limba engleza. V-am spus, e un Paradis! Singura problema e, ca iti vine sa le cumperi pe toate si apoi nu ai unde sa le indesi in bagaj.

In Old Delhi totul se face cu pasiune, cu daruire, cu dragoste. Fiecare om isi face treaba in ritmul lui, fara graba, dar o face bine. Sunt stradute, unde iti fura ochii produsele de artizanat ce sunt facute acolo, pe strada, pe trotuar, sub ochii tai. Din margele, din panglici, din flori, obiecte traditionale din ceramica, mici suveniruri de lemn de trandafir sau de santal, obiecte de arama, bijuterii, toate lucrate in cele mai mici detalii, produse unicate facute din mainile indienilor. M-au impresionat mult, cei ce scriu pe boabe de orez. Pot sa scrie un nume intreg, sau, in unele cazuri, mai multe denumiri, pe un singur bob!

Nu puteam sa plec din Old Delhi, fara sa mai dau o tura prin Bazarul de condimente.

Este cel mai mare din Asia si e lesne de inteles de ce. Aici se vand peste 2000 de soiuri de condimente! Este un rai pentru gospodine. Anason, cardamon, chimion, cimbru, scortisoara .... de toate gasesti aici. Preturile se negociaza si o tipa din fata mea si-a cumparat un pachet mare de betisoare de scorisoara cu 50 rupi(3 ron). Sunt magazine in care condimentele se vand in pungi de 200g-500g si mai spre capatul strazii este piata en-gros unde condimentele stau in saci enormi si totul se vinde la kg. Am ajuns si aici dar n-am reusit sa stau mai mult de 5 minute din cauza prafului si a mirosului greu ce ma facea sa lacrimez si sa stranut continuu.

Sa nu cumva sa credeti, ca totul e roz in Old Delhi. Cu siguranta NU! De exemplu pe stradutele astea am vazut cei mai multi copii, copii ce par ai strazii. Nu pot sa imi dau seama, daca e asa, dar umbla desculti si poarta tricouri si pantaloni rupti. Niciodata din ambele piese. Unii sunt complet dezbracati. Majoritatea incearca sa-ti vanda ceva (batistute, guma de mestecat, pixuri, carnetele, bombonele) si foarte putini cersesc. Mi-e mila de ei, fiindca stiu, ca probabil nu au un suport financiar de acasa, poate n-au nici dreptul la educatie, cine stie din ce casta fac parte. Dar imi place, ca daca le spui ca nu ai bani nu insista, nu te injura, ci iti zambesc si te roaga macar sa le faci o poza. Sunt copii simpli, cu greutati, dar poti sa le vezi pe chip bucuria sincera a copilariei. Singura lor siguranta in viata e, ca soarele va rasari din nou in Old Delhi. Insa asta nu ii impiedica, sa se joace in mocirla, sa frunzareasca cu manuta ziare, chiar rupte si sa deseneze pe frunze de bananier. Cand ii vad mi se rupe sufletul. Iar cand observ cum dorm cu capul pe o capra pe post de perna sau in pragul unei case vechi si darapanate, intinsi pe cimentul rece, ma intreb cum supravietuiesc copiii astia iarna, cand in Delhi temperaturile scad aproape de 0 grade?

Trebuie sa clarific, cum e si cu mizeria in Old Delhi si in India in general. Cand spui ca e mizerie pe strada, sa nu va imaginati 2-3 mucuri de tigara aruncate pe jos, cateva pungi de plastic si cutii. Gunoiul, in general il poti observa peste tot in mormane enorme de deseuri, ffff multe pungi si cartoane, mancare putrezita, coji de banane, ambalaje etccc. Mult, mult gunoi! Acesta se gaseste peste tot, pe orice strada, in toate colturile si crapaturile din asfalt. Sobolani n-am vazut numai unul in toata vacanta mea in India si acela era in Old Delhi. Manca nestingherit din gunoiul adunat sub o motocicleta veche.

Deja se intuneca cand am parasit Old Delhi!

Eram fericita, fiindca in seara asta am constientizat de ce iubesc acest loc. Old Delhi e, ca o poveste in care nu traiesti doua clipe la fel. Permanent in jurul tau se intampla chestii. Tot ce vezi e unic, e un moment, o clipa, pe care ai trait-o doar tu si nimeni, care va veni dupa tine in Old Delhi, nu le va trai la fel. Oamenii joaca un rol extrem de important aici, fiindca ei fac tot acest spectacol, care ruleaza neincetat. In fiecare moment toate se schimba, desi nimic nu e nou. Decorul e acelasi, strazile sunt aceleasi, magazinele raman aceleasi. Sunt convinsa, ca as putea sa vin aici timp de o luna si sa nu ma plictisesc niciodata. De fiecare data va fi ceva diferit, va fi o noua poveste. Old Delhi e o alta planeta, o entitate unica, ce are propriul ei ritm, energie si vibratie, ce ii ofera un farmec anume. De aceea va recomand si voua, sa mergeti in Old Delhi!

As vrea sa termin acest articol intr-o nota optimista, dar tocmai am luat o teapa de zile mari. Am negociat cu un sofer de tuk-tuk in Old Delhi sa ma duca pana la Hostel cu 200 de rupi(12 ron). Sunt vreo 5 km. Pretul era oricum peste tariful normal, dar era seara si n-am vrut sa mai pierd timpul negociind cu alti soferi. Cand am ajuns in fata Hostelului, i-am dat o bacnota de 500 de rupi (fiindca nu aveam mai marunti) si soferul nu a mai vrut sa-mi dea rest. Pur si simplu a spus `Multumesc` si a dat sa plece. L-am oprit si i-am spus, ca vreau restul, dar a zis ca nici el nu are marunt. I-am spus ca merg eu sa schimb banii, dar soferul a pornit motorul si s-a strecurat rapid printre alte masini si tuk-tuk-uri.

-Vino inapoi nesimtitule! au fost ultimele cuvinte ce i le-am spus.

😍 Apreciez comentariile voastre pe blog 😍

» Urmeaza sa calatoresti in INDIA? Citeste tot jurnalul meu de calatorie ↴

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

10 comentarii:

karma police6:18 p.m.
frumos articol...de acum sa ai bani marunti la tine
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Adela Tarpan7:04 p.m.
In New Delhi sunt 50 000 de copii ai strazii. Este o realitate groaznica. Pentru ca numarul mare de copii fara nici un ajutor a dus la aparitia a tot felul de profitori care ii folosesc in moduri nu tocmai crestinesti. Recomand daca ajungeti in new Delhi sa luati unul dintre tururile facute de NGO-ul Salaam Baalak. Ghid va va fi un fost copil al strazii. Si la sfarsit veti vizita si unul dintre centrele asociatiei. Mie New Delhi nu mi a placut deloc. De fapt este de departe locul care mi a displacut cel mai mult din tot ce am vizitat pana acum. turul cu cei de la Saalam Baalak a fost singulul lucru pozitiv din sederea acolo:
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Salaam_Baalak_Trust

RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Angela Tudose1:10 p.m.
Ohhh India asta ma intriga si ma fascineaza din ce in ce mai tare! Cu siguranta o sa ajung aici, sper cat de curand! Iar felul in care povestesti...e unul in stil mare!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anamaria10:11 p.m.
Imi doresc tare mult sa ajung si eu in India. Foarte interesant articolul, ai un mod aparte de a scrie
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
shakuka1:53 p.m.
cand eram in State si ma intorceam acasa in vacanta, mi se parea ca totul e inghesuit la noi, si stramt. Colegii mei indieni imi spuneau ca au un "soc" mult mai mare cand se intorc in tara, si pe buna dreptate. Cred ca India e la polul opus in ce priveste "aerisirea" fata de tari ca SUA, Australia, Canada...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri